Foto: Inquam Photos / George Călin
Începând de luni, România se află în stare de urgență. Românii, în schimb, sunt în stare de urgență de 30 de ani. Lipsa încrederii în instituții și în cei din jur, canibalizarea pentru resurse, orgoliile de tot felul, ignoranța și nepăsarea ultimilor 30 de ani sunt mai periculoase decât criza sanitară pe care o traversează întreaga planetă. Ce fel de țară vom avea când va fi trecut criza e alegerea fiecăruia dintre noi.
Criza cauzată de noul coronavirus COVID-19, care a lovit (de altfel, previzibil) și România, ne pune tuturor în față imaginea ultimilor 30 de ani: statul e nepregătit și improvizează, protocoalele și strategiile care ar trebui să ridice din presiunea pusă săptămânile acestea pe sistemul sanitar lipsesc sau sunt scrise „pe genunchi” de funcționari și demnitari care par că tocmai s-au trezit din mahmureală într-o lume care nu vrea să se mai muleze pe interesele lor (mărunte și meschine), iar românii sunt în pragul isteriei. Nimic din toate astea nu e nou. E „normalul” ultimilor 30 de ani de neasumare a responsabilității pentru soarta noastră, de lipsă de viziune și de nepăsare. Mai suntem o națiune pregătită să înfrunte și să depășească o criză precum cea pe care o traversăm și să iasă mai puternică din ea?
Criza COVID-19 ne pune în față o alegere despre cum vrem noi să fim, despre cum vrem să acționăm colectiv și, mai ales, despre ce am învățat în ultimii 30 de ani. Alegem să fim o națiune solidară, responsabilă și rațională, capabilă să coopereze și să lupte pentru viitorul ei, sau rămânem un popor mic, complexat, lipsit de viziune și lipsit de inițiativă?
De 30 de ani, națiunea română (dacă mai există una), și-a pierdut rând pe rând încrederea (în ea, în instituții și în perspectiva redresării), solidaritatea și rațiunea. Suntem polarizați și nu mai vrem să vedem lucrurile și dintr-o altă perspectivă, ne interesează doar câștigul nostru imediat și îl urmărim cu orice preț, credem că știm totul mai bine decât oricine altcineva și vedem competitori în toți cei din jurul nostru. Iar peste toate, refuzăm să respectăm orice fel de regulă, dacă avem impresia că nu servește interesului nostru. COVID-19 ar putea fi momentul de restart al nostru ca națiune, pe care l-am tot așteptat în ultimii 30 de ani. Dar ca să transformăm criza de azi într-o rampă de lansare pentru mâine, fiecare din noi trebuie să își asume responsabilitatea pentru viitor și trebuie să se întâlnească cu ceilalți la mijlocul drumului.
Solidaritatea este, în primul rând, despre capacitatea noastră de a vedea dincolo de interesele individuale. Criza sanitară și criza economică ce se prefigurează ne afectează pe toți. Nu e momentul să ne gândim la cum putem să ne maximizăm profiturile în detrimentul tuturor celorlalți. Nici autovictimizarea nu o să ne ajute prea mult. E adevărat, nu vom fi toți afectați în mod egal, tocmai de-asta avem nevoie să fim solidari: cei mai puțin afectați ar trebui să fie pregătiți să sară în ajutorul celor mai grav afectați de cele două crize. Folosiți răgazul pe care îl avem cât stăm în case pentru a vă gândi cum puteți ajuta, care poate fi contribuția voastră și, mai ales, pe cine puteți ajuta. Găndiți-vă și la ajutorul de care fiecare dintre voi aveți nevoie și întrebați-vă cât de multe resurse sunteți dispuși să luați de la ceilalți pentru asta.
Responsabilitatea este cheia oricărei democrații funcționale. Nicio autoritate și nicio instituție democratică, mai ales în perioade de criză, nu pot rezista fără cooperarea cetățenilor. Așa cum sunt ele, autoritățile din România sunt astăzi prima noastră linie de apărare. A doua linie suntem fiecare dintre noi. Neîncrederea în autorități, refuzul de a le urma sfaturile și atitudinea de tipul ”oricum eu știu mai bine” nu ajută pe nimeni și, mai rău, agravează situația. Dacă vrem să demonstrăm că am învățat ceva din ultimii 30 de ani de democrație, acum e momentul să arătăm că suntem responsabili și că am înțeles că depășirea momentelor de criză nu e doar grija statului, ci, mai ales, a fiecăruia dintre noi.
Sistemul sanitar va fi supus unei presiuni imense în următoarea perioadă, iar personalul din spitale și din serviciile de urgență merită măcar un minim sprijin de la noi toți. Apreciați și nu zădărniciți eforturile pe care le fac, zilele astea, acești oameni, și nu îi puneți, inutil, în pericol. Statul român nu e pregătit să facă față unei crize sanitare de mari proporții, iar condițiile în care luptă cu această criză nu sunt cele mai bune. Dar asta nu înseamnă că fiecare este azi pe cont propriu. Frustrările ultimilor 30 de ani nu trebuie îndreptate azi împotriva statului, ci trebuie canalizate pentru a preveni situații similare în viitor.
Iar dacă vrem să ieșim din acestă criză cu un stat funcțional și mai bine pregătit, trebuie să rămânem raționali. Pericolul cel mai mare nu e nici criza sanitară, nici cea economică. Pericolul cel mai mare e criza democrației dacă în această perioadă cădem pradă știrilor false, isteriei și mișcărilor de propagandă menite să inducă și mai multă panică și neîncredere în autorități și în cei din jurul nostru. Tot mai mulți suntem tentați să găsim teorii ale conspirației îndreptate împotriva noastră și să ne agățăm de ele ca să ne justificăm acțiunile. În realitate, nu ne ajută cu nimic. Realitatea în România este că ne pregătim de o creștere a numărului de infecții cu noul coronavirus, ceea ce va pune presiune suplimentară pe sistemul de sănătate. Noul coronavirus, din tot ce se știe despre el până azi, afectează mai ales persoanele bătrâne și pe cei care suferă și de alte afecțiuni. În România, din păcate, vorbim despre o categorie numeroasă. Pe ei ar trebui să îî protejăm, în primul rând. Dar nu putem să îî protejăm pe ei, dacă noi cădem pradă isteriei și fake news-urilor.
Ca după orice criză, economia își va reveni. Vom putea reconstrui tot ce se pierde în această perioadă și vom avea șansa să ne pregătim mai bine pentru următoarele provocări. Încrederea în noi ca națiune și în cei din jurul nostru, solidaritatea și anticorpii democratici la dezinformare și manipulare, în schimb, nu sunt la fel de ușor de înlocuit. Iar în lipsa lor, nici economia nu va putea să își revină prea repede.
Avem de ales, așadar, dacă vrem să folosim criza COVID-19 ca să întărim încrederea și colaborarea dintre noi sau dacă, în următoarea perioadă, definitivăm disoluția noastră ca națiune.
Trag nădejde că suntem suficient de maturi, ca societate, să înțelegem importanța alegerii pe care o avem de făcut azi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Canibalizare e un termen de marketing și înseamnă înlocuirea unui produs vechi cu unul nou, bazat pe primul.