Religia lui Călin Georgescu. Profetul salvator care luptă împotriva sistemului e în realitate o creație a Sistemului

Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Pentru cei care au votat un independent care nu e ca restul, o cercetare mai amănunțită scoate ușor la iveală contrariul. Din câteva informații dezgropate de Snoop, aflăm nu doar că Georgescu e în sistem de multă vreme și că nu e deloc străin de oamenii politici, pentru că asta s-a spus deja. Aflăm însă că are aceleași bube ale omului pervertit de sistem. Articole de acum douăzeci de ani vorbesc despre cum Georgescu a câștigat cu pile funcția de secretar de stat într-un minister și cum s-a folosit de poziție pentru a jongla cu banii. Așadar, Călin Georgescu se conturează, de fapt, drept un om care a gustat din plin privilegiile sistemului, un om cu ștate vechi în sistemul de care zic atâția votanți că vor să se dezică, punând ștampila pe el.

Georgescu a câștigat postul de secretar general în Ministerul Mediului în urma unui concurs măsluit, după ce nota i-a fost mărită după concurs, în mod arbitrar, pe baza participării la... simpozioane.

România Liberă scria, în septembrie 2003, despre cum trei angajați străini ai unui program numit GRASP, referitor la reforma guvernamentală, realizau un raport dur referitor la modul în care Călin Georgescu repartizase cele 36 de milioane de dolari de la guvernul american.

„Călin Georgescu a insistat într-un mod agresiv ca programul său să fie finanțat de GRASP cu 800.000 dolari, fără a defini activități specifice, în afară de rapoarte de doi bani și discuții sterile”, scria România Liberă.

Până și pentru angajații străini ai programului „era bătător la ochi cum Călin Georgescu folosește o mașină simandicoasă, cu numere diplomatice”.

Așadar, fiul de țăran nu bea apă de la robinet, cum tot propovăduiește pe Tik Tok.

Tot ce îl definește pe Georgescu, conform lui și soției lui, este chemarea lui Dumnezeu. Și Inchiziția și-a făcut de cap tot cu Dumnezeu înainte.

Georgescu nu e trimisul lui Iisus pe pământ românesc, dar asta picură în urechile credincioșilor. Ar fi vremea ca Biserica să iasă cu niște mesaje clare în acest sens. Dumnezeu își are locul în biserică și în gândurile oamenilor, nu în fruntea unui stat democratic.

Sunt prea mulți oameni orbiți de sărăcie, de nemulțumiri, de neîncredere, care caută un salvator. De fapt, Călin Georgescu își creează propria religie. Și să ieși din hipnoza unei false religii e greu.

Acest individ, cu discurs mesianic și convins că este vocea lui Dumnezeu în Grădina Maicii Domnului, nu crede în vaccinuri, pune sub semnul întrebării însăși existența bolii, și consideră că virusurile sunt lucrări artificiale, iar vindecarea vine de la Mama Natură.

Oamenii care pleacă urechea la așa ceva sunt liberi să își voteze „profetul”, cu condiția să renunțe la medic, la tratamentul cu medicamente sau la chimioterapie dacă au cancer, pentru că „profetul” nu crede nici în „acidul" ăsta. Singura știință în care crede este Iisus Hristos.

Fiecare e liber să creadă în Dumnezeu, dar nu să îl transforme într-o armă împotriva rațiunii. Biserica ne învață oare să stăm acasă și să murim, așteptând să ne vindece doar credința? Asta nu e credință și nu e creștinism, e fanatism mistic.

Sunt conștientă că țara noastră este bolnavă, dar aș prefera să ne tratăm într-un spital de stat, nu într-un balamuc.

Între „oricine" și Călin Georgescu, aș alege cu trei mâini pe „oricine".

Am citit pe conturile de rețele sociale ale unor oameni, inclusiv al unei jurnaliste, că, în cazul în care Ciolacu ar fi ajuns, alături de Georgescu, în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu s-ar fi prezentat la vot. Cred că este profund greșit să lansezi un astfel de mesaj în spațiul public, într-un context că asta. Personal, l-aș fi votat pe Ciolacu și cu ochii închiși, dacă aș fi avut de ales între el și Georgescu.

Nu mai e vorba despre lehamitea față de aceiași corupți și incompetenți, e despre a ne salva țara dintr-un coșmar în care oamenii se aruncă în brațele extremismului cu o candoare demnă de milă și de speriat, în același timp.

Refuzul de a răspunde întrebărilor jurnaliștilor e doar începutul.

Așa ar arăta țara asta care e încă tânără în democrația sa, are doar 35 de ani, la instalarea unui lider care vrea să se audă vorbind singur, fără întrebări de la presă? Democrație fără presă? Fără a răspunde întrebărilor?

Lugera & Makler Romania a rezumat excelent: „Dacă aplici pentru un job, ajungi la interviu, dar refuzi să răspunzi la întrebările pe care le primești, atunci probabil că nu ești persoana potrivită pentru jobul respectiv.”

Călin Georgescu îi numește eroi ai neamului pe mareșalul Ion Antonescu și pe Corneliu Zelea Codreanu, amândoi niște fasciști antisemiți, cel dintâi, la cârma procesului de exterminare a evreilor din România („Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră, pot să moară 10, 1000, pot să moară toți”), al doilea defilând cu o coroană cu zvastica la propria-i nuntă. Cel care ar fi spus că, dacă va ajunge la putere, îi va încărca în câteva zile pe evrei în vagoane de vite. Șansa României, spune el, e înțelepciunea rusească, iar Vladimir Putin este un lider care își iubește poporul, indiferent de mijloace. Indiferent de mijloace.

Și nu am înșirat aici toate elucubrațiile sale și toate minciunile atât de ușor de demontat, pe care le livrează fără să clipească.

Acesta este „profetul salvator” pe care l-au votat 2 milioane de români. Dacă te afli printre ei, încă mai ai timp să te gândești dacă într-adevăr vrei sa te îmbarci într-o călătorie spre Evul Mediu. Încă mai e timp de niște lecții de istorie elementară și de revenire la rațiune.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp