Foto: Damien Meyer/ AFP/ Profimedia
Cvasi-eșecul României euroatlantice la alegerile recente are mai mulți factori, despre care am discutat succint aici. Dar doi sunt fundamentali, și anume (1) slăbiciunea educației și (2) scoaterea științei din centrul discursurilor și practicilor sociale. Pe acest fond a apărut o Românie bizară și izolaționistă, antiștiință și pseudoreligioasă, susținută de „fake new”, teorii conspiraționiste și demersuri (bizare) de pseudoștiință. Din politica științei știm că dacă vrei să distrugi o națiune nu îți trebuie bombe, ci trebuie să-i distrugi educația/știința!
Pornind de la această analiză, iată, pe scurt, câteva sugestii pentru măsuri pe termen scurt-mediu pentru noul Guvern în domeniul educației-cercetării (măsurile pe termen mediu-lung le voi discuta într-un context mai adecvat):
(1) Reforma principala a țării trebuie să vizeze educația și știința:
- Educația superioară este cea care formează profesorii care ne educă copiii. Dacă îi formăm prost, educația preuniversitară – în diversele ei forme – nu are cum să funcționeze bine, marcându-ne în prezent și în viitor. Regândirea celor două domenii – preuniversitar și universitar (incluzând formarea pe parcursul vieții) – și a relației dintre ele, pe bază de bune practici europene și internaționale, este fundamentală.
- Educația superioară formează specialiști și resursă umană calificată. Dacă această formare este de proastă calitate, nu putem fi performanți în funcționarea socială (în diverse domenii).
- Cercetarea științifică generează cunoaștere, care poate susține apoi (a) inovații incrementale și disruptive, cu impact pozitiv asupra bunăstării oamenilor, și (b) sensuri-semnificații de care are nevoie mintea noastră și care ne protejează de influența pseudoștiinței și de manipulare.
(2) Reunirea ministrelor educației și cercetării, pentru a se coordona mai bine în contribuția lor la dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere.
(3) Implementarea noilor legi ale educației (derivate din proiectul România educată) și cercetării prin prisma unor acte subsecvente care, în flexibilitatea permisă de legislație, să ne recordeze cu cele mai bune practici europene și internaționale, nu să păstreze instituții și practici care s-au dovedit nefuncționale. Acolo unde este cazul, legile mai pot fi amendate, pentru o mai bună racordare europeană/internațională.
(4) Readucerea științei – printr-un plan strategic – în centrul discursurilor și practicilor sociale, inclusiv politice (ex. ”evidence-based policies”), ca fundament al dezvoltării unei societăți bazate pe cunoaștere.
(5) Finanțare adecvată a acestor domenii strategice pentru națiune.
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mda, este pe linia actuală, în care clasa politică pare înțepenită în paradigma PSDNListă, deși electoratul a penalizat clar PNL și PSD la alegerile parlamentare, ca să nu mai vorbim de alegerile prezidențiale (anulate).
Ziceam în sinea mea că măcar fețele noi din guvern să vină cu un aer proaspăt care să inspire încredere că vor fi realizate reforme, nu lozinci pe care le tot auzim de ani de zile.
În stilul ăsta, tare mi-e că la prezidențialele următoare o să avem o foarte mare surpriză (de fapt, pentru mulți nu va fi niciun fel de surpriză). Asta dacă CCR-ul (cea mai educată instituție a statului) nu o să găsească de cuviință să-i dea afară pe toți indezirabilii.
Remarc totodată că noul ministru al educației nu scoate nicio vorbă despre aplicarea vreunui criteriu legat de performanțele fiecărui cadru didactic. Adică, mergem tot așa cum ne-am obișnuit, nu contează că un prof de mate are o clasă de olimpici iar altul are o clasă de elevi care ratează masiv la bacalaureat. La munci egale, salarii egale... că elevii sunt de vină, nu, dom’ profesor?
2) Eu personal chiar am înclinație către știință și înțeleg rolul ei extrem de important, strategic aș zice, în societate. Dar am impresia (și nu e doar o impresie) că astăzi ideea de știință se scoate în față ca un fetiș, din motive care au mai puțină legătură cu aspectul în cauză și mai multă legătură cu politica prezentului. Am mai zis de atâtea ori că societățile democratice moderne tind să se depărteze de ideile democratice pure și să se îndrepte spre autocrație. Adică e din ce în ce mai evident că libertatea de expresie, deși nu e stopată, e totuși persecutată. Astăzi ești considerat a fi deștept, informat, educat (inclusiv în domeniul științific) și un bun cetățean doar dacă ești în asentiment cu opiniile emise de autorități, deci cu ideologia și enunțurile OFICIALE. Dacă însă îndrăznești să ai dubiile tale, în urma gândirii cu capul propriu, și să intri în contradicție cu versiunile oficiale, atunci ești automat blamat ca fiind prost, neinstruit, neiubitor de știință, conspiraționist, ba chiar, mai ales în ultima vreme filorus, putinist etc etc. Deci mediatic ești făcut praf. Ai încă libertatea de expresie, dar NU în demnitate și respect al opiniilor, ci cu riscul defăimării și desființării morale. Dar dacă (unii dintre) cei care gândesc independent chiar au dreptate? De unde și până unde creditul pe care îl acordăm versiunilor oficiale, când în același timp avem o părere execrabilă despre autorități, pe bună dreptate? De ce pe de o parte vedem că sunt lacomi, corupți, hoți, nepăsători față de popor etc etc dar pe de altă parte dacă ne spun de exemplu că vaccinul anti-Covid 19 e minunea lumii și trebuie neapărat să ne vaccinăm cu N doze, că altfel riscăm să murim, atunci dintr-o dată ne uităm cu încredere în gura autorităților și n-avem niciun dubiu? O să mi se spună că în autoritățile noastre românești nu avem încredere, dar dacă zic la fel și autoritățile din țările mai spălate decât a noastră, ca în cazul vaccinului, atunci totul e OK. Greșit. Când e vorba de corupție în stil mare și de dorința și puterea de a stăpâni masele, e la fel peste tot în lume. Deci ar trebui în mod firesc să avem o neîncredere de fond în ce zic autoritățile. Și ca o observație finală referitoare la știință, să nu uităm că există și ”știința manipulării”, pe care mai mult ca sigur o aplică conducătorii statelor, atât cei aflați în prim plan cât și cei mai puternici, aflați mai în umbră. Și să nu fiu considerat conspiraționist. Dacă există conspiratori și conspirații, atunci bietul cetățean, care suspectează pe bună dreptate aceste lucruri și care este numit în mod peiorativ și nedrept ”conspiraționist”, chiar n-are nicio vină. De vină sunt cei puternici care conspiră, care fac lucruri oculte în interesul lor propriu și în dezavantajul populațiilor, nu cei care suspectează, sau sunt convinși, că aceste fapte există.
3) Spuneți așa: ” Implementarea noilor legi ale educației (derivate din proiectul România educată).... ” E o rușine ca în acest moment să faceți referire, fără nicio sfială la pseudo-proiectul ”România educată”, proiect fantomă al celui mai detestat președinte al momentului. Și începând de astăzi și cel mai ilegitim. Rușine și lui și Dvs!