Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

România care strălucește în lume: cum au ajuns Rihanna, Beyonce, Michelle Obama și Lady Gaga să poarte bijuteriile Narcisei Pheres

Narcisa Pheres

Narcisa Pheres este din România. A plecat în 1997 din țară pentru că s-a îndrăgostit de un japonez pe care l-a urmat în Țara Soarelui Răsare. A devenit una dintre cele mai faimoase creatoare de bijuterii din lume. Lucrează cu diamante, mai cu seamă cu diamantele colorate. Da, știu, piatra aceea căreia nu-i rezistă nimeni și care a ajuns a fi extrasă cu sacrificii omenești, uneori. Nu peste tot, e adevărat…

Narcisa Pheres s-a apucat de bijuterii acum 20 de ani. Totul a pornit de la faptul că era îndrăgostită de antichități și de artă veche. Și unii colecționari o rugau să le restaureze bijuterii de epocă. Așa a ajuns să creeze ea însăși bijuterii, inspirația sa fiind deseori venită din operele de artă pe care le iubește. Este faimoasă în lume, este numită Regina diamantelor rare și am întâlnit-o la București la prezentarea câtorva piese impresionante. Vrea să fie cunoscută acum și în Estul și Sud Estul Europei.

Narcisa, pasiunea asta de a face bijuterii a venit pur și simplu?

Nu, nimic nu vine pur și simplu… Am făcut comerț cu artă, antichități și vinuri de colecție. Am început din 2000.

Te-a atras luxul?

Nu, numai luxul, ci arta, frumosul, antichitățile, arhitectura… Și totdeauna am considerat că ce s-a întâmplat pe timpuri e mult mai frumos decât ce se întâmplă acuma. La 15, 16 ani visam o Madame Bovary…

Și cum ai trecut la bijuterii?

Dintre colecționarii cu care am lucrat, mulți mi-au cerut să redesenez piesele pe care le cumpărau, pentru că mulți voiau doar piesa centrală din ce cumpărau. Și, încercând încet încet, am observat că ceea ce fac le place și mi-am zis, iată, și mie îmi place și mă pricep la asta. Și m-am întrebat: ce ar fi dacă aș face și alte piese decât cele comisionate de colecționari. Dar, ca orice om cu conștiință de sine, mi-a zis că nu pot face așa ceva dacă nu am și pregătire în domeniu. Așa că am făcut studiile de design de bijuterie la Institutul Gemologic American din Carlsbad și apoi studii de gemologie.

Diamantul este și rămâne piatra cea mai prețioasă. Peste el nu se situează nimic…

Dacă ne uităm pe scală și vedem care este cea mai durabilă din toate punctele de vedere, nu se sparge, nu arde etc, da, rămâne cea mai importantă. În plus, fiecare diamant este ca o ființă umană, este unic, are un ADN al lui. Eu pot să mă uit la două pietre și să le identific ca fiind diferite cu ajutorul unei lupe și să spun și care sunt diferențele dintre ele.

Și montura asta specială, cine o face?

Nu o fac eu, avem firme speciaizate care se ocupă cu asta. Este complicată, este o meseria aparte…

Pe ce se montează cel mai bine diamantul?

Aur sau platină, dar acum se folosește mult ceramica, titanium, au apărut multe materiale…

Cu ce îți place să lucrezi?

Cu diamante colorate.

Ce perioadă a picturii te inspiră?

Impresionismul, Rembradt, Van Gogh… Hyeronimus Bosch… Am foarte multe piese inspirate din ce înseamnă clasic și stau de aceea foarte mult timp în muzee. E fac piese care aduc cu bijuteriile vechi.

Un exemplu din ce vezi aici:


Această tiară care are 1800 de dimante, este a Prinței Olga Romanoff și am realizat-o după modelul unor tiare vechi europene. Fiecare piesă are o poveste. Frumusețea este în ochii celui care se uită, firește, dar o să vedeți la mine bijuterii inspirate din cultura japoneză, din florile japoneze, altele vă pot duce cu mintea către Middle East, altele au influențe asiatice, indiene…

Deci nu se poate face bijuterie fără cultură…

(râde) Nu, cu siguranță nu, ar rezulta o copie tristă a realității..

Cât muncești pe zi?

12, 14 ore… dar nu le simt, pentru că bijuteria nu este doar o pasiune, ci o parte din mine, ca artist. Eu nu creez bijuterii pentru simplul fapt că vreau să fac un business cu ele, ci creez bijuterii și colecții ca orice artist care face o pictură și o expune pe piață.

Ce vedete sunt dependente de tine?

Nimeni nu e dependent de mine (râde), dar, dacă vorbim de cele care preferă bijuteriile mele, am putea spune despre Rihanna, Beyonce, Michelle Obama, Lady Gaga… Săptămânal, dacă nu la două zile, avem pe cineva care poartă bijuteriile noastre pe red carpet. Bijuteriile sunt fie păstrate, fie doar închiriate de vedete.

Ce e mai frumos? Un gât impecabil, dar fără bijuterii, sau unul ornat cu coliere?

Depinde când mă întrebi asta și în ce cultură mă întrebi asta. Eu sunt adepta simplității, stoicismului. În ceea ce privește bijuteriile, frumosul este subiectiv, fiind conectat cu trecutul și îți dau exemplul meu personal. Ce mi-a plăcut acum 20 de ani nu-mi mai place acum. De ce? Pentru că m-am schimbat datorită a ceea ce am învățat, citit, experiențelor trăite…

Unde locuiești?

Între Honk Kong și Tokyo.

Adică între cultura opulenței și cea a simplității.

Exact.

Articol publicat pe site-ul autoarei, cristinastanciulescu.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult