Foto: Getty Images
O informație năucitoare a fost furnizată de un sondaj rapid realizat telefonic în România pe un eșantion de 854 de respondenți. 65% la sută au declarat că, din ceea ce cunosc sau au auzit, situația actuală din țară este mai rea decât acum 30 de ani. Adică cea din din 1991...
Prima observație este următoarea. Presupunând că sondajul s-a făcut pe un eșantion de persoane peste 19 ani (o informație foarte relevantă care lipsește), asta înseamnă că aproximativ un sfert dintre cei intervievați nici măcar nu erau născuți acum 30 de ani. Continuând analiza, încă 15% aveau până în 10 ani în 1991. Deci 25% nu erau născuți și încă 15% aveau sub 10 ani. Deci aproape jumătate dintre respondenți au părerea formată din spusele altora pentru că ei singuri nu aveau cum să și-o formeze.
Problema este că nici restul nu își mai aduc aminte ce se întâmplă în anul 1991 când era, nu-i așa, mai bine decât azi. O să-i ajut eu.
Piață valutară era total disfuncțională și populația putea să găsească valută, dolari pe vremea aceea, doar pe o piață paralelă, la cursuri de schimb exorbitante. În încercarea de a uni cele două piețe, la începutul anului 1991 BNR aproape că a dublat cursul de schimb (stabilit administrativ și nu de piață) de la 35 la 60 de lei, asta în timp ce la casele de schimb dolarul se tranzacționa pe la 200 de lei. Spre sfârșitul anului, în contextul unei inflații galopante, pe piața interbancară, care funcționa că o piață paralelă, cursul de schimb ajunsese la 300 de lei. În final, BNR a încercat să unifice piețele valutare la un curs de 180 de lei spre sfârșitul anului. Da, printr-o o devalorizare a leului de la 35 la 180 de lei...
Să mai adăugăm că, în septembrie 1991, salariul mediu net pe economie era de 9.174 lei vechi. Adică, raportat la un curs de 180, era de 52 de dolari, iar la cursul de schimb interbancar de atunci de 300 de lei, salariu mediu net era de 31 de dolari. Și chiar dacă înmulțiți asta cu toată inflația SUA din cei 30 de ani, obțineți doar o dublare a acestor salarii în „dolari 2021" adică ușor peste 100 de „dolari 2021” în primul caz, respectiv ușor peste 60 de „dolari 2021” în al doilea. Acesta este „mult mai binele" de acum 30 de ani la care tânjesc 65% din români...
Un comentariu din public legat de anunțul sondajului spunea „într-adevăr, singurul câștig pe care îl avem azi sunt biletele de avion ieftine". Simt nevoia unei nuanțări esențiale aici: „biletele de avion care ni se par ieftine”. Pentru un bilet de avion din asta „ieftin” de acum un român mediu ar fi avut nevoie de 2-3 salarii din 1991. Pentru o familie, salariile pe 6-8 luni.
Și nuanța de mai sus este importantă deoarece se aplică la o mulțime de produse care astăzi, la un salariu mediu de peste 800 de dolari, par mult mai ieftine decât atunci. Iar datele statistice arată explozia consumului de bunuri de larg consum și de servicii turistice din ultimii 30 de ani. Iar aici nu prea merge să dăm vina doar pe mediile care ascund de fapt polarizarea socială. Pentru că și o persoană înstărită tot un stomac are, iar, odată ieșită din țară, nu poate să mai iasă de încă 10 ori în același timp, și nici nu are unde pune 30 de televizoare și 20 de mixere….
E interesant că acesasta oglindă a percepției șocant de distorsionate pe care o are populația vine într-o săptămâna în care, Financial Times publică un comentariu al directorului Morgan Stanley Investment Management pentru strategii de investiții globale în care domnia sa remarcă din exterior ceea ce mulți dintre noi, din interior, ignorăm complet. Povestea economică de succes a țărilor est-europene este o evoluție după care multe țări ale acestei lumi ar tânji având în vedere că în istoria omenirii există prea puține astfel de povești de succes.
Domnia sa observă că „este rar pentru o țară să parcurgă drumul de la sărăcie la bogăție”. Din 195 de economii, doar 39 sunt considerate de FMI ca fiind avansate, categorie în care au intrat doar 18 țări după al doilea război mondial. Ultima intrare a unei mari economii a fost intrarea Coreei de Sud tocmai în 1997. Din acest motiv, apropierea unui astfel de moment pentru Polonia cu produs intern brut de 15.000 dolari pe cap de locuitor, Ungaria cu 16.000 și, de ce nu, România cu 13.000 este un eveniment cu adevărat remarcabil.
Îi las pe sociologi să descifreze misterul acestei „distorsiuni temporale” din mintea a 65% dintre români. Singură mea bănuiala este că, de fapt, asistăm la oglindirea unei frustrări nu legate de faptul că în România se trăiește mai rău că acum 30 de ani, ci că, după 30 de ani, în România s-ar fi putut trăi mult mai bine.
Iar asta este adevărat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.