Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Republic: Zâmbetul care dispare

Acum un an, publicam în Gândul acest text de analiză a persoanei proaspătului președinte Iohannis. Dar nu mă gândeam atunci la o confirmare chiar atât de tare a diagnosticului. 

Zâmbetul care dispare

07.01.2015

Mă uit la cei care l-au votat pe dl. Iohannis şi văd cum multora li se şterge treptat zâmbetul de pe faţă. Subsemnatului, tot votant Iohannis, nu i se şterge, căci n-are ce. Domnului în chestie, Klaus Iohannis, îi dispare şi lui zâmbetul, dar brusc, nu treptat. Apoi reapare.

Am fost insultat copios de către militanţii antiPonta în campania electorală deoarece am spus că nu-mi place cum râde dl. Iohannis. Când priveşti cu atenţie o viaţă întreagă mii de feţe filmate, constaţi că râsul e foarte important în definirea unei persoane.

Să luăm de pildă hăhăitul cu gura până la urechi, râsul de ştiucă al lui Traian Băsescu. Pe lângă aspectul de peşte răpitor, facializarea d-lui Băsescu comunică ”ştiu că” – mai mult decât vă spun. Şi ştiţi şi voi că ştiu. Că ştiu că ştiţi. Sunt şmecher şi vulgar, nu vreau să ascund asta, dar, dacă vă gândiţi bine, n-aţi vrea să fiţi şi voi ca mine?

Râsul d-lui Băsescu e complicitar.

Zâmbetul d-lui Ion Iliescu, pe care l-am numit într-un editorial rictusul şi în altul, aproape 10 ani mai târziu, rânjetul bolşevic, deşi larg şi el până la ceafă, nu antrena decât partea de jos a feţei, lăsând mereu ochii în fixitatea lor rece de reptilă. Dl. Iliescu dorea să transmită zâmbind frecvent, celor care nu ştiau să-l privească atent, că e un om bun şi iubitor de oameni.

Preşedintele Constantinescu zâmbea cu superioritatea jenat-dispreţuitoare a profesorului silit să asculte prostiile elevilor, taman atunci când debita doct el însuşi o prostie, de pildă că nomenclatură e un cuvânt de origine rusă, namienklatura.

Disecţia zâmbetului pe care ni-l livrează actualul preşedinte dă de neant. Dl. Iohannis zâmbeşte deoarece e convins că aşa se face, aşa dă bine în politică, nu transmite absolut nimic prin asta. Priviţi cum ia sfârşit procesul zâmbirii: dintr-o dată, fulgerător, ca şi cum l-ar trage cineva din priză pe dl. preşedinte. Adică: am prestat, v-am dat ce vreţi, ce s-o mai lungim. Dacă e nevoie, d-sa poate zâmbi din nou, imediat, ca un păpuşoi mecanic, pentru a încheia la fel de scurt.

Se găsesc însă destui care să interpreteze acest zâmbet ca bine, frumos, dătător de speranţă.

Îi înţeleg. Faptul că lui V. Ponta i-a pierit pe 16 noiembrie zâmbetul de şcolar hoţ şi pervers până la măduvă e o minune pe care nu vor s-o vadă ştirbită. S-a instalat un fel de excitaţie a normalului în ce-l priveşte pe dl. Iohannis: ai văzut, dragă, extraordinar, dă din picioare când merge, nu umblă fără cravată, e înalt şi tace, de unde rezultă cu siguranţă că face. Am fost atins şi eu de acest fenomen, prin primăvara anului trecut, când îi apreciam mecanica lipsită de floricele a discursului, dar m-am vindecat repede, în special după o întâlnire privată, faţă către faţă, cu domnia-sa.

Dar declaraţiile, numirile şi manevrele d-lui Iohannis de când a fost pus la Cotroceni de furia cozii călcate de Ponta sunt din ce în ce mai greu de înghiţit. Asta dacă refuzi să vezi un lucru, după părerea mea, cât se poate de clar: Klaus Iohannis nu este un erou al luptei antiSistem, cum a fost învestit peste noapte, fără, să recunoaştem, a fi pretins aşa ceva. Preşedintele Iohannis este un om de Sistem. D-sa doreşte să stăpânească Sistemul, nu să-l distrugă.

Ca să facă ce? Om vedea.

Oricum, nu sunt şanse să uit vreodată expresia feţei d-lui Iohannis în redacţia Gândul, când a fost întrebat de dl. Pândaru cum e cu profesorii şi cele 6 case ale sale – cu o schiţă sinistră de zâmbet, emana prin toţi porii iritarea că i se pune Lui o astfel de întrebare, de fapt, orice întrebare, cu excepţia uneia: ”Credeţi că România Vă merită, domnule Iohannis?”.

Cam cum o să coacă atitudinea asta dacă acest nou Însuşi admirator de sine ajunge preşedinte? – mă întrebam atunci.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Iohanis este un fost presedintein permanenta cadere libera a tacut cand trebuia sa vobeasca a vorbit cand trebuia sa taca acum sea insusit meritul de fiu risipitor al romaniei
    • Like 0
  • Şi eu am fost impresionat de "zâmbetul" domnului Iohannis, dar l-am votat totuşi pe Ponta. Din păcate, este la fel de rău-vestitor ca şi ale celorlalți preşedinți. Dar măcar ne dau material de studiu pentru a-i desluşi semnificația etologică.
    • Like 0
  • eram constienti in noiembrie ca votam raul cel mai mic, mai ales dupa ce am vazut dezbaterile TV. Am fost entuziasmati pentru ca efectiv nu ne asteptam sa piarda Ponta, speranta a venit apoi din inertie.
    Sunt foarte dezamagit de Klaus azi, pentru ca am uitat pentru o perioada ca mi-am asumat la acel moment raul cel mai mic. SI toata lumea blameaza ca am procedat asa dar am impresia ca nu constientizam ca alegem raul cel mai mic in fiecare zi: cand o luam cu masina pe stradute pentru ca e blocat bulevardul, cand iei un antibiotic pentru ca ai o infectie, cand te stresezi la munca in loc sa fii somer etc.
    • Like 0
  • Oricine vine in politica e o mizerie!!! Nu ai cum sa fii antisistem SI sa ajungi in Varf !!! Mizeriile stau in mizerie .....!!! Singura sansa a poporului roman e guvern strain si casa regala!!!
    • Like 1
  • Da, prestaţia d-lui Iohannis în calitate de preşedinte este absolut dezamăgitoare. Cu toate astea pentru mine nu se va pune niciodata in discuţie varianta aleasă când l-am votat. Pentru că cealaltă variantă încă mă sperie mai mult decât cancerul.
    • Like 5
  • După alegeri, am comentat pe o reţea de socializare – zic eu – respectuos şi echilibrat rezultatele. Cum mârlănia la români (la unii, bineînţeles) e proverbială, fanii preşedintelui au sărit, precum anecdotica zicală cu terebentina, făcându-mă în fel şi chip, cu cele mai suburbane cuvinte şi expresii. Nu vreau să mă bucur de dezamăgirea lor, dar parca mă simt răzbunat. Nu pentru că ar fi avut altă opinie decât a mea, dar nu le pot ierta limbajul. Nu toţi suntem ca Arghezi, e adevărat, ca din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite să ivim cuvinte potrivite.
    De aceea, cel mai bun lucru este să le ignorăm şi să-i ignorăm. Nu merită mai mult. Nici măcar răzbunarea lăuntrică, nici iertarea sau neiertarea. Practic nu există. Şi nu poti să ierţi sau să ţii supărare pe ceea ce nu există. Un sfat valabil pentru toată lumea, inclusiv pentru mine.
    • Like 1
  • Crabu check icon
    Nu înțeleg deci nu mi se mai publica nici un comentariu.
    Am deranjat?!
    • Like 0
    • @ Crabu
      Crabu check icon
      Ce șmecherie!
      • Like 0
  • toata tarasenia asta electorala fara cap si coada, imi reaminteste un poster al filmului A.V.P. un predator si un alien balesc in cele doua laterale ale posterului iar sloganul intre ei afirma ca oricare dintre ei va castiga, noi vom pierde! "Whoever wins... We lose" interesant este ca aproape toata lumea stie ca este un truism, stie si de ce, dar toti se mira formal ca au avut ghinion din nou si ca inca nu e bine. pentruca altfel ar trebui sa recunoasca originea bolii pe care o traim, iar asta ne-ar propulsa in alta zona de actiune... intolerabila.
    • Like 3
  • Crabu check icon
    Am putea face un clasament al celui mai carismatic zâmbet în politica românească după 90.
    • Like 0
  • Stim cutotii foarte bine dece a ajuns dl Johannis presedintele Romaniei ,dar se pare ca dumnealui a uitat.Tara noastra are nevoie nu numai de un guvern independent de lupta meschina si lipsita de viziune pe termen lung dintre partidele politice ci si de un presedinte care stie cum si despre ce vorbeste ..sau tace.
    In situatia de azi..cu materialul uman si politic pe care il avem..si pe care l-am ales....ma gandesc serios pentru ce iau leafa consilierii d-lui presedinte..daca il lasa sa calce in strachini cu atata dedicatie?????Le cere sfatul? ii aude? ii asculta?Pare ca NU,NU si iar Nu.Dece oare?Daca ar fii anti-sistem ar trebui sa nu gresasca prosteste facand jocul sistemului.Daca e om de sistem..dece nu il foloseste..in favoarea lui si a noastra???
    • Like 1


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult