(Foto: Alberto Groșescu)
Se vorbește peste tot de revoluție, de ce e de făcut pentru a putea pune ordine în viața noastră de zi cu zi bulversată de niște politicieni, mulți certați cu legea (inclusiv a bunului simț), care nu au ca singură preocupare Axioma lui Euclid aplicată sistemului de justiție, paralel cu interesele lor.
Trebuie să rămână justiția paralelă cu celelalte puteri în stat? Evident că da. Într-o lume civilizată puterile statului reprezentate de instituțiile sale se controlează una pe cealaltă, sigur cu imperfecțiuni. Politicianul are pe mână banii noștri. El când dă, dă de la noi. Când redistribuie, ne reprezintă pe noi toți și trebuie să fie tot timpul cu gândul la contribuabil. Transparența față de contribuabil înseamnă inclusiv să accepți controlul celorlalte puteri din stat, dar și controlul societății civile asupra modului în care aloci aceste resurse. Pentru a putea exercita acest control paralelismul justiției cu legislativul sau executivul trebuie să funcționeze perfect.
Atâta timp cât statul paralel înseamnă ca justiția să nu se intersecteze cu interesele politicienilor este un lucru bun pentru noi toți. Dacă politicianul e corect și nu are nimic de ascuns nu văd unde este problema în a răspunde punct cu punct la suspiciunile emise de cei din justiție. Avem de ales însă între: (i) a păstra statul (reprezentat prin politicieni) atât de mult activ în viața noastră de zi cu zi și atunci e nevoie de acest paralelism și de acest control sau (ii) eliminarea la maximum a statului din mecanismele economice și din mijloacele de producție și atunci paralelismul își pierde semnificativ din valoare pentru că nu mai sunt foarte multe resurse de prăduit și alocat arbitrar.
Agresivitatea politicienilor și aversiunea față de această supra-independență a justiției, normală în orice țară civilizată, este mai mult decât evidentă în ultimele luni. Supra-independența a fost cheia ce a deschis poarta pătrunderii României într-un club de țări civilizate cu care avem multe în comun. Acestei agresivități în creștere însă nu trebuie să îi răspundem tot cu agresivitate. Până la urmă trăim într-un sistem democratic din care trebuie să extragem cât putem de multe beneficii sociale. Votul (cel care a fost) i-a validat pe cei care acum sunt deranjați de „paralelismul” justiției cu interesele politicienilor.
Revoluția nu se face în stradă, ci la urnele de vot. Revoluția se face prin implicarea politică a fiecăruia dintre noi după cum înțelegem și după cum știm fiecare. Această implicare înseamnă, în primul rând, să mergem la vot, dar și să găsim, înainte de vot, pe cel care se potrivește cel mai bine interesului nostru. Întotdeauna votul e negativ și întotdeauna votul va alege politicianul care reprezintă „cel mai mic rău”.
Această implicare înseamnă însă și să mergem către cei din familia noastră și să intrăm în discuții și dezbateri cu ei pentru a mai lămuri între ce e bine și ce e rău în tot acest amalgam de știri false și de manipulări media. Bunicii noștri sau părinții noștri au altă preferință de timp. Pentru ei nu contează aspecte ca „deficit structural”, pierderea fondurilor europene, eliminarea noastră din Piața Unică, amânarea adoptării Euro etc. Pentru ei contează faptul că „li se mărește punctul de pensie” sau că primesc mai mulți bani de la Tătuc. Ce contează costurile adiacente (inflație în creștere, deficite în creștere, dobânzi în creștere, depreciere în creștere) sau efectele colaterale? Important e că „li se mărește” și că primesc și ei niște firimituri căzute de pe masă. Este suficient cât să meargă să voteze în continuare un model economic falimentar care îi menține dependenți și cu mâna întinsă.
Schimbarea începe în primul rând cu noi și apoi cu cei aflați în imediata noastră apropiere! Trebuie să contribuim cu toții, în felul nostru și după posibilitățile noastre, la o metamorfoză a mediului politic care nu poate începe fără o metamorfoză la nivel de individ. Schimbarea a început în 2017, dar ea riscă să rămână la un stadiu incipient și fără rezultate societale concrete...
La final vă provoc cu o poză care arată cât de important este paralelismul puterilor în stat (reprezentate de instituții) pentru prosperitatea unei națiuni. Cei care luptă împotriva acestui „paralelism” de fapt luptă împotriva bunăstării noastre!
(clic pe imagine pentru a mări)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Crezul de viață al faimosului medic:
"Dacă vrei să prinzi pește, fă-te cârlig !!
Odată cu izbucnirea scandalului legat de medicul clujean Mihai Lucan, un profesionist de top în tehnica transplantului renal dar cu grave tare de moralitate și caracter, mediul virtual e tot mai inundat de comentarii ce conțin întrebări, cel mai adesea retorice, și nedumeriri legate de faptul că edilii clujeni nu fac scut împotriva acuzelor aduse faimosului medic. Cel mai adesea, astfel de comentarii sunt postate de susținători PSD-iști, mai mult sau mai puțin declarați. Deși conștienți de faptul că oamenii normali la cap nu vor susține în veci indivizi veroși, dornici de îmbogățire prin orice mijloace, capabili să pactizeze și cu diavolul pentru a-și satisface orgoliul nemăsurat, ipocrizia acestor postaci îi determină să-și exprime nedumerirea într-o manieră inocentă. Dar nu e doar acesta singurul motiv pentru care se plasează de partea medicului clujean, considerându-l o victimă a unor dușmani închipuiți, gen, Șoros, Statul paralel, Koveși, etc. Măi este și izbitoarea asemănare a cazului Mihai Lucan cu cel al liderilor alianței PSD-ALDE care, în ciuda fărădelegilor comise de-a lungul vremii, se consideră victime inocente ale Codruței Koveși. Dar nu numai postaci din mediul virtual exprimă astfel de nedumeriri ipocrite. Mulți politicieni ai grupării la guvernare, acompaniați de yesmeni ai posturilor tv Antena3 și Rtv se miră fariseistic de ce manifestanții #REZIST nu au reacționat și atunci când ex-ministrul Raluca Prună, în guvernarea Cioloș, a modificat zeci de articole ale Codului penal prin asumarea răspunderii. Iar când Florin Iordache, în guvernarea Grindeanu, a ieșit noaptea cu Orydonanța 13, 250.000 de bucureșteni au impresionat mapamondul cu protestul lor. Acești politicieni PSD-ALDE știu foarte bine că Raluca Prună nu a operat modificările la Codul penal cu gândul parșiv de a-i proteja pe hoți, așa cum a plănuit Florin Iordache cu Ord.13, dar le vine mai lesne să îmbrace haina naivității și a comportamentului ipocrit.
Revolutia inseamna o schimbare majora de sistem (eventual consultati un dictionar). Incepe in strada si se termina cu schimabrea regimului si a sistemului.
Restul sunt abureli p[acifiste care nu fac decat sa lase timp sistermului corupt sa acapareze tot.
Acum o sa va dau si oarecum dreptate: Romania nu e pregatita acum pentru o revolutie, momentul a fost pierdut iremediabil anul trecut prin februarie. Acum nu avem ce altceva sa facem decat sa acceptam si sa ne hranim iluziile cu teorii din astea si cu proteste benigne pe care nu le mai ia nimeni in seama.
Si in plus, daca protestele seara dupa ora 8 nu sunt suficiente, sunt multe variante pasnice de a protesta. Trebuie doar curaj si organizare. Exemple: greva fiscala (mai ales in contitiile noului Cod fiscal in care multi trebuie sa isi declare singuri veniturile, poti sa nu mai platesti nimic, daca ai curajul sa iti asumi un control fiscal - cred ca e mai bine sa risti bani decat integritatea fizica), greva muncitoreasca (daca lumea nu mai pleaca din strada sa se duca la munca Romania se va opri, presiunea va fi imensa atat de la firmele private cat si de la cele de stat). Daca aceste solutii ar fi sustinute si de unele companii (neplata taxelor sau nesanctionarea angajatilor care nu vin la munca fiindca protesteaza), ar avea un efect inzecit. Sa vedem in acest caz cum isi fac bugetul, de unde mai au bani sa fure, de unde mai platesc salariile functionarilor publici (caz in care si acestia se vor indrepta impotriva lor).
Daca ai curaj sa iesi cu bata in mana si sa risti sa iti iei gloante de cauciuc in cap, cred ca ar trebui sa ai curaj si sa iti asumi niste sanctiuni (modeste prin comparatie) primite de la locul de munca sau niste dobanzi si penalitati mici la impozite.
Si ca sa pun in perspectiva, daca va aduceti aminte iarna trecuta erau 2 grupuri de protestatari: cei din Piata Victoriei care stateau linistiti, cantau imnul, formau tricolorul cu lumina telefonului, strangeau gunoaiele, raspundeau pertinent cu argumente cand erau intrebati de ce protesteaza etc. si cei adusi la Cotroceni care urlau ca apucatii in frunte cu Floricica Dansatoarea careia ii furase Iohannis like-urile, deveneau violenti cand le aduceai cel mai mic argument cu care nu erau de acord si pe care daca ii intrebai de ce sunt acolo habar nu aveau, sau ziceau ca ii apara tara de Soros, fara sa stie macar cine e sau care e prenumele acestuia, iar cel mai pertinent argument al prezentei lor era "ne-au adus pe gratis la Bucuresti si ne-au dat si faina". Acestia de la Cotroceni erau mai apropiati de "revolutionarii" pe care ii propuneti si eu unul sunt convins ca nu imi doresc sa particip la un astfel de protest.
Pemtru a fi primar la Bucuresti e nevoie de 30.000 de semnaturi, pentru a candida intr-un sat e nevoie de 100 de semnaturi daca sunt 103 cetateni cu drept de vot.
Daca s-ar modifica legea electorala, s-ar putea innoi clasa politica.
Legea electorala s-a modificat putin in 2016, se pot infiinta partide cu 3 membri, dar daca numarul de semnaturi ramane la fel, in localitatile mici partidele ca USR nu pot pune candidati. Toata lumea stie pe toata lumea. Sunt foarte multe formalitati si pentru donatii, toate gandite pentru a nu se putea innoi clasa politica..
Separat, mi se pare trist ca suntem intr-un cerc vicios din care e foarte greu sa iesim in ceea ce priveste sumele de care dispun partidele. Partide ca PSD si PNL se finanteaza cel mai mult prin administratiile locale. Primariile sunt cele care fac cele mai multe contracte cu firme ale oamenilor de partid care apoi doneaza bani partidului (borduri, reparatii de drumuri, regii autonome, parcuri, reabilitari, etc.). Acesti bani sunt apoi folositi pentru promovare si obtinerea in continuare a voturilor. Un partid cinstit insa nu ar sustrage bani in acest fel, motiv pentru care un astfel de partid nu ar avea bani sa se promoveze in toate satele si catunele si implicit sa isi extinda "aparatul de partid" astfel incat sa devina o putere demna de luat in seama. Desi in zonele urbane stang voturi, mereu vor fi pe locul 3-4 ca si putere. Cat de cinstiti si de buni si de culti si de destepti ar fi ei, daca omul mai putin informat (care reprezinta majoritatea in Romania) nu a auzit de ei pentru ca nu au avut bani de promovare in zona respectiva, nu ii va vota niciodata. Astfel tot partidele care fura vor fi fruntase si vor incerca sa isi acopere ilegalitatile prin control al justitiei sau prin subminarea economiei cu pomeni pentru baza lor electorala.
Astfel, nu cred ca exista o solutie magica (de genul schimbarea legii electorale), ci situatia se va schimba in timp, prin schimbarea generatiilor, si votarea din 4 in 4 ani cu raul cel mai mic, astfel incat in 20-30 de ani sa evoluam, asa cum am facut si in ultimii 28 de ani. Daca legile justitiei erau date in 1994, sunt convins ca nu iesea nimeni in strada, nu sareau ambasadele, nu comenta UE, etc. Acum insa lucrurile sunt "mai bine" prin comparatie, chiar daca situatia e foarte grava. Sa speram ca in 20 de ani, o sa fie si mai bine si vom privi inapoi la aceasta perioada ca una cenusie din istorie si nu ca una buna.
Iata de ce, in tarile democratice, presa, cetatenii si lumea politica pastreaza o rezerva si o suspiciune permanente fatza de fortza Statului.
Nu vom vedea in Occident nici partide, nici cetateni si nici mass-media care sa vrea si sa militeze pentru mai multe catuse, sau pentru o mai mare ""independenta"" a Justitiei.
Dl. Cristian Păun ne explica faptul ca in lumea civilzata, puterile Statului se controleaza reciproc; este corect, dar acest lucru implica in mod logic si firesc faptul ca si puterea sistemului judiciar este la randul ei controlata de celelalte puteri ale Statului.
Insa distinsul autor nu ne explica de ce ar trebui ca doar politicul sa fie controlat si cenzurat de catre Justitie, fara ca si reciproca sa fie valabila, adica de ce Parlamentul nu ar avea la randul lui dreptul de a controla si cenzura aparatul judiciar, prin mecanismele legislative de care dispune; mergand in logica d-lui Paun, rezulta ca desemnarea sefilor sistemului judiciar precum si ai celorlalte institutii de forta ale Statului nu ar mai trebui sa fie facuta de Parlament si / sau de catre Presedinte pentru ca atat parlamentarii cat si presedintele statului sunt reprezentanti ai politicului. Ne ducem astfel intr-un absurd evident.
In realitate, cel putin asa se intampla in cadrul natiunilor democratice, Parlamentul face legea, iar sefii procuraturii si ai celorlalte institutii de forta o pun in aplicare fara a comenta sau critica deciziile parlamentarilor; insa in Romania, procurorii sefi critica Parlamentul, sefii serviciilor secrete zic ""pas"" la invitarea lor in Parlament spre a fi audiati, se opun prin toate mijloacele deciziilor legislative legitime ale Parlamentului, fac lobby in presa, refuza a se prezenta la audiere in fatza comisiilor parlamentare, etc.
Sunt convins ca dl Paun stie perfect care ar fi consecintele refuzului unui sef al oricarei institutii de fortza din SUA de a se prezenta la audiere la solicitarea Congresului ( parlamentul american ): ar insemna destituirea plus consecintze penale imediate si sfarsitul carierei lor, for ever.
Nu si in tara noastra.