Rânjetul lui Petru Groza

(Foto: Facebook/Liviu Dragnea)

M-am uitat în ultimele zile la filme de arhivă și e ceva ce nu pot să-mi șterg din minte: rânjetul lui Petru Groza când s-a instalat guvernul comuniștilor. Acel rânjet diabolic, plin de satisfacție și ură în același timp, în momentul în care a ajuns acolo unde toți i-au spus că nu are dreptul să ajungă. Este rânjetul copilului nedorit, atunci când își omoară părinții și devine moștenitor de drept. Este rânjetul pușcăriașului care își ucide paznicul și evadează din închisoare, pentru a-i căuta pe cei ce l-au condamnat.

Este expresia victoriei, fie ea imorală sau ilegală, împotriva celor care o viață întreagă l-au numit incult, inapt, ilegitim. Este sfârșitul disperării de a aparține unei lumi pe care nu o poate înțelege și căreia, prin tot ceea ce a fost și a făcut vreodată, nu are cum să aparțină. Este momentul în care mult așteptata răzbunare poate să-și arate colții. Un răget afon de supremație animalică.

Este începutul unei perioade de răzbunare, de fărădelegi și atrocități, în care proscrisul de ieri îi va distruge pe cei care l-au ținut în umbră, spunându-i că era needucat, rău și fără morală. Și s-au falsificat majorități pentru a legitima puterea. Și s-au rescris legi pentru a legitima minciuna si hoția. Și s-a reinventat istoria pentru revendica în forță iubirea neamului.

Apoi, mi-am amintit de rânjetul aleșilor noștri de după ultimul scrutin și de toată activitatea lor în calitate de proaspăt ajunși la putere. Li s-a spus în continuu că sunt obtuzi, inculți, lipsiți de valoare, lipsiți de morală, corupți, hoți, răi, needucați, fără speranță de a se reforma sau reabilita vreodată, că sunt niște dinozauri aparținând unei lumi negre și triste, pentru totdeauna dispărute. Dar uite că au prins momentul alegerilor și, cum, necum, au preluat puterea. Și au început să rânjească animalic. Și au început să se răzbune, să rescrie legi și să reinventeze statul. Toate pentru a demonstra, cu disperarea copilului nedorit, cu lipsa de scrupule a pușcăriașului, cu ghearele și dinții animalului primitiv și puternic, că sunt legitimi, doriți și iubiți, că sunt asemenea celor pe care i-au invidiat și urât o viață întreagă, ba chiar timp de generații întregi. Acum, fluturându-și puterea ca pe un argument demiurgic, au trecut la așezarea lumii pe făgașe noi, în acord cu puterea lor de înțelegere. O lume comodă pentru cei lacomi, corupți și inculți, în care morala și educația nu există, iar puterea este a celui care rânjește diabolic și ucide animalic.

Asemănarea este perfectă. Finalul va fi același. Prostia te condamnă în cele din urmă. Sper însă, în numele a trei sferturi de viață pe care mi le-au călcat în picioare, să nu fie nevoie de încă 70 de ani pentru ca lumea să-i arunce la gunoi, alături de celelalte deșeuri ale istoriei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp