Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Republic: Zâmbetul care dispare

Acum un an, publicam în Gândul acest text de analiză a persoanei proaspătului președinte Iohannis. Dar nu mă gândeam atunci la o confirmare chiar atât de tare a diagnosticului. 

Zâmbetul care dispare

07.01.2015

Mă uit la cei care l-au votat pe dl. Iohannis şi văd cum multora li se şterge treptat zâmbetul de pe faţă. Subsemnatului, tot votant Iohannis, nu i se şterge, căci n-are ce. Domnului în chestie, Klaus Iohannis, îi dispare şi lui zâmbetul, dar brusc, nu treptat. Apoi reapare.

Am fost insultat copios de către militanţii antiPonta în campania electorală deoarece am spus că nu-mi place cum râde dl. Iohannis. Când priveşti cu atenţie o viaţă întreagă mii de feţe filmate, constaţi că râsul e foarte important în definirea unei persoane.

Să luăm de pildă hăhăitul cu gura până la urechi, râsul de ştiucă al lui Traian Băsescu. Pe lângă aspectul de peşte răpitor, facializarea d-lui Băsescu comunică ”ştiu că” – mai mult decât vă spun. Şi ştiţi şi voi că ştiu. Că ştiu că ştiţi. Sunt şmecher şi vulgar, nu vreau să ascund asta, dar, dacă vă gândiţi bine, n-aţi vrea să fiţi şi voi ca mine?

Râsul d-lui Băsescu e complicitar.

Zâmbetul d-lui Ion Iliescu, pe care l-am numit într-un editorial rictusul şi în altul, aproape 10 ani mai târziu, rânjetul bolşevic, deşi larg şi el până la ceafă, nu antrena decât partea de jos a feţei, lăsând mereu ochii în fixitatea lor rece de reptilă. Dl. Iliescu dorea să transmită zâmbind frecvent, celor care nu ştiau să-l privească atent, că e un om bun şi iubitor de oameni.

Preşedintele Constantinescu zâmbea cu superioritatea jenat-dispreţuitoare a profesorului silit să asculte prostiile elevilor, taman atunci când debita doct el însuşi o prostie, de pildă că nomenclatură e un cuvânt de origine rusă, namienklatura.

Disecţia zâmbetului pe care ni-l livrează actualul preşedinte dă de neant. Dl. Iohannis zâmbeşte deoarece e convins că aşa se face, aşa dă bine în politică, nu transmite absolut nimic prin asta. Priviţi cum ia sfârşit procesul zâmbirii: dintr-o dată, fulgerător, ca şi cum l-ar trage cineva din priză pe dl. preşedinte. Adică: am prestat, v-am dat ce vreţi, ce s-o mai lungim. Dacă e nevoie, d-sa poate zâmbi din nou, imediat, ca un păpuşoi mecanic, pentru a încheia la fel de scurt.

Se găsesc însă destui care să interpreteze acest zâmbet ca bine, frumos, dătător de speranţă.

Îi înţeleg. Faptul că lui V. Ponta i-a pierit pe 16 noiembrie zâmbetul de şcolar hoţ şi pervers până la măduvă e o minune pe care nu vor s-o vadă ştirbită. S-a instalat un fel de excitaţie a normalului în ce-l priveşte pe dl. Iohannis: ai văzut, dragă, extraordinar, dă din picioare când merge, nu umblă fără cravată, e înalt şi tace, de unde rezultă cu siguranţă că face. Am fost atins şi eu de acest fenomen, prin primăvara anului trecut, când îi apreciam mecanica lipsită de floricele a discursului, dar m-am vindecat repede, în special după o întâlnire privată, faţă către faţă, cu domnia-sa.

Dar declaraţiile, numirile şi manevrele d-lui Iohannis de când a fost pus la Cotroceni de furia cozii călcate de Ponta sunt din ce în ce mai greu de înghiţit. Asta dacă refuzi să vezi un lucru, după părerea mea, cât se poate de clar: Klaus Iohannis nu este un erou al luptei antiSistem, cum a fost învestit peste noapte, fără, să recunoaştem, a fi pretins aşa ceva. Preşedintele Iohannis este un om de Sistem. D-sa doreşte să stăpânească Sistemul, nu să-l distrugă.

Ca să facă ce? Om vedea.

Oricum, nu sunt şanse să uit vreodată expresia feţei d-lui Iohannis în redacţia Gândul, când a fost întrebat de dl. Pândaru cum e cu profesorii şi cele 6 case ale sale – cu o schiţă sinistră de zâmbet, emana prin toţi porii iritarea că i se pune Lui o astfel de întrebare, de fapt, orice întrebare, cu excepţia uneia: ”Credeţi că România Vă merită, domnule Iohannis?”.

Cam cum o să coacă atitudinea asta dacă acest nou Însuşi admirator de sine ajunge preşedinte? – mă întrebam atunci.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult