Foto: presidency.ro
Suntem aproape să organizăm un referendum pe tema justiției. Unii mai hotărâți, alții mai puțin. Din punct de vedere al efectelor unui astfel de demers, rezultatele par incerte. Pornind de la complexitatea formulării întrebării, trecând prin prezența la vot și terminând cu facultativitatea aplicării eventualei decizii populare, toate elementele sunt discutabile. E clar, din perspectivă politică, referendumul nu este un mare câștig. E posibil cel mult să fixeze niște granițe până unde poate merge autocrația unui guvern, dar și limitele acestea sunt foarte volatile. Va conta dacă linia roșie o încearcă un conducător de tip Erdogan, care folosește forța instituțională, militară, de tip Orban, care face surfing pe val popular sau de tip Putin, care lucrează cu puterile oligarhilor. Partidele noastre nici ele nu cred că sunt foarte fericite cu referendumul. Poate să le aducă o palmă peste bot sau un motor cu reacție, dar nu vor ști asta decât după ce se numără ultimul vot. Or, în politică, e foarte riscant să lucrezi cu incertitudini.
Și totuși, avem nevoie, noi, ca societate, de acest referendum. Ar fi unul pentru liniștea noastră. Greu de parafrazat vremurile când mesianicul Iliescu putea promite așa ceva, dar chiar s-ar mai liniști azi societatea după un astfel de examen. Un referendum ne-ar arăta fără interpretări dacă suntem un popor de Facebook sau unul cu atitudine civică. Am ști mai clar dacă s-a produs vreo mutație comportamentală la vot dupa un an și ceva de Piața Victoriei sau am asistat doar la puseuri de indignare. Am afla mai exact dacă nația în sine își dorește un format occidental fără zone gri al justiției, pentru care ar trebui să facă un salt de conștientizare, sau e fericită cu unul slavo-oriental, tradițional, ușor de acceptat, în care toleranța și indiferența sunt aplicate atât timp cât individul nu e atins de justiție personal.
Fierberea civică se va domoli după un referendum. Până acum, conservatorii și progresiștii (ca să definesc simplist orientările actuale antagonice ale românilor) nu au avut ocazia să-și măsoare puterile decât pe la câteva mișcări publice dezordonate sau contabilizând decibelii și followers-ii declarațiilor. Referendumul familiei tradiționale a fost un simulacru de plebiscit, iar votul de la europarlamentare nu ar reflecta un raport de forțe real în ceea ce privește problematica românească. Așa, după un referendum pe justiție, se liniștesc spiritele, tabăra câștigătoare își va maximiza succesul, dar și cea perdantă e câștigată. Va ști ce pondere reală are în societate, care este ținta de atins, se va putea regrupa și dezvolta o strategie de urmat. Acum mi se pare o devălmășie și pe scena politică, și în agora.
Așadar, ne hotărâm și noi mai mult, domnule președinte?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cred ca e prematur sa vorbim despre raspuns cand nu stim inca ce intrebare vom avea.
PS: vezi vreo doua articole scrise recent de Moise Guran pe blogul sau despre care ar putea fi intrebarile si consecintele acestora.