Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Regizorul Lucian Pintilie a murit

Lucian Pintilie

Regizorul Lucian Pintilie a murit miercuri seară la Spitalul Elias. Avea 84 de ani. 

"Domnul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai 2018, La Spitalul de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost ţinut în Secţia Terapie Intensivă unde a necesitat intervenţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate. S-a stins din viaţă azi, 16.05. 2018, la ora 21", se arată într-un comunicat al spitalului, citat de News.ro.

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. Absolvent al  Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Pintilie a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care "Copiii soarelui" (1961), "Proştii sub clar de lună" (1962), "Cezar şi Cleopatra" (1963), "Biedermann şi incendiatorii" (1964), "Inima mea e pe înălţimi" (1964), "D’ale carnavalului" (1966), "Livada cu vişini" (1967), "Revizorul" (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie) și a realizat două lungmetraje -  "Duminică la ora 6" şi "Reconstituirea".  După interzicerea piesei ”Revizorul”, Lucian Pintilie a părăsit România și a continuat să regizeze piese de teatru în străinătate, pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii. Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: "Pescăruşul" (1975), "Biedermann şi incendiatorii" (1976), "Jacques sau Supunerea" şi "Viitorul e în ouă" (1977), "Cei din urmă" (1978), "Trei surori" (1979), "Raţa sălbatică" (1981), "Azilul de noapte" (1983), "Arden din Kent" (1984), "Astă seară se improvizează" (1987), "Trebuie să trecem prin nori" (1988), "Dansul morţii" (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: "Pescăruşul" (1983), "Tartuffe" (1984), "Raţa sălbatică" (1988); Arena Stage din Washington: "Tartuffe" (1985), "Raţa sălbatică" (1986), "Livada cu vişini" (1988).

În 1979, a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?", după un scenariu propriu pornind de la piesa "D’ale carnavalului", film interzis vreme de zece ani.

După 1990 revine în țară unde face o serie de filme precum "Balanţa" (1992), "O vară de neuitat" (1994), "Prea târziu" (1996), "Terminus Paradis" (1998), "După-amiaza unui torţionar" (2000), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (Niki et Flo) (2003), "Tertium non datur" (2006).

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, precum Cristi Puiu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Prin "Balanța" am descoperit filmul românesc. Mulțumim, Maestre!
    • Like 0
  • Îți mulțumim pt tot ce ai făcut, maestre! Oriunde ai fi, sper că îți e mai bine decît nouă aici, în România în care te-ai întors deși nu te merita.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult