Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Idiocrația și „noul Ev Mediu” spre care ne îndreptăm. Profesorul Mircea Miclea: „Fumăm cu entuziasm chiștoacele aruncate de alții, le culegem de pe drum și începem să le fumăm. Tot felul de abordări care au fost abandonate în Occident au devenit la modă la noi ulterior. De exemplu, ideea că trebuie să dai la toată lumea premii…”

Profesorul Mircea Miclea

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Crescuți „cu cheia de gât”, mulți dintre cei trecuți de 40 de ani, petreceau mult timp în absența părinților. Însă, în mod aparent paradoxal, copiii lor sunt mai singuri decât erau ei în vremea comunismului. „Rețelele de socializare îți creează posibilitatea de a avea o foarte intensă comunicare cu foarte mulți oameni, dar totul e superficial. Sunt studii care arată că singurătatea a crescut în această perioadă, în ciuda rețelelor de socializare. Friends înseamnă altceva decât prieteni, e o diferență majoră. Rețeaua aceea socială care ne ajuta să ne autoreglăm, care funcționa ca factor sanatogen, s-a diminuat semnificativ, nu mai este”, spune profesorul universtar și psihoterapeutul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, într-un interviu pentru Republica.

Pe lângă însingurare, internetul și rețelele sociale au mai produs în ultimii ani o răsturnare a valorilor. „Au adus multe beneficii internetul și rețelele de socializare, dar au adus și promovarea la scară planetară a unor teorii sau unor opinii care altfel ar fi murit la crâșma din sat”, afirmă profesorul, care este de părere că, pe fondul dezvoltării inteligenței artificiale ne paște „noul Ev Mediu”. Există însă o cale de a ieși din această capcană.

Fiecare generație duce după ea propria moștenire negativă. Care credeți că este povară psihologică pe care o poartă această generație de copii?

În primul rând singurătatea…. Dacă ne uităm la testele PISA, la întrebarea: Cum vă simțiți la școală?, copiii din România se simt cei mai singuri din toate țările care au participat. Singuri în mai multe sensuri. Pentru că o parte dintre ei au părinții plecați, pentru că adesea programa și profesorii nu îi iau în seamă. Pentru că și rețelele de socializare îți creează posibilitatea de a avea o foarte intensă comunicare cu foarte mulți oameni, dar totul e superficial. Sunt studii care arată că singurătatea a crescut în această perioadă, în ciuda rețelelor de socializare. Friends înseamnă altceva decât prieteni, e o diferență majoră.

Anxietatea și depresia, în urmă cu 10 ani, aveau un spike, cea mai mare frecvență la vârsta de 25-27 de ani,. Acum vârsta a coborât spre 16-17 ani, acolo este spike-ul, intensitatea, frecvența cea mai mare a anxietății a venit în jos cu 10 ani, ceea ce arată mult mai multe lucruri despre ce se întâmplă cu mintea acestor acestor copii, acestor generații de elevi. 

Rețeaua aceea socială care ne ajuta să ne autoreglăm, care funcționa ca factor sanatogen, s-a diminuat semnificativ, nu mai este. Relațiile sociale intense, sănătoase sunt factori de reglare a emoțiilor tale, de a te pune pe o linie bună. Dacă nu funcționează, efectul este creșterea nivelului de anxietate, de exemplu. Este mult mai multă anxietate acum decât altădată, nu numai la noi, peste tot. De exemplu anxietatea și depresia, în urmă cu 10 ani, aveau un spike,  cea mai mare frecvență la vârsta de 25-27 de ani. Acum vârsta a coborât spre 16-17 ani, acolo este spike-ul, intensitatea, frecvența cea mai mare a anxietății a venit în jos cu 10 ani, ceea ce arată mult mai multe lucruri despre ce se întâmplă cu mintea acestor acestor copii, acestor generații de elevi. Avem singurătatea, anxietatea, e desincronizarea între ceea ce văd ei pe internet și ceea ce studiază la școală, desincronizarea de tematică, desincronizarea de stil de lucru și ăsta îi face să fie dezangajați în procesul educativ. Sunt în general și mai puține reguli decât altădată și atunci și asta contribuie. Pandemia a exagerat aceste lucruri. Pandemia i-a pus pe toți dintr-un mediu structurat într-un mediu mai puțin structurat. Adică, dacă mergi la școală, în clasă există anumite reguli, pauza se face la un anumit moment dat pentru toți. Mintea, într-un mediu structurat, devine ea însăși mai structurată. Adesea, structurarea internă a minții este internalizarea unui mediu structurat în afară. Când a început pandemia și apoi pe toată perioada pandemiei, copiii au trecut într-un mediu nestructurat. Puteau să facă pauze când doreau, puteau să ducă, să se uite la frigider, să se uite pe geam, să se uite pe YouTube. Intrau în oră fără să fie îmbrăcați într-un anume fel, Efectul: capacitatea de concentrare se reduce. Sunt studii pe funcțiile executive, capacitatea de concentrare a atenției, de exemplu, este una dintre funcțiile executive și care arată că, dacă trăiești într-un mediu nestructurat, cu aceeași minte, performanță ta este mult mai scăzut pentru că nu îți este structurată mintea

Se vede și la adulți lucrul acesta, de exemplu, eu am vorbit cu oameni din IT care lucrează acasă. Ei își duc la bun sfârșit sarcina, dar într-o perioadă de timp mult mai lungă, pentru că sunt mai distrași de diverși stimuli din mediu. Când trăiești într-un mediu nestructurat, și mintea devine mai nestructurată. Nu imediat, în timp, dar e o chestiune clară. Sunt date care arată clar că structurarea mediului contribuie la structurarea minții, dezorganizarea contribuie la dezorganizarea minții, la randamentul mult mai scăzut. La diminuarea a ceea ce numim în științele cognitive funcțiile executive, memoria de lucru, capacitatea de concentrare a atenției, planificarea, organizarea, raționamentul analitic, auto-controlul emoțiilor.

Se poate spune că o anumită relaxare sau chiar dezorganizare în ceea ce privește structurile educaționale exista de dinainte și pandemia doar a accelerat lucrurile?

Din păcate, la noi este o boală. Fumăm cu entuziasm chiștoacele aruncate de alții, le culegem de pe drum și începem să le fumăm. Tot felul de abordări care au fost abandonate în Occident au devenit la modă la noi ulterior. De exemplu, ideea că trebuie să dai la toată lumea premii a fost abandonată în Occident. Îmi mai aduc aminte un raport din Marea Britanie, ei au a făcut asta de prin anii 80-90. Au început să dea premii la toți, toată lumea era premiată. Efectul? Un raport care s-a publicat acum deja câțiva ani spunea așa: avem copii cu stimă de sine ridicată și performanțe slabe. Și era încă Tony Blair la putere când s-a trecut la mai multe ore de matematică, fizică, chimie. El spunând, îmi aduc aminte, că dacă nu vom învăța acum mai mult, vom lucra toți pentru chinezi în viitor. Deci au abandonat ideea asta de relaxare. Ok, a început și la noi această relaxare, putem face orice, totul e relaxat. O chestiune care acolo nu mai funcționează, dar la noi e îmbrățișată, deși e complet nesustenabilă științific. Sigur, pandemia a exagerat chestiunea asta, dar sistemul începea să se relaxeze din ce în ce mai mult.

Fumăm cu entuziasm chiștoacele aruncate de alții, le culegem de pe drum și începem să le fumăm. Tot felul de abordări care au fost abandonate în Occident au devenit la modă la noi ulterior. De exemplu, ideea că trebuie să dai la toată lumea premii a fost abandonată în Occident.

Mircea Miclea

Umberto Eco spunea că televiziunea și rețelele de socializare l-au promovat ca lider de opinie pe idiotul satului.

Împărtășesc această opinie, au adus multe beneficii internetul și rețelele de socializare, dar au adus și promovarea la scară planetară a unor teorii sau unor opinii care altfel ar fi murit la crâșma din sat.

Ca să înțelegem de ce a apărut această rezervă față de știință, nu e vorba numai de apariția internetului. A fost o mult mai mare presiune pe știință de a produce soluții din cauză că s-au accelerat toate problemele, iar știința este ceea ce a fost tot timpul. Produce soluții, dar pe care le corectează după vreme, dacă ele nu sunt valabile, le îmbunătățește, renunță la ele ș.a.m.d. S-a văzut foarte clar pe perioada pandemiei, au venit cu niște propuneri științifice la început, apoi altele spre mijlocul pandemiei. Știința e un proces viu. Oamenii înțelegeau că știința e ceva static, că dacă cineva, un expert în știință zice ceva e ceva definitiv. Și atunci, accelerându-se acest proces, practic, știința vine cu soluțiile ei imprecise, dar pe care le poate îmbunătăți continuu. Ei, văzând aceste soluții care nu sunt cele definitive, toată lumea a început să ia atitudine: de să mai credem în oamenii ăia de știință? Păi, na, nu, vedeți? Zic ceva la începutul pandemiei, zic după aceea cu totul altceva, la mijlocul pandemiei. Stai un pic, de ce să mai credem în ei? Și își dezvoltă tot felul de teorii, pentru că nu înțeleg că știința e un proces care are această mare șansă, că se poate autocorecta. Dar nu este un proces infailibil, e un proces care vine cu o soluție mai bună decât altele pe care încearcă să o îmbunătățească.

Vom ajunge din nou la o stratificare socială, de data aceasta nu pe criterii funciare legate de pământ și de latifundii, ci pe criterii de cunoaștere pe criterii epistemice. Vom avea iar aristocrați epistemici și vasali epistemici și între ei nimic. Pentru că inteligența artificială va face tot

Cum ieșim dintr-o situație de genul acesta? Cum își pot recâștiga experții greutatea în ochii opiniei publice?

Nu știu dacă vom ieși. Cred că vom ieși cu inteligență artificială. Cred că ne așteaptă noul Ev Mediu. În Evul Mediu era o stratificare socială pe două niveluri. Erau aristocrații și erau cei care erau legați de glie, vasalii, iobagii. În timp, a venit revoluția industrială și între cele două extreme au apărut noi alte clase sociale, între muncitor și patron, au apărut maistrul, șeful de echipă, subinginerul, inginerul, o întreagă gamă de profesii. Acum, cu inteligența artificială, cred că vor rămâne experții, adică cei care sunt capabili să producă soluții mai bune decât produce inteligența artificială, pentru că au multă cunoaștere pe domeniul lor, nu în general. Ei nu concurează cu ChatGPT și cu IA în general, ci pe domeniul lor. Și apoi vor fi majoritatea care vor fi vasalii acestor instrumente, care vor trăi în umbra lor, care vor fi legați de aceste instrumente. Deci vom ajunge din nou la o stratificare socială, de data aceasta nu pe criterii funciare legate de pământ și de latifundii, ci pe criterii de cunoaștere pe criterii epistemice. Vom avea iar aristocrați epistemici și vasali epistemici și între ei nimic. Pentru că inteligența artificială va face tot și atunci cred că se vor reabilita din nou adevărații experți. Adică cred că inteligența artificială este o modalitate de a face diferența între aristocrații minții, între aristocrații din punct de vedere epistemic, cei capabili să producă pe domeniile lor soluții mai bune decât soluțiile generice pe care le poate produce un sistem de inteligență artificială, și cei care, pe bază de confort sau pe bază de economie cognitivă, vor recurge mereu la soluțiile pe care le dă un sistem de inteligență artificială, nu la a-și mobiliza propria lor minte, nu la a face efortul pentru cunoaștere. Și vor deveni niște vasali, niște dependenți, legați nu de glie, de data aceasta, ci de instrumentele de inteligență artificial. Între ei, nimeni. Inteligență artificială, care va face totul între cele două niveluri. Și atunci cred că experții se vor reabilita. 

N-am nevoie decât de această cunoaștere la purtător, nu pe net, la purtător, în capul meu, care să îmi dea posibilitatea să reflectez autonom, independent, asupra ce e cunoaștere validă, ce e informație validă și ce sunt false informații în toate domeniile. 

Sigur că poți să creezi și tot felul de mașinării care să îi ajute pe oameni să facă diferența între o sursă credibilă și una necredibilă, dar principala cenzură cred că trebuie să fim tot noi. Noi trebuie să avem un aparat științific, niște aranjamente mintale care mi spun: domn’e, o informație din domeniul X trebuie să bazeze pe următoarele metode, că astea sunt metodele care se utilizează în știință, pe experiment, pe cercetarea empirică. Și dacă vine cineva cu un fake news eu adresez acea informație cu acele metode. Și pot să spun: Au fost produse pe bază de experiment? Arată-mi experimentul. Au fost produse pe bază de cercetare empirică? Arată-mi. Trebuie să cunosc metodele care fac cunoașterea validă, nu trebuie să le practic, trebuie să le cunosc, pentru că atunci interoghez orice informație, indiferent cine o produce prin ochelarii sau cu această grilă de lectură și atunci, dintr-odată, nu mai pot fi manipulat, pentru că am grila de lectură, pentru că am învățat și ăsta e rolul școlii.

În școală trebuie să înveți: experimentul se face așa, uite îți trebuie un eșantion semnificativ, că altfel datele sunt nevalide. Și atunci eu mă duc și spun: Ai un eșantion semnificativ? Nu vii tu și îmi vinzi pasta cutare sau soluția cutare, care vindecă tot. Eu spun: Pe câți ai aplicat soluția? Ai un grup de control? Ai făcut un experiment? Nu? Ok, nu te cred. N-am nevoie decât de această cunoaștere la purtător, nu pe net, la purtător, în capul meu, care să îmi dea posibilitatea să reflectez autonom, independent, asupra ce e cunoaștere validă, ce e informație validă și ce sunt false informații în toate domeniile. Îmi dai informații despre istorie? Știu metodele istorice și întreb: Informația ta se bazează pe surse, pe izvoare istorice? Nu-mi spui tu că dacii au fost mai deștepți decât romanii? Care sunt izvoarele? Domne? Dacă știu metoda și dacă-mi dai informație despre habar n-am, spun ok, dăm experimentele, arată-mi cercetările. Mă protejez dacă am acest echipament mental de a avea nu numai niște teorii, ci metodele pe baza cărora s-au produs teoriile științifice valide, Că atunci eu știu ce valid și nu-i valid. Eu știu, mă protejez singur, am instrumentele de protecție și atunci, având instrumentele acestea, pot să spun da, aici am de- face cu un om competent, cu un expert, aici nu? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cam simplistă teoria domnului Miclea. Maxwell a scris, prin deducție pur teoretică, ecuațiile câmpului electromagnetic, fără să facă niciun experiment. Adică, se poate face știință și fără recurgere la empirism. Asta e de fapt adevărata înțelegere a unor fenomene, pe care le poți teoretiza înainte de a dispune de mijloacele practice pentru demonstrarea lor experimentală.
    Cât despre setul de metode care ar ajuta un individ să identifice ce e fals și ce e adevărat (valid), "în toate domeniile", avem de-a face cu o mega-fabulație. Practic, ni se spune, nici mai mult, nici mai puțin, decât să avem la purtător (a se citi, "offline") cunoștințe enciclopedice din toate domeniile, cam ce vrea fiecare profesor de la elevii săi. Generația asta DEPĂȘITĂ de educatori, pune în continuare accentul pe memorarea lucrurilor în loc de înțelegerea acestora. Este și motivul pentru care avem rezultate lamentabile la testele Pisa.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Nu sunt păreri, sunt lucruri clare. Corupția este un cancer, iar sistemul de educație românesc a intrat deja în faza de metastază. Știm ce e de făcut, dar acoperim și tăcem. Fără autori de manuale care fac parte și din comisia de avizare! Fără persoane care n-au predat niciodată în preuniversitar, n-au lucrat cu elevii, dar fac programe școlare!

    Dați puterea profesorilor, celor din prima linie! Dați puterea celor de la catedră, celor care trec zilnic pragul unei școli!

    Nu se dorește o schimbare, pentru că s-ar legăna barca.
    • Like 0
  • Dragă d-le Valentin, noi putem să ne spunenem părerile despre
    • Like 0
  • Domnule valentin, noi putem să comentăm aici la nesfărșit de sistemul de învățămânț de la no și de aiurea. Atâta timp când în fruntea țării se află doi hoți ,plagiatori, și nu sunt singurii, nu putem vorbi de o reformă a învățământului românesc. Atâta timp cât în sistemul judiciar sunt „ magistrați„ la cel mai înalt nivel absolvenți ai unor facultăți s.r.l., , atâta timp cât la cel mai înalt nivel avem semianalfebți , aceste discuții despre învățământ ( și nu educație) sunt caduce.
    • Like 1
    • @ Ion Podocea
      Valentin check icon
      Există pași în rezolvarea problemei. Despre magistrați știe toată lumea, dar se pare că nu și despre corupția din sistemul românesc. Un sistem corupt nu poate produce decât o educație care aduce nervozitate - atât pentru profesori, cât și pentru elevi și părinți - stres și analfabetism.
      Nu poți avea manuale pline de greșeli sau manuale impuse din funcția de inspector și să te aștepți ca sistemul să fie performant. Și nu este, dovadă studiile făcute, care ne plasează pe ultimele locuri.
      Corupția e un cancer, iar educația românească este deja în faza de metastază.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Există totuși un licăr de speranță: se pare că am trecut de la toaletele din fundul curții la hibele sistemului. Nu va dura mult și vom ajunge la corupția endemică, la echipele de programe și manuale de unde anumite persoane nu ies decât prin moarte naturală. la autorii de manuale care fac parte și din comisiile de avizare, la programele pline ochi cu greșeli, la conținuturile țesute fără nicio logică în urma unor certuri și compromisuri etc.
    Adică vom vorbi de corupție. De corupția care ne distruge copii.
    • Like 0
  • Pentru dl. Valentin. Nu cunosc care este nivelul liceelor din Norvegia. Vă cred deși am îndoieli că toate liceele și profesorii din această țară sunt la același nivel .Dar noi vorbim de realitatea din țara noastră unde există un mare decalaj între licee. Evident nu vorbesc de diferențe între liceele din capitală și cele din provincie. Insist, la ora actuală intrarea in liceu se face tot printr-un examen chiar dacă nu-l numim astfel. Propunere ca la unele licee „de elită”, în viitor să fie admitere și prin examen si prin metoda actuală este, după umila mea părere, o prostie.
    • Like 2
    • @ Ion Podocea
      Valentin check icon
      Învățământul performant - în spcial din țările nordice - seamănă mult cu practica medicală. Există ghiduri clare și utile pentru a preda, există consilii ale profesorilor care seamănă cu raportul de gardă zilnic, există fișe clare de urmărire a fiecărui copil din punct de vedere psihologic și comportamental etc. Rezultatul e o uniformitate pedagogică clară. În Finlanda nu poți vorbi de unități de învățământ bune și unități de învățământ slabe. Nu este permis așa ceva. E ca și cum ai avea un doctor bun și unul împiedicat, care omoară pacienți pe bandă rulantă.
      Noi avem o salată cu de toate: șuncă, muștar, frișcă, sare, zahăr, porumb fiert, felii de pepene, brânză, trufe, fructe confiate, maioneză etc. Totul amestecat la grămadă și servit cu polonicul.
      • Like 1
    • @ Ion Podocea
      Valentin check icon
      Vă pot spune că există un sistem bine pus la punct, care asigură o uniformitate educațională foarte bună. Suntem o țară în care avem educatori doar cu liceul, iar modulele pedagogice au sărit de la șase luni la un an, și vorbim de țări în care minimum de studiu pentru orice tip de profesori este de șapte ani.
      Da, în sistemele performante există aceleași standarde. D-aia se și numesc performante.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Dl. Miclea sumarizează excelent elemente care apar deja pe tapet. Yuval Harari vorbește deja de colonialismul digital, de companii-mamut care dețin anumite structuri (Google, Facebook etc.). Soluțiile propuse de dl. profesor s-au mai discutat și sunt corecte, însă nu interpretate ca o întoarcere în trecut. Cine dorește să înlăture viitorul și să instaureze trecutul nu o poate face decât printr-o dictatură (cam ce se încearcă în Rusia).
    Ne place sau nu, viitorul a aici. Îl putem modela, dar nu cu nostalgii.
    Cât despre sistemul de învățământ, în Anglia sau în sistemele performante nota nu este un instrument de îndârjire, ci o simplă constatare. Nu sunt bun la matematică. Vreau să devin? Depinde care este scopul. Vreau să devin artist plastic, cantautor sau designer. De câtă matematică am nevoie? Sau vreau să devin matematician. De câtă analiză literară am nevoie? Dar ca matematician, de câtă chimie? Ideea de a fi bun la toate reprezintă un principiu al educație sovietice (principiul policalificării). În sistemele performante nu trebuie să fi bun la toate, ci să-ți găsești vocația și să pedalezi pe ea. Restul e doar de acompaniament.
    • Like 2
  • EDUCATIA in Romania AUROLACUL si victima sistemelor care au nevoie de TURME actionate la comanda nu de creiere care-si pot decide singure soarta sau pot face schimbari politice decizionale sau religioase. A.I sau Chat GPT doar va inzeci randurile cu adepti al aceluiasi efect mioritic ( vor migra de la detergentul religios la detergentul artificial ) confundand cauza singularului rational cu puterea celor multi doar pentru cauze delirante si pentru ca desigur vor avea confirmarea celor multi si a TRENDULUI tip Kitsch care ne face mai idioti pe zi ce trece !....dar desigur ne si place ca o forma de mazochism intelectual popular. O zi buna !
    • Like 0
  • Este corectă și generoasă opinia profesorului și psihoterapeutului Miclea privind restructurarea societății în experți și vasalii lor.
    Modificarea statutului celor din urmă se întemeiază pe capacitatea gândirii independente și pe înțelegerea esenței științei în sens larg, inclusiv umanioare.
    Acestea nu sunt și nu au fost niciodată încremenite în propriile opinii, sunt vii și perfectibile.
    • Like 1
  • A propos de. chiștoace, de ce toate aceste plecacuni în fata unor cuvinte straine - majoritar anglo-saxone - în detrimentul celor authtone ? De ce "editor" - ad litteram cel care editeaza si nu "redactor", cel care redacteaza texte ? De ce "locatie" si nu "loc", ca doar nu vorbim de "locatie de parcare" ci de "loc de parcare", nu zicem "Copile stai în locatia ta" ci "Copile stai la locul tau". De ce RON - denumirea ISO a monedei nationale - si nu Leu ? De ce se face mereu referire la "euro", moneda europeana care nu are curs legal în România în tranzactiile cu statul, plata taxelor, a amenzilor sau interbancare pe teritoriul României ?

    Raspunsul poate nu va întârzia sa apara: limba evolueaza... Si se pierde în acelasi timp, precum gramatica si sintaxa... Corectarea textelor înainte de publicare pare a fi o optiune, precum în prima fraza a acestui articol... Pacat.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult