Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Referendumul „pentru familie” - un examen de maturitate la care suntem trimiși mult prea devreme

Protest LGBT

Imaginați-vă următorul scenariu:

Aveți 12-13 ani și o grămadă de întrebări despre școlă, viața la liceu, viață, propria identitate, diversitate, sexualitate...

Și cu toate întrebările și lipsa de răspuns sau cu răspunsurile astea găsite și înțelese ca la 12-13 ani ești trimis la BAC. Și să zicem că materiile la care dai „examenul de maturitate” sunt chiar viața de liceu, propria identitate, diversitatea, sexualitatea. Și mai sunt și alte materii mai grele: compasiunea, empatia, înțelepciunea. Și mai mult decât atât, știi cu certitudine că la examen nu vor fi supraveghetori, se va putea trișa, camerele de supraveghere și ochii „se” vor închide.

Ce ai făcut la examen? Cum a fost? Ai știut pe bune?

Acum să ne uităm puțin cu onestitate la noi, la societatea noastră: suntem pregătiți pentru examenul de maturitate la identitate, diversitate, compasiune, sexualitate și înțelepciune din weekendul acesta? Da? Și atunci de ce atâta ceartă? De ce nivelul dezbaterii este atât de jos? De ce oameni inteligenți, oameni cu pretenții și de o parte și de cealaltă se bat în argumente pars pro toto vădit partizane, extremiste, care îl anihilează pe celălalt, îi lezează definitiv demnitatea umană – indiferent cine este și în ce crede. Dacă suntem la locul potrivit în viața noastră cu examenul ăsta de maturitate, unde e compasiunea, înțelepciunea dezbaterii care să ne permită să rămanem împreună cu toții și după ce examenul a trecut.

Dacă suntem atât de pregătiți pentru examenul și materiile astea de ce nu vorbeam toți sau mai mulți dintre noi de ele acum o lună? Dar acum două luni – a, păi atunci era 10 august. Dar acum șase luni – aproape nimic nici pe radar, nici pe agendă. Dar acum un an jumate – păi atunci era 31 ianuarie 2017 eram un pic ocupați cu alte examene.

Dar mă întorc la examenul de weekendul acesta. Am avut dezbateri să căutăm împreună soluții? Ne-am uitat la ce fac ceilalți? Am trecut mai înainte de examenul ăsta de maturitrate un test de capacitate sau măcar o lucrare de control cu subiecte de genul „Să se analizeze trei cazuri de succes de conviețuire din alte țări - să vedem dacă putem face ca ei.” Sau „Analizați vă rog trei subiecte de insucces clar – să nu facem ca ei.” Sau „să se identifice 3/10/100 de idei și potențiale soluții prin care să putem da examenul de maturitate fără să facem dezbinare în societate.” 

Noi cei mulți, am pregătit o soluție sau ne-am gândit măcar la o soluție pentru cei puțini? Ei nu sunt tot oameni. Nu-s tot ai noștri? Dar părinții lor? Dar prietenii lor, dar cei care îi simpatizează? Cu toată considerația, argumentele ce țin doar de morala, doar de teologie, doar de ideolegie, de tradiție sau dimpotrivă de emancipare, integrare nu țin loc de reguli pentru respectarea conviețuirii în România secolului XXI.

Indiferent care o să fie rezultatul la examenul de maturitate socială din weekendul acesta, cred că întrebarea esențială este: vom mai putea să ne pregătim împreună pentru marile examene ale republicii – greu încercate în ultimii doi ani. Examene care ne-au adus împreună și în 10 august și acum 6 luni și acum un an și în 31 ianuarie 2017? Starea democrației, legile justiției, corupția generalizată, bolile cronice din sistemul de Sănătătate, starea Educației – chiar, mai știți câți luăm BAC-ul pe bune și câți analfabeți funcțional avem? Vom mai putea fi împreună să schimbăm legile electorale care favorizează politicienii vechiului sistem care sunt responsabili pentru că ne-au dat culegeri de probleme în loc de soluțiile cu care ne sunt datori. Vorbim de familie – hai atunci să vorbim și de datoria externă care crește galopant și care le va rămâne moștenire copiilor noștri indiferent din ce familii provin.

Dar vor mai rămâne copiii noștri în țara noastră dacă nu vom ști să rămânem împreună pentru toate examenele acestea și altele care vor veni? 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu am o mare intrebare: dece este nevoie de CASATORIE pentru ca acesti doi oameni( doua femei sau doi barbati) sa se iubeasca. Se iubesc si gata. Locuiesc impreuna,noi incepem sa intelegem asta si sa nu-i mai judecam....Dar casatoria...dece? Nu e suficienta o lege care sa le permita sa se mosteneasca reciproc sau sa se poata vizita la spital ca "apartinator"? Din comentariile de pe la televizor am inteles ca astea ar fi cele mai stringente nevoi pe care legile actuale nu le rezolva. Ca sa poata infia copii? Ei bine,asta cred ca este o problema. Pentru asta ar trebui facut un foarte serios studiu de catre specialisti ( dar specialisti adevarati) Poate ma lamureste si pe mine cineva. Intai ma hotarasem sa nu ma duc la vot. Apoi mi-am dat seama ca asta nu era de fapt hotararea mea ci era indusa asa ca am actionat conform cu ceea ce am gandit EU.
    • Like 0
  • Ca orice examen am avut de dat un ”parțial” si astazi este ”scrisul”. La pațial (aici ma refer la discutiile pre-referendum) ne-am descurcat ceva mai onorabil decat ma asteptam. Desigur ca au fost arogante, amenintari si intolerante. Dar a fost si multa dorinta de a argumenta cat mai valid, munca de cercetare a bibliografiei, analize. Pe langa imaginatie in expuneri, arta dramatica si chiar umor. Eu zica ca putem sa-i dam societatii un 6-7 cinsitit pentru aceasta prestatie la ”partial”.
    • Like 1
  • rcc check icon
    Mereu am fost de părere că referendumul acesta nu are sens. Numai ca gargara asta despre "diversitate" mă face să mă gândesc că poate e chiar foarte oportun.
    • Like 2


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult