Referendumul „pentru familie” - un examen de maturitate la care suntem trimiși mult prea devreme

Imaginați-vă următorul scenariu:

Aveți 12-13 ani și o grămadă de întrebări despre școlă, viața la liceu, viață, propria identitate, diversitate, sexualitate...

Și cu toate întrebările și lipsa de răspuns sau cu răspunsurile astea găsite și înțelese ca la 12-13 ani ești trimis la BAC. Și să zicem că materiile la care dai „examenul de maturitate” sunt chiar viața de liceu, propria identitate, diversitatea, sexualitatea. Și mai sunt și alte materii mai grele: compasiunea, empatia, înțelepciunea. Și mai mult decât atât, știi cu certitudine că la examen nu vor fi supraveghetori, se va putea trișa, camerele de supraveghere și ochii „se” vor închide.

Ce ai făcut la examen? Cum a fost? Ai știut pe bune?

Acum să ne uităm puțin cu onestitate la noi, la societatea noastră: suntem pregătiți pentru examenul de maturitate la identitate, diversitate, compasiune, sexualitate și înțelepciune din weekendul acesta? Da? Și atunci de ce atâta ceartă? De ce nivelul dezbaterii este atât de jos? De ce oameni inteligenți, oameni cu pretenții și de o parte și de cealaltă se bat în argumente pars pro toto vădit partizane, extremiste, care îl anihilează pe celălalt, îi lezează definitiv demnitatea umană – indiferent cine este și în ce crede. Dacă suntem la locul potrivit în viața noastră cu examenul ăsta de maturitate, unde e compasiunea, înțelepciunea dezbaterii care să ne permită să rămanem împreună cu toții și după ce examenul a trecut.

Dacă suntem atât de pregătiți pentru examenul și materiile astea de ce nu vorbeam toți sau mai mulți dintre noi de ele acum o lună? Dar acum două luni – a, păi atunci era 10 august. Dar acum șase luni – aproape nimic nici pe radar, nici pe agendă. Dar acum un an jumate – păi atunci era 31 ianuarie 2017 eram un pic ocupați cu alte examene.

Dar mă întorc la examenul de weekendul acesta. Am avut dezbateri să căutăm împreună soluții? Ne-am uitat la ce fac ceilalți? Am trecut mai înainte de examenul ăsta de maturitrate un test de capacitate sau măcar o lucrare de control cu subiecte de genul „Să se analizeze trei cazuri de succes de conviețuire din alte țări - să vedem dacă putem face ca ei.” Sau „Analizați vă rog trei subiecte de insucces clar – să nu facem ca ei.” Sau „să se identifice 3/10/100 de idei și potențiale soluții prin care să putem da examenul de maturitate fără să facem dezbinare în societate.” 

Noi cei mulți, am pregătit o soluție sau ne-am gândit măcar la o soluție pentru cei puțini? Ei nu sunt tot oameni. Nu-s tot ai noștri? Dar părinții lor? Dar prietenii lor, dar cei care îi simpatizează? Cu toată considerația, argumentele ce țin doar de morala, doar de teologie, doar de ideolegie, de tradiție sau dimpotrivă de emancipare, integrare nu țin loc de reguli pentru respectarea conviețuirii în România secolului XXI.

Indiferent care o să fie rezultatul la examenul de maturitate socială din weekendul acesta, cred că întrebarea esențială este: vom mai putea să ne pregătim împreună pentru marile examene ale republicii – greu încercate în ultimii doi ani. Examene care ne-au adus împreună și în 10 august și acum 6 luni și acum un an și în 31 ianuarie 2017? Starea democrației, legile justiției, corupția generalizată, bolile cronice din sistemul de Sănătătate, starea Educației – chiar, mai știți câți luăm BAC-ul pe bune și câți analfabeți funcțional avem? Vom mai putea fi împreună să schimbăm legile electorale care favorizează politicienii vechiului sistem care sunt responsabili pentru că ne-au dat culegeri de probleme în loc de soluțiile cu care ne sunt datori. Vorbim de familie – hai atunci să vorbim și de datoria externă care crește galopant și care le va rămâne moștenire copiilor noștri indiferent din ce familii provin.

Dar vor mai rămâne copiii noștri în țara noastră dacă nu vom ști să rămânem împreună pentru toate examenele acestea și altele care vor veni? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp