Sună telefonul, acum două zile:
Francisc, ai cumva numărul de telefon al lui Marian, omul fără adăpost de pe Calea Victoriei?
Am primit mai multe invitații anul acesta pentru a petrece revelionul, dar am hotărât să stau acasă și să îl invităm pe Marian să petreacă revelionul împreună cu noi; duș, haine noi și cină.
Era Mircea, prietenul meu adventist. Ne-am cunoscut și împrietenit pe facebook. Cred că era tocmai în contextul în care eu publicasem pe facebook, în primăvara trecută, o fotografie a lui Marian: eram uimit de cum un om al străzii se îngrijea făcând curățenie în colțul de stradă pe care locuia și cum se bucura din plin hrănind porumbei.
Mai apoi Ana Iorga s-a interesat de Marian. O știți pe Ana, „Pe cuvânt“ că trebuie să o știți :) . M-a contactat și a luat legătura cu el realizând un scurt material pe care, dacă nu l-ați văzut deja la știri, îl puteți viziona aici:
Ana avea numărul de telefon al lui Marian, în urma reportajului făcut. I l-am cerut și i l-am dat lui Mircea, care a luat legătura cu Marian invitându-l acasă de revelion.
M-a impresionat mult această inițiativă de a renunța la alte invitații și de a petrece revelionul alături de un om fără adăpost. Sigur, nu aș fi scris dacă ar fi fost gestul meu. Dar scriu și dau mărturie cu toată inima despre acest gest de iubire, pentru că - nu-i așa? - iubirea lui/de Dumnezeu și iubirea față de semeni nu este omologată strict confesional.
Mircea nu știe că scriu despre inițiativa lui și a prietenului său Daniel.
L-am sunat puțin mai devreme și îmi spunea că se pregătește să îl primească pe Marian acasă. Îmi explica, printre altele, că de Crăciun mulți dintre noi suntem mai buni, dar nu reușim să fim la fel și în timpul anului. Dorește să îl invite acasă nu doar de revelion, dar și altădată. Și a concluzionat: Să se bucure și alții la noi, nu numai noi la alții.
Mircea mă vizitase împreună cu Daniel la Catedrala Sf. Iosif, înainte de Crăciun, și au cântat un colind în catedrală. Le mulțumesc pentru inițiativă și prietenie. Nu s-au "contaminat" intrând aici, iar noi nu ne-am "spurcat" primindu-i. Dimpotrivă. Aviz tuturor rigoriștilor intransigenți ispitiți să pună mai degrabă mâna pe spadă decât viața în iubire.
Am vorbit de dimineață și cu Marian. Era, ca de obicei, pe prispa lui fără de casă de pe Calea Victoriei. Se bucura de razele de soare și de compania porumbeilor pe care îi hrănește aproape zilnic cu pâine și prietenie. După convorbirea cu el am rămas mult timp tăcut și cu un zâmbet larg pe chip: povestea asta se cuvine să continue…
La buni ani, tuturor!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iata un gest nobil la care nu se gandesc prea multi bogati ai tarii! Cei care primesc salarii uriase-pot aduna toti, intr-o cutie a milei(un cont bancar), sa zicem, cate 1000 de lei/luna, fiecare. De exemplu: 5000 magistratiX1000lei lunar= 5.000.000 lei lunar, adica 1.000.000 euro lunar. Era suficient sa faca asemenea gesturi intr-un an si rezultatul era 12x 1.000.000=12.000.000 euro in doar 1 an(grosso modo). La fel-parlamentarii, antreprenorii si toti cei care au dorinta sa o faca.
Intr-un an, cati bani se adunau-cu un efort minim din partea celor bogati? Cati oameni ai strazii puteau avea un mic adapost, care sa le dea nu doar sansa, dar si puterea fizica si psihica de a porni cu pasi mai curajosi in viata?
Psihologii pot sa explice cu argumente solide ce efect descurajant pot avea saracia, foamea si frigul sau caldura excesiva, asupra oamenilor strazii-dar pe care unii ii considera doar lenesi!
II las pe altii, mai priceputi , sa analizeze asemenea optiune. Insa, de un lucru sunt sigura, ca oamenii nu se jeneaza sa isi etaleze egoismul si cei din Romania sunt printre campionii nepasarii si egoismului fata de semeni, dar si fata de animale!
Mai ales cand vad spectacolul oferit lumii la trecerea in noul an, artificii impresionante-in timp ce peste tot in lume exista atat de multi saraci, infometati si infrigurati, dorm pe strada, in cartoane-daca le au si pe acelea. Dar si caini abandonati, pisici lasate in ger!
Mesajele de pace, de incurajare si toate cuvintele frumoase sunt necesare-dar nu tin de frig si nici de foame!
Frumoase gânduri și fapte!
Cred că foarte puțini se gândesc că pot ajunge în stradă prin niște împrejurări extrem de nefavorabile. E foarte important să primească o mână de ajutor în acel moment!