Foto: Inquam Photos / George Călin
Școala a început fizic pentru mulți dintre elevi și profesori, însă pentru unii procentul de 60% pare greu de depășit,din cauza unei guvernări sterile, incapabile să se gândească la altceva, în afara unor interese meschine, dar și din cauza unor oameni care pun mai presus de orice inepții, pe care nici chiar ei nu le pot explica.
Noi, profesorii, suntem puși la stâlpul infamiei, de către părinții care ne spun că deontologia profesională trebuie pusă înaintea temerilor și a teoriilor conspiraționiste, lucru care, evident , este corect. Suntem acuzați de discriminare, amenințați că își vor muta copiii, că suntem iresponsabili, că această meserie ar trebui să fie practicată de oameni dedicați. Adevărat, nu? De ce unii elevi pot să meargă la școală, în timp ce alții nu, doar pentru faptul că niște oameni, care ar trebui să fie model pentru elevii lor, le refuză dreptul elementar la educație și îi lipsesc de interacțiunea absolut necesară cu tot ceea ce înseamnă o societate civilizată, pentru ca ei, la rândul lor, să poată fi civilizați? Perfect de acord.
Pe grupul cadrelor didactice din școli războaiele sunt dure, fiecare încearcă să își susțină clar si ferm punctul de vedere. Vaccinați versus nevaccinați, un război care va continua, inevitabil, fără să înțelegem că nimeni nu câștigă și nimeni nu este învins. Câștigă doar normalitatea. Am încercat să pledez pentru vaccinare, postând un comentariu furat de pe internet, impresionant din punctul meu de vedere! Îl redau aici: „Uneori mă gândesc să scriu în detaliu și să pun pe Facebook ce înseamnă 26 de zile de spitalizare, cu primele 22 de zile fără să pui picioarele pe sol; și ce înseamnă să vezi sacii ăia siniștri, și să le auzi fermoarul închizându-se, astfel încât, chiar și după ce te-ai vindecat și ești acasă, bine, când îți închizi singur fermoarul bluzei de trening, să ai o tresărire seacă ce nu îți va trece, probabil, niciodată. Într-o zi au venit la mine la pat două infirmiere și m-au răsucit pe-o parte și pe cealaltă, până au băgat sub mine (am cam 100 de kilograme), ceva ce eu am crezut că este un sac cu fermoar. Le-am întrebat de ce pun ăla sub mine și mi-au răspuns că îmi va fi mai bine așa. Aș vrea să înțeleagă cei care nu se vaccinează ce înseamnă să stai cu gândul că ți-au pus deja sub tine un sac cu fermoar! Am stat așa mai bine de 12 ore, până când s-a făcut noapte și, cu lanterna telefonului, și cu mari, foarte mari eforturi, m-am răsucit și am cercetat cu degetele marginea patului, ca să îmi dau seama dacă ce puseseră sub mine era un sac cu fermoar, pe care ar fi urmat să-l închidă curând...Era doar o amărâtă de aleză, dar să stai mai bine de 12 ore cu gândul că te-au pregătit deja, ca să închidă deasupra ta un fermoar, poate fi unul dintre cele mai zdruncinătoare gânduri, credeți-mă! Vaccinați-vă, oameni buni, ca să putem depăși împreună necazul asta!" Îmi amintesc că l-am citit postat de o prietenă, care, la rândul ei, îl citise undeva. Wow, l-am recitit de nenumărate ori, atât am fost de marcată! Mi-am zis: „Dacă pe mine m-a impresionat, sigur va face același lucru și cu colegii mei și, poate-poate, conving vreunul să se vaccineze! Să fim peste 60%!”
Răspunsul pe care l-am primit de la una dintre colegele nevaccinate a fost, cel puțin pentru mine, unul care frizează ridicolul: „Nu este creștinește să ne vaccinăm!” Cum să combați așa ceva? Cum? Un astfel de om este dascăl și face parte din cei peste 50% nevaccinați, din cauza cărora elevii noștri sunt online. Cum să spui că nu este creștinește să te vaccinezi, dar este creștinește să stai pe loc, în școala online, care este destul de clar, nu este eficientă? Mai mult, nenumărați copii nu au acces la școala online, prin urmare, cât de creștinește poate fi? Am întrebat-o dacă i-a spus personal Dumnezeu asta, nu mi-a răspuns. Este incredibil! Nu însemna Dumnezeu bunătate, altruism, iubire față de aproape? Lipsa de empatie și înțelegere, dorința de a pune binele tău înaintea tuturor: „mă vaccinez după ce o fac alții, să văd că nu li se întâmplă nimic ”, nu pare, mai degrabă, fariseism?
Da, ne sfâșiem între noi, ne certăm, ne învrăjbim, facem apel la tot felul de subterfugii pentru a scăpa de responsabilitate, invocăm numele lui Dumnezeu, în speranța că lașitatea și ignoranța ne vor salva și de data asta. Dar oare o vor face? Sau vom tresări disperați, la auzul unui zgomot de fermoar, care poate să însemne sfârșitul, de această dată?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.