Regizorul Lucian Pintilie a murit

Regizorul Lucian Pintilie a murit miercuri seară la Spitalul Elias. Avea 84 de ani. 

"Domnul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai 2018, La Spitalul de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost ţinut în Secţia Terapie Intensivă unde a necesitat intervenţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate. S-a stins din viaţă azi, 16.05. 2018, la ora 21", se arată într-un comunicat al spitalului, citat de News.ro.

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. Absolvent al  Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care "Copiii soarelui" (1961), "Proştii sub clar de lună" (1962), "Cezar şi Cleopatra" (1963), "Biedermann şi incendiatorii" (1964), "Inima mea e pe înălţimi" (1964), "D’ale carnavalului" (1966), "Livada cu vişini" (1967), "Revizorul" (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie) și a realizat două lungmetraje -  "Duminică la ora 6" şi "Reconstituirea".  După interzicerea piesei ”Revizorul”, Lucian Pintilie a părăsit România și a continuat să regizeze piese de teatru în străinătate, pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii. Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: "Pescăruşul" (1975), "Biedermann şi incendiatorii" (1976), "Jacques sau Supunerea" şi "Viitorul e în ouă" (1977), "Cei din urmă" (1978), "Trei surori" (1979), "Raţa sălbatică" (1981), "Azilul de noapte" (1983), "Arden din Kent" (1984), "Astă seară se improvizează" (1987), "Trebuie să trecem prin nori" (1988), "Dansul morţii" (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: "Pescăruşul" (1983), "Tartuffe" (1984), "Raţa sălbatică" (1988); Arena Stage din Washington: "Tartuffe" (1985), "Raţa sălbatică" (1986), "Livada cu vişini" (1988).

În 1979, a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?", după un scenariu propriu pornind de la piesa "D’ale carnavalului", film interzis vreme de zece ani.

După 1990 revine în țară unde face o serie de filme precum "Balanţa" (1992), "O vară de neuitat" (1994), "Prea târziu" (1996), "Terminus Paradis" (1998), "După-amiaza unui torţionar" (2000), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (Niki et Flo) (2003), "Tertium non datur" (2006).

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, precum Cristi Puiu.