Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Regizorul Lucian Pintilie a murit

Lucian Pintilie

Regizorul Lucian Pintilie a murit miercuri seară la Spitalul Elias. Avea 84 de ani. 

"Domnul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai 2018, La Spitalul de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost ţinut în Secţia Terapie Intensivă unde a necesitat intervenţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate. S-a stins din viaţă azi, 16.05. 2018, la ora 21", se arată într-un comunicat al spitalului, citat de News.ro.

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. Absolvent al  Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care "Copiii soarelui" (1961), "Proştii sub clar de lună" (1962), "Cezar şi Cleopatra" (1963), "Biedermann şi incendiatorii" (1964), "Inima mea e pe înălţimi" (1964), "D’ale carnavalului" (1966), "Livada cu vişini" (1967), "Revizorul" (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie) și a realizat două lungmetraje -  "Duminică la ora 6" şi "Reconstituirea".  După interzicerea piesei ”Revizorul”, Lucian Pintilie a părăsit România și a continuat să regizeze piese de teatru în străinătate, pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii. Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: "Pescăruşul" (1975), "Biedermann şi incendiatorii" (1976), "Jacques sau Supunerea" şi "Viitorul e în ouă" (1977), "Cei din urmă" (1978), "Trei surori" (1979), "Raţa sălbatică" (1981), "Azilul de noapte" (1983), "Arden din Kent" (1984), "Astă seară se improvizează" (1987), "Trebuie să trecem prin nori" (1988), "Dansul morţii" (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: "Pescăruşul" (1983), "Tartuffe" (1984), "Raţa sălbatică" (1988); Arena Stage din Washington: "Tartuffe" (1985), "Raţa sălbatică" (1986), "Livada cu vişini" (1988).

În 1979, a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?", după un scenariu propriu pornind de la piesa "D’ale carnavalului", film interzis vreme de zece ani.

După 1990 revine în țară unde face o serie de filme precum "Balanţa" (1992), "O vară de neuitat" (1994), "Prea târziu" (1996), "Terminus Paradis" (1998), "După-amiaza unui torţionar" (2000), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (Niki et Flo) (2003), "Tertium non datur" (2006).

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, precum Cristi Puiu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Prin "Balanța" am descoperit filmul românesc. Mulțumim, Maestre!
    • Like 0
  • Îți mulțumim pt tot ce ai făcut, maestre! Oriunde ai fi, sper că îți e mai bine decît nouă aici, în România în care te-ai întors deși nu te merita.
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult