Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

România, ca pistele ei de bicicletă. Despre statul eșuat sau statul șvaițer

pista de biciclete

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Meritocrația, la o primă vedere, poate părea un simplu concept teoretic. Dar ar fi doar o concluzie superficială fără o analiză mai atentă a realităților care ne înconjoară. Și poate mai mult în aceste vremuri ne frapează starea, de fapt lipsa, meritocrației în domeniul public. Statul eșuat – spunea președintele Iohannis. Statul șvaițer, aș spune și eu. Adică în toate domeniile e puțin bine si apoi iar nu e bine.

Să luăm ca exemplu educația sau sănătatea sau infrastructura rutieră sau cea feroviară sau justiția. Sau chiar pistele de bicicletă. Acestea din urmă cred că sunt foarte sugestive. Există foarte bine aranjate doar în orașe sau în zone centrale. Dar apoi se opresc brusc și fără logică. Nu avem circuite și trasee care să ofere continuitate dintr-o zonă în alta.

Avem petice de piste care încep și se termină la fel de surprinzător. Atât a fost proiectul. Cum se ajunge până acolo și de acolo? Nimeni nu știe. Investiția pe bucăți și-a atins scopul? A devenit mersul pe bicicletă mai sigur? Au început mai mulți oameni să folosească bicicleta? Am redus traficul de mașini? Nimeni nu știe. Dar toate panglicile au fost tăiate, discursurile au fost înregistrate și s-au marcat la „realizări de mandat”. Nu vi se pare ca pilonii principali ai statului seamănă cu aceste piste de biciclete?

În toate domeniile, statul funcționează cu pauze și deloc coordonat. Nu există vreo strategie care să scoată în evidență o personalitate a noastră. Să ne definească. Să ne ofere o identitate. Acțiunea individuală este cea care ne definește. Fiecare cu treaba lui. Fiecare se descurcă cum poate. Fiecare își urmărește propriile interese. Azi și acum să fie bine. Fără mâine, fără viitor. Nu avem colaborare, coordonare sau o viziune națională pentru care să luptăm împreună – public și privat, tineri și adulți, specialiști și amatori.

Exemple de acțiuni haotice avem nenumărate. Legi fundamentale schimbate peste noapte. Consultare publică pur teoretică. Controale succesive pe mediul de business necoordonate în niciun fel. Doar că încurcă activitatea în mod decisiv. Colectarea nu se îmbunătățește și nici nu facem nimic pentru remediere. Nu clarificăm prevederi contradictorii sau de neînțeles sau imposibil de aplicat. Dar verificăm dacă sunt respectate și mai emitem niște amenzi. Un exces de zel de a aplica legi neclare.

Avem, de exemplu, resurse de sare care acoperă nevoile țării pe sute de ani. Acestea sunt gestionate de stat. Însă mai mult de jumătate din consumul nostru intern provine din import. De ce? Care este meritul statului în a deține aceste resurse, dacă ele nu sunt valorificate pentru cetățenii săi?

Și putem vorbi despre multe alte resurse care, deși nu toate sunt în gestiunea statului, nu pot fi valorificate ori din cauza unor legi nefuncționale, ori a lipsei de programe care să ridice nivelul de competitivitate al produselor românești în regiune. Căci sunt alte state din jurul nostru care cumva au găsit soluții și rafturile românești sunt pline de produsele lor.

Să ne înțelegem: soluția NU este interzicerea produselor de import. Soluția este de a crea un mediu care ajută producătorii români să fie competitivi. Sau măcar să nu-i încurce atât de mult.

Educația ține în sistemele sale viitorul nostru. Și totuși continuăm practici învechite care nu ajută copiii și tinerii să fie mai bine pregătiți pentru lumea în care vor trebui să se descurce. Vorbim despre mediu și poluatori în fiecare zi. De multe ori discuția pică pe mașinile personale. Însă transportul public nu se îmbunătățește, infrastructura rutieră nu este dezvoltată, cea feroviară nu este modernizată. În lipsa acestora, cum credem că vom schimba ceva?

Unde sunt meritele celor care și-au asumat pe rând de câteva zeci de ani responsabilitatea acestor reforme cerute și plătite de contribuabili? Unde este meritocrația care asigură cei mai competenți oameni în cele mai importante poziții? Poate totuși, în al 12-lea ceas, realizăm că nu mai putem continua să risipim resurse prin incompetență, indolență și inconștiență. Reinstaurarea meritocrației este singura noastră șansă la un viitor mai bun.

Articol publicat inițial pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Totul pleacă de la bani. Dacă sunt bani, se poate face orice. Dar cum 87% din buget este alocat salariilor și pensiilor, oricât de meritocrați ar fi cei de la butoane, cu puținul rămas din buget, nu se mai pot pune decât petice, pe ici, pe colo. Ca să ieșim din marasmul actual, guvernanții trebuie să-și asume reformarea întregului sistem. Deocamdată, actualul guvern nu a fost capabil să realizeze minimum de reforme necesare obținerii ultimelor tranșe din PNRR... pentru că voturile sunt mult mai importante decât miliardele din PNRR.
    • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Nume check icon
      Nu cred ca banii sunt solutia problemelor noastra, ci mai degraba competentele actuale din institutiile de stat. Degeaba ai bani, daca nu sti ce sa faci cu ei.
      • Like 1
    • @ Nume
      Foarte adevărat și asta. Noi suntem în scenariul în care nici nu avem bani suficienți de investiții și nici ăia puțini care ar mai fi nu sunt cheltuiți cu cap.
      • Like 2
  • Da, meritocrația în toate domeniiile și în special în administrația statului, este o condiție NECESARĂ pentru revenirea noastră economică, dar NU e și SUFICIENTĂ. Ce folos că am avea oameni competenți la conducere, dacă sunt nepăsători, sau lipsiți de devotament față de țară, sau corupți? Pe lângă competență, deci, ar trebui să avem și conducători PATRIOȚI și CINSTIȚI (necorupți) care să NU facă ce fac cei de acum, adică să pună interesele țării pe tavă către grupurile de interese românești sau străine ilegitime, doar pentru a avea ei un folos personal. Asta se cheamă corupție sau chiar trădare și deja competența devine irelevantă în acest caz. Deci ne trebuie lideri care să le întrunească pe toate cele bune adică: competență, cinste, curaj, patriotism, viziune etc pentru a putea să ieșim din marasmul în care suntem acum.
    DAR exemplul cu pistele de bicicletă este tipic pentru cum tratează ai noștri o OBLIGAȚIE europeană în care NU cred. Fac ceva de ochii lumii, dar fără să se implice serios. Să fim sinceri: noi, ca popor, nu credem în Green Deal, Fit for 55 și alte asmenea bazaconii. Fiindcă asta și sunt: bazaconii. Pistele de biciclete create ad-hoc n-au avut alt efect decât să facă inutilizabilă o bandă de circulație auto, în condițiile în care avem un trafic sufocat cam în toate orașele. Noi n-avem cultura bicicletei la adulți și în orașe. Pentru noi mersul cu bicicleta este sinonim cu copilăria, sau cu mediul rural, sau cu sărăcia. Pentru noi civilizație și bunăstare înseamnă mașina personală și libertatea de mișcare. Cu viteze care să-ți permită să-ți faci treburile rapid, pe orice tip de vreme, în orice anotimp, chiar dacă ești lipsit de formă fizică, sau ești cu suferințe cronice, sau în vârstă. Cât de fezabil e mersul pe bicicletă pentru vârstnici, cardiaci, obezi, iarna pe viscol și noaptea? Întrebare retorică. Sigur, mi se poate răspunde că nu e nevoie să meragă TOȚI oamenii cu bicicleta, dar dacă merg tinerii entuziaști, tot va scădea traficul auto și poluarea. La pariu că nu-i așa?
    De aceea nici guvernanții n-au luat în serios problema pistelor de bicicletă. Bine, ei nu iau în serios nicio problemă a țării, chiar dacă sunt destule extrem de importante, dar asta cu pistele de biciclete chiar că e o chestiune derizorie.
    • Like 0
  • Gecaba Gecaba check icon
    Totul incepe prost si se termina si mai prost. Aleatoriu : pistele de bicicleta, fotovoltaice, autostrazi, reforma pensiilor, invatamantul, pnrr-ul, digitalizare, debirocratizare, reforma administrativa, samd. Altele in schimb merg excelent: pensiile speciale, numarul de parlamentari, turismul (familiei) presedintelui, Catedrala Mantuirii Neamului, marea eliberare pe banda rulanta a hotilor, inflatia, samd. O tara admirabil condusa pentru cine trebuie.

    • Like 5
    • @ Gecaba
      De acord cu tot ce ați spus, cu o singură excepție: de ce vă deranjează Catedrala Mântuirii Neamului? Nu din cauza acestui edificiu nu avem noi un stat funcțional pe niciun palier. Nu de aceea nu avem spitale sau școli bune și în număr suficient, sau rețea de autostrăzi sau atâtea altele. Nu ar trebui să existe o competiție în mentalul colectiv între edificiile bisericești și cele laice. Asta e o falsă problemă, alimentată de cei care nu iubesc Biserica și credința creștină. La fel de bine putem spune despre vechii egipteni: ce-i cu piramidele astea dom'le? Au eradicat foametea, seceta și alte probleme de a cheltuit faraonul banii țării pe edificii megalomanice? Sau mai târziu în Evul Mediu european: ei oare scăpaseră de ciumă, foamete, mizerie, războaie, analfabetism etc etc etc de au ridicat superbe catedrale pe care le vizităm noi și ne încântă și acum? Să nu cădem deci în capcana renunțării la obiectivele spirituale (cele care folosesc doar spiritului) printre care se numără și bisericile / catedralele, în favoarea unui utilitarism (materialism) despiritualizat complet. Metaforic vorbind, asta ar însemna să devenim simpli ”idioți utili ai diavolului”, iar asta nu e de bine, oricum am privi-o....
      PS N-aș vrea să primesc vreo replică de genul: tocmai fiindcă nu vrem să mai fim ca în antichitate sau în Evul Mediu obscurantist să facem (doar) ce e util când cheltuim banul public. Ei bine nu-i așa: nevoile spirituale ale oamenilor sunt esențiale și în epoca noastră oricât ar fi de modernistă și oricât ar fi unii de materialiști.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Gecaba Gecaba check icon
      Catedrala nu ma deranjeaza, ci ca s-au drenat bani ptr ea in defavoarea invatamantului, sanatatii sau alte proiecte de tara care nu merg.
      • Like 4
    • @ Dan Cojocaru
      Nevoile spirituale sunt într-adevăr importante. Deocamdată, toți credincioșii din România, creștini sau de alte culte, au mii de biserici la care să meargă. Ce nu au creștinii și ceilalți credincioși sunt autospecialele de salvare mai noi de 20 de ani, spitale moderne, care să nu cadă pe ei, în care să nu ardă de vii și în care să nu fie uciși de infecții intra-spitalicești. Mai au nevoie de școli adaptate cerințelor secolului 21, de investiții masive în cercetare... și lista poate continua cu adevăratele priorități ZERO. Milioanele de români care au emigrat, nu și-au luat lumea în cap să se roage în catedralele occidentului și nu o să se întoarcă în patrie când se va tăia panglica Catedralei Mântuirii Neamului. Revenind la tema articolului, pistele de biciclete nu sunt deloc un moft. Cunosc olandezi de aproape 80 de ani care merg pe bicicletă 365 de zile pe an, pe soare sau pe ploaie. Au piste de biciclete în toate orașele și între orașe. Toți merg pe biciclete, mai puțin când au de făcut drumuri foarte lungi, când au ceva mai greu de cărat sau în vacanțe. Iată de ce am simțit aerul curat în Amsterdam, Haga, Utrecht, Rotterdam. Mai călătoriți pe afară, poate o să vedeți cum stă treaba cu bicicletele.
      • Like 4
    • @ Andrei Tarlea
      Repet, nu ar trebui să existe în mentalul colectiv o competiție între cheltuielile pentru spitale versus catedrale. Dacă există multe locașuri de cult, aceasta se datorează și credincioșilor și Bisericii însăși. Nu toate sunt cu bani de la stat. Și eu îmi doresc spitale, școli, autostrăzi etc etc dar nu mă supăr, ci dimpotrivă, mă bucur că există și destule locașuri de cult. Iar Catedrala Mântuirii Neamului, la care statul dar și particularii au contribuit din plin, chiar nu e o bisericuță oarecare, ci reprezintă un simbol MĂREȚ al națiunii noastre majoritar creștine. Iar noi românii tocmai asta simțim că ne lipsește: măreția. Catedrala e deci benefică spirtului românesc mai mult decât am crede la prima vedere.
      Despre românii din diaspora, sincer nu prea îmi pasă, nici dacă se întorc nici dacă nu se întorc la tăierea panglicii Catedralei. E fix treaba lor, așa cum a fost și când s-au hotărât să plece.
      Orașe cu poluare mică pot exista și cu mașini electrice suficiente, nu neapărat numai cu biciclete. Iar asta nu mai e mult până să se întâmple, că vrem - că nu vrem. Însă nu simt nevoia, până atunci, să mă chinui cu mersul pe bicicletă. Am făcut-o destul când eram copil. Acum am toate motivele personale să evit acest lucru. Faptul că există persoane excentrice care la 80 de ani merg pe bicicletă mă face să zâmbesc, nu să le iau exemplul. Bravo lor, dar pe mine nu mă interesează aspectul.
      Am mai călătorit și eu în afara țării, o să o mai fac cu siguranță, dar bineînțeles cu mașina personală :-) :-) Cât o să mai avem voie, desigur....
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Nu era vorba de o competiție între spitale și catedrale, era vorba de priorități. Cine nu îl găsește pe Dumnezeu într-o bisericuță sau în orice alt loc, cu siguranță nu îl va găsi nici în cea mai mare catedrală imaginabilă. Ce pot să spun? Când țara geme de lipsuri, când în continuare prea mulți tineri își planifică plecarea peste hotare (am înțeles că nu vă pasionează soarta diasporenilor, dar poate o să vă pasioneze când nu o să mai aibă cine să contribuie la sistemul de pensii) și suntem în prea multe domenii la coada clasamentelor de orice fel în UE, vorbiți de măreție... Vai nouă!!!
      • Like 3
    • @ Andrei Tarlea
      Dacă am fi mers strict după priorități, cum ați spus, atunci cu siguranță nu ar mai fi venit rândul Catedralei niciodată. Cum am spus, lucrurile trebuie făcute în toate domeniile. Și dacă ne referim la domeniile civile, DA, să se facă după priorități, dar să nu existe o competiție (prioritizare) între domeniul laic și cel bisericesc. Spuneți că cine nu-l găsește pe Dumnezeu într-o bisericuță, nu-l va găsi nici în marea Catedrală. Foarte corect. Dar ăsta nu e un argument împotriva Catedralei. Fiindcă cei care l-au găsit pe Dumnezeu îl regăsesc și în micile bisericuțe din sate și în marea catedrală. Iar pentru ei, Catedrala ESTE măreție. Deci antiteza bisericuță vs Catedrală e parșivă și e caracteristică celor care NU l-au găsit (încă) pe Dumnezeu, printre care înțeleg că vă numărați și Dvs. Am mai văzut propaganda asta și la trupa Taxi, în versurile unui cântec: ”Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”. NU, Dumnezeu preferă credința (și nu materialismul ateist) oriunde și oricând se manifestă. Iar o construcție grandioasă a unui locaș de cult nu etalează egoul oamenilor care au edificat-o, ci este pentru slăvirea lui Dumnezeu, cu și mai multă putere. Și odată cu smerenia în fața lui Dumnezeu, crește și unitatea neamului și stima sa de sine. Ați înțeles greșit ideea de măreție la care m-am referit. Nu am spus că românii au cu ce să se mândrească în domeniile economic, politic, social etc., fiindcă sunt praf pe toată linia, e clar. Dar Catedrala nu e o reprezentare a realizărilor DE PÂNĂ ACUM, ci este o realizare măreață în sine, care le REDĂ și românilor sentimentul de măreție, că au edificat așa ceva. Și cred că sunteți de acord cu mine că românii, atât de blamați și de alții dar și de ei înșiși, AU NEVOIE ca de aer să simtă că pot realiza ceva măreț. Astfel le crește stima de sine, încrederea în ei și pot să încerce să repete alte mari realizări și în domeniile laice: spitale, școli, autostrăzi. Și poate devin și mai verticali în relația cu străinii, mai puțin slugarnici în atitudine, spre folosul lor. Iată deci că nu e deloc lipsită de importanță realizarea unei construcții gradioase precum Catedrala, chiar dacă la prima vedere pare lipsită de orice utilitate. Ea cred că e utilă (sau ar trebui să fie) pentru toți românii, credincioși sau necredincioși. Cu o singură condiție: necredincioșii să nu se repeadă, așa cum fac acum, să o dezavueze, să o considere o gaură neagră pentru buget, o risipire a banului public și o realizare anacronică. În acest caz, pentru cei care nu suportă Biserica și credința și ar vrea să nu mai vadă nicio biserică niciunde și niciun preot niciunde, sigur că a vedea o Catedrală grandioasă e ca sarea în ochi. Ce să zic? Zic și eu ca Dvs: ”Vai vouă!”
      În legătură cu diasporezii, într-adevăr nu prea mor nici de grija nici de dragul lor. Ei, în marea lor majoritate (sunt și excepții de toate felurile, desigur) sunt cei care s-au ghidat după expresia dezaprobatoare romană: ”Ubi bene ibi patria”, adică ”Acolo unde e bine îmi este patria”. Sunt cei care, strâmbând din nas la relele care se întâmplă în România (și se întâmplă destule), au preferat să plece afară, în loc să facă tot ce ține de ei fiind aici. Dar de acolo, de la ”căldurică” nu ezită să voteze în continuare, deși rezultatul votului ne afectează mai mult pe noi, cei rămași aici, decât pe ei, care poate mai au doar ceva rude prin țară și nici nu mai au de gând să se întoarcă. Iar în legătură cu plata pensiilor, deși sunt motive serioase de îngrijorare, am ales să fiu ”Zen”. Și dacă ai noștri, mulți, s-au dus afară, forța de muncă se va completa inevitabil cu alții din alte zări, care vor veni să lucreze la noi. Locuri de muncă să fie, că aici stăm foarte rău, datorită conducătorilor noștri ”înțelepți”. Oricum sistemul de pensii nu stă prea pe roze nici la noi și nici în alte țări europene. Și cei din afară ar trebui să își facă de asemenea griji pentru pensia lor acolo. Că vor munci și ei până la adânci bătrâneți și nu se știe pentru ce valoare a pensiei.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Vă grăbiți să trageți concluzii, crezând că le știți pe toate. Eu cred în Dumnezeu și dacă n-ar fi așa, nu mi-ar fi rușine să recunosc asta. Ca un bun creștin ce vă declarați, ar fi bine să încetați a-i judeca pe alții.
      • Like 4
    • @ Andrei Tarlea
      Ciudat fel de credincios mai sunteți, dacă sunteți împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Poate ar trebui să încercați să redeveniți coerent în concepții. Neomarxismul și creștinismul NU sunt compatibile absolut deloc, să știți. Ar trebui să faceți o alegere, pentru coerența concepțiilor. Iar referitor la judecarea aproapelui. Desigur, zice IIsus: ”cu măsura cu care judecați cu aceea veți fi judecați” Dar asta se referă mai mult la judecarea celor care ne-au greșit NOUĂ, PERSONAL, nu a celor care vedem că greșesc ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU, prin a fi ANTI credință și ANTI Biserică în orice fel. Adică a celor care sunt, conștient sau inconștient, de partea răului. Putem discuta foarte aplicat în acest domeniu dacă vreți, dar ceva mă face să cred că vă va plictisi, așa că mai bine să o lăsăm baltă....
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Marina check icon
      Sunteți mai rău ca neomarxiștii ăia de care tot vorbiți. Ce înseamnă să fii de partea răului? Uite, eu sunt atee, nu mă interesează deloc bisericile și popii. Trăiesc în legea mea, care e și legea credincioșilor, altfel aș fi la închisoare. Nimeni nu are de suferit pentru că sunt eu necredincioasă. Dacă domnul Andrei Tarlea e de partea răului, unul ca mine ce mai e? Răul în persoană, nu?
      Sunteți nepermis de intolerant pentru un credincios creștin.
      • Like 2
    • @ Marina
      Cel mai bine e să nu vorbiți despre ce nu cunoașteți.
      Fiecare om poate fi la un moment dat, chiar fără să vrea, influențat de rău, sau de partea răului. Și eu și Dvs și oricine. Și aici nu e vorba de Codul Penal, ci de altfel de rău, pe care nu-l sesizăm perfect întotdeauna. De aceea e bine să avem grijă mereu, după propria putere și înțelegere, să nu fim de partea acelui rău.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult