Foto: Profimedia Images
Cifrele nu mint, cel puțin de data aceasta, pentru că nu e vorba despre sondaje.
România are cel mai mare deficit bugetar din UE. După primul trimestru, riscul este să ne apropiem la finalul lui 2025 de 10 % (dacă se păstrează acest ritm).
Este o perioadă plină de „provocări”, ca să ne exprimăm elegant, corporatist, cu sinonime blânde ale termenului „grav/ serios” - nu am să folosesc cuvinte mai dure - „catastrofal” | „dezastruos” | „falimentar”.
Atunci când un avion se prăbușește, se întâmplă rareori ca incidentul aviatic să aibă o singură cauză. În cazul economiei noastre, care este în cădere, e un cumul de factori.
Sunt erori politice și administrative de nepermis, suprapuse contextului internațional dificil (epidemie de COVID-19 > criză energetică > război la graniță cu Rusia care a invadat Ucraina > acutizarea crizei energetice > inflație).
Tocmai de aceea, am fi avut nevoie de administratori capabili, de piloți pregătiți, în stare să mențină aeronava România pe linia de plutire în aceste turbulențe, în locul unor piloți care se califică la locul de muncă (învață economie în timp ce ocupă funcția de premier). Punem lângă toate acestea și campania electorală, politicienii iresponsabili disperați să câștige voturi, care mai întâi promit creșteri de venituri și apoi se întreabă de unde să facă rost de bani și rezultă ce e azi.
Marcel Ciolacu și echipa sa (pesediști și peneliști deopotrivă) și-au arătat lipsa de competență. Din păcate, premierul a adunat în jurul său de-a lungul ultimilor ani meditatori și consilieri care cred intens că singura modalitate în care economia unei țări se poate întări este prin creșterea artificială a salariilor și pensiilor - o teorie ce se dovedește falimentară după ce inițial e aducătoare de bine seducător. Strategia funcționează parțial, temporar, după care urmează dezastrul, pentru că la final cineva trebuie să achite nota de plată.
Mai sunt puține zile până la alegeri și aceste date ar trebui să ne pună pe gânduri. Cel mai grav este că întreaga campanie electorală se duce în zone irelevante.
- România e la un deficit bugetar enorm;
- Rata inflației este în România încă foarte sus în comparație cu celelalte state UE;
- Economia este în declin (toate instituțiile financiare scad estimările de creștere- bănci, agenții, Banca Mondială, Comisia Europeană etc);
- Ratingul statului este foarte aproape de categoria „junk” (nerecomandat investițiilor);
- Nivelul datoriei este în creștere (și ca volum, și ca pondere în PIB);
- Nivelul la care se împrumută Ministerul Finanțelor de pe piețele interne și internaționale este foarte ridicat (tocmai din cauza riscului pe care-l percep piețele în legătură cu noi);
- Tranșele din PNRR sunt blocate;
- Fondurile UE nu sunt accesate/ atrase (ai noștri s-au culcat pe o ureche pe perna PNRR și neglijează celelalte axe și sume aflate la dispoziția noastră).
* Singura măsură anticiclică vizibilă luată de Guvernul Ciolacu este accelerarea construcției de infrastructură rutieră (ar fi trebuit pompat și în infrastructura feroviară). La un moment dat, simplul fapt că se va ajunge dintr-un capăt în altul al țării în câteva ore va determina investiții și activitate economică.
Deocamdată, guvernul condus de Marcel Ciolacu a luat nepermis de multe măsuri prociclice (prociclic = care accentuează criza):
- A crescut cheltuielile publice, deși nu a adus venituri pe măsură la buget;
- A crescut artificial salariul minim pe economie fără să coreleze asta în niciun fel cu productivitatea muncii, fără să țină cont de părerea mediului de afaceri - efectul e că a erodat marjele de profit ale firmelor și a cauzat inflație, aruncând în piață bani care s-au dus în cumpărături excesive;
- A încurajat astfel un model economic cu motorul bazat pe consum, înșelător și fără perspectivă, dar și dependent de steroizi (indexări artificiale ale salariului minim pe economie);
- A crescut numărul bugetarilor (aici nu vorbim despre eternele cenușărese - sănătate, educație, unde există și acum un deficit cronic de oameni);
- A crescut taxele și impozitele, descurajând activitatea economică;
- A eliminat facilitățile fiscale în multe domenii fix când economia gâfâie (din contră, în astfel de perioade sunt benefice programele de susținere pe segmente de timp bine determinate, cu dată de start și dată de end);
- A scăzut pragul la IMM-urile impozitate la venit (3%), ceea ce a determinat și va determina scăderi în zona economică privată, închideri de societăți, disponibilizări;
- S-a împrumutat cu dobânzi în creștere ca să-și acopere găurile tot mai mari.
Același guvern, care se dovedește atât de limpede lipsit de competență, intenționează să ia tot măsuri prociclice într-o perioadă de evidentă scădere (deci aceste măsuri vor accentua criza):
- vrea să crească fiscalitatea după alegeri (ceea ce va determina și mai multe entități din economia privată să-și revizuiască în jos cheltuielile și investițiile) - asta va duce la disponibilizări.
- vrea să restructureze aparatul bugetar (asta va duce la creșterea șomajului și scăderea consumului, deci griparea motorului în care a pompat până mai ieri);
- vrea să crească TVA de la 19 la 21 sau 22 la sută (măsură care va duce la scăderea consumului, scăderea colectării din cauză de evaziune fiscală, ba chiar riscă să provoace un nou puseu inflaționist);
- vrea să elimine plafonarea tarifelor la gaz și electricitate, ceea ce poate provoca o explozie a facturilor și poate împinge inflația în sus, poate tăia agresiv din puterea de cumpărare a cetățenilor, poate afecta consumul per total, poate duce la închiderea a sute/ mii de IMM-uri care se vor trezi cu facturi de neachitat la curent & gaz, nesustenabile ca nivel pentru activitatea economică.
Dacă la toate acestea se adaugă o devalorizare a leului despre care mulți experți spun că e ținut artificial la 4,97 lei/ euro de ani de zile (se discută pe la colțuri de 20% - 25%, etapizat, în următorii 2 ani), imaginați-vă tabloul.
Asta poate determina și inflație și credite ce devin brusc neperformante (singurii avantajați ar fi exportatorii și cei care încasează în lei la un curs aliniat la BNR, stipulat prin contract);
Ce ar fi trebuit să facă premierul Ciolacu (și în timpul rotativelor colegului „liberal” Ciucă)?
- Reforma administrativ-teritorială a României (au deținut majorități care să le permită asta);
- Reforma cheltuielilor publice, bazată pe reforma administrativ-teritorială;
- Restructurarea aparatului bugetar, atunci când economia avea puterea de a absorbi forța de muncă. Se puteau gândi programe de plecări voluntare, scheme de ajutor pentru cei ce intră în afaceri, blocarea posturilor eliberate prin pensionări, comasarea unor instituții, comasarea unor posturi etc);
- Digitalizarea agresivă a serviciilor publice;
- Să mențină salariului minim pe economie în niveluri sustenabile - oamenii se lasă păcăliți de indexarea salariului minim pe economie, acesta a crescut nominal, dar rata inflației cumulată în ultimii ani trece de 30%;
- Să gândească și să implementeze programe țintite dedicate unor anumite sectoare din economie, felii din industrie, care să ne prindă mai pregătiți vremurilor ce vor urma (înalta tehnologie e una dintre ele);
- Să finanțeze programe de investiții în educație (semeni azi, culegi peste niște ani);
- Să se țină de o strategie națională pentru atragerea tuturor fondurilor europene disponibile, să trateze acest subiect ca pe unul de siguranță națională.
Puneți-vă centurile de siguranță. E greu de crezut că turbulențele nu vor fi serioase, iar aeronava România nu va pierde rapid din altitudine, riscând să aterizeze dur. E complicat și pentru că Europa nu se simte foarte bine, SUA le au pe ale lor, deci contextul nu e unul plin de optimism.
Va fi o minune dacă următorul pilot va reuși să o țină în aer. Iar acest pilot e foarte puțin probabil să fie Marcel Ciolacu, pentru că el a arătat că duce avionul numai în jos.
Să știți că unul dintre principalele principii după care ar trebui să ne ghidăm este legea nescrisă „common sense”-ului. Bunul simț ar trebui să ne facă să ne dăm seama că lucrurile sunt dezechilibrate și că până să ajungă la un nou tip de echilibru va durea.
Cât de mult- asta urmează să vedem și să simțim fiecare pe pielea lui.
La final, două mari lipsuri pe care le-a acumulat în mod iresponsabil guvernul Ciolacu (PSD+ PNL+ UDMR)- investițiile masive în apărare și pregătirea populației pentru perspectiva unui viitor conflict armat (calm, fără isterie, cu programe publice inteligente).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.