Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Școala are nevoie, mai mult decât de manuale și reforme, de respect. Fără respect, orice reformă e decor...

Sală de clasă 2025

Foto: Profimedia

Am intrat în învățământ fără să am toate răspunsurile, cu inima sus și cu o convingere: că voi fi respectat dacă îmi voi face treaba cu seriozitate și cu drag de copii. Am crezut, ca mulți alții la început, că dacă muncești, dacă ești implicat, dacă aduci valoare reală într-o clasă, lucrurile bune vor veni în timp, nu material, ci în recunoaștere.

Realitatea sistemului m-a întâmpinat nu cu neîncredere, ci cu tăcere. 

O tăcere care nu dezamăgește brusc, ci te macină încet: lipsa de recunoștință, lipsa de respect, lipsa de sprijin. Nu din partea copiilor neapărat, ei încă știu, instinctiv, când cineva le vrea binele. Ci din partea unei societăți care a încetat de mult să mai vadă în educatori niște repere.

Sunt părinți care intră în clasă și nu salută. Care nu întreabă niciodată cum evoluează copilul, dar sunt primii care se revoltă când li se pare că ai „pretenții prea mari”. Care confundă școala cu un serviciu de livrat rezultate, unde învățătorul e un fel de prestator pe care îl poți trage la răspundere dacă odrasla nu „se descurcă”.

Există elevi care nu mai văd în învățători un model, ci o piedică. Care tratează cu ironie, cu dispreț, cu obrăznicie, pentru că acasă nu li s-a spus niciodată că respectul se învață. Că un dascăl nu e angajatul familiei, ci un partener de drum.

Și există un sistem care întreabă mereu: „ce rezultate ai avut?”, dar niciodată „ce ai simțit când ai vrut să renunți?”

Într-un climat unde învățământul devine, tot mai mult, o formă de supraviețuire birocratică, implicarea reală devine un act greu de dus la capăt. Dacă faci mai mult, deranjezi. Dacă îndrăznești să spui adevărul, devii incomod. Dacă ceri respect, ți se reamintește subtil că ești tânăr.

Am avut momente când am vrut să plec. Nu pentru că nu iubesc copiii. Ci pentru că începusem să nu mă mai iubesc pe mine. Pentru că nu voiam să devin acel cadru didactic epuizat, care merge pe pilot automat, dintr-un amestec de resemnare și datorie.

Dar am rămas. Cu costuri. Cu compromisuri. Cu zile în care tăcerea apăsa mai tare decât zgomotul.

Și totuși, rămân convins de un lucru: școala are nevoie, mai mult decât de manuale și reforme, de respect. Respect pentru muncă, pentru efort, pentru vocea profesorului. Fără asta, orice reformă e decor.

Nu cer aplauze. Dar cer ca oamenii să-și amintească un adevăr simplu: acolo unde astăzi e un copil educat, a fost odată un învățător care a crezut în el.

Și care a mers mai departe, chiar și când nimeni n-a mulțumit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Dacă ceri respect, ți se reamintește subtil că ești tânăr." Serios??? Și cum cereți respect? Faceți o cerere scrisă? Prin viu grai, într-o ședință cu părinții? Pe Zoom? Pe platforma Republica.ro? Sau cum?
    Am avut profesori care nu doar că impuneau respect (prin ținută, atitudine, mod impecabil de predare presărat cu tot felul de incursiuni captivante legate de materia predată, care suscitau interesul continuu al elevilor), dar erau pur și simplu îndrăgiți. Orele lor erau așteptate cu sufletul la gură și erau mereu prea scurte. Elevii învățau de drag la acele materii și obțineau note maxime. Mulți dintre ei au ales în viață o carieră legată de o astfel de materie, predată de un profesor inspirațional.
    Sunteți oare unul dintre acei profesori ca să veniți cu astfel de texte? Pentru că, în mod cert, o mare parte dintre cadrele didactice nu fac un efort prea mare pentru a merita respectul elevilor sau al părinților.
    • Like 1
  • mg check icon
    ..există profesori iubiți de elevi, la fel cum există si profesori detestați de elevi. Nu susțin că elevii sunt îngerași, totuși ține mai degrabă de talentul profului, decât de discernământul discipolilor.

    Dau și un exemplu, care e și un omagiu pentru cel mai iubit profesor din Politehnică, plecat dintre noi în 2014.
    E vorba de Dolphi Drimer, de la Catedra de Rezistența Materialelor.
    A fost și maestru internațional de șah. A publicat articole și cărți. A fost membru în Societăți inginerești de profil din SUA (după 1990..)
    A fost și Rector al Universității Ecologice din București.

    Dar peste toate a fost foarte apropiat de studenți, știind să ne atragă, să ne stârnească curiozitatea. Cele două ore de curs treceau fără să bagi de seamă.
    Știa să alunge plictiseala cu umorul său fin, strecurat pe sub mustața stufoasă, albă ca și părul. Semăna puțin cu Einstein.

    Mă abțin de la exemplele la 180º, dar au existat vreo câteva..
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Cică într-un sistem de învățământ performant - nu spunem care-, o școală de cartier a returnat unei edituri anumite manuale, semnalând o neclaritate. Editura a rezolvat problema, a retipărit și redistribuit manualul cu pricina. În România, manualele sunt imuabile. Unele dintre ele se retipăresc de zeci de ani, în timp ce autorii au decedat de multă vreme. Autori fantomă. Greșelile se retipăresc și ele, că doar, ce contează...
    • Like 1
  • Florin check icon
    Poate daca simtiti sa renuntati ar trebui sa renuntati. Poate ar fi mai bine pt toti. Si pt dumneavoastra si pt copii si pt sistem. Poate daca toti profesionistii din educatie ar pleca, sistemul s-ar trezi. Sau ar muri de tot. Cred ca cel mai bine pt un om e sa mearga unde poate da ce-i mai bun si primeste pe masura. Altfel ne consumam energia degeaba. Atentie daca sunteti tanar, in 10 ani intrati doar intr-un stadiu de lehamite si neputinta. Ramaneti (sau mergeti) unde sunteti lasat/incurajat sa faceti mai bine.
    • Like 1
  • Respectul se merită, în primul rând. Politizarea a adus dezastrul în școală. În ”preuniversitar”, cățeii de partid i-au pus la colț pe toți profesorii care-și respectă menirea, iar șpaga și aranjamentele sunt cotidiene - în situațiile pe care le cunosc.
    Directorul, numit politic, a inclus clauze ilegale, nu abuzive, în regulamente, iar inspectorul general a refuzat să convoace comisia de disciplină, fiind sesizat.
    În regulament este statuat că directorul și dirigintele stabilesc sumele de bani care vor fi colectate de la părinți, dar și modul în care se vor cheltui banii, de exemplu.
    • Like 1
    • @ Ion Popescu
      Profesorii, aproape in totalitate, nu pot fi mai buni (sub nici un aspect) decăt sistemul, societatea din care provin. Și peștele de la cap se împute... Comunismul, post comunismul au distrus, au desfigurat societatea românească. Omul nou este un cumul al mizeriei morale. Comuniștii au reușit să creeeze acest om nou. Elevii sunt descendenții acestor mizerii humanoide. Până și ADN ul social s-a modificat. Eu sunt deja către bătrânețe., dar plâng de mila celor care vor trăi fundul decăderii.
      • Like 2
  • Dacă ar fi să învățăm ceva din articol, este că ar trebuie să fim mai recunoscători și politicoși ca și între adulți chiar dacă cineva face ceva pentru care este plătit.

    Există o formă de agresivitate în societate, probabil izvorâtă din traume mai vechi determinate de faptul că unii au fost desconsiderați la rândul lor, care se reflectă în principal (culmea) asupra multor oameni care își fac treaba conștiincios (profesori/doctori/funcționari/polițiști/etc.).

    Cred că oamenii rezonabili ar trebui să facă asta, mai mult decât cei agresivi, pentru că nu te poți aștepta să facă "primul pas" tocmai de la cei care probabil au cele mai multe probleme interne nerezolvate.
    • Like 0
  • Am fost un sfert de secol ,,cadavru didactic,, Cu studenti la diverse specializari ale stiintelor sociale care la sfarsitul facultatii scriau in lucrari G.W.F. ,,Hegal,, sau Jean Jacques ,,Ruso,, (numai numele dintre ghilimele era scris de ,,studenti,, mi-a ucis entuziasmul. Problema adevarata a venit ca un atac din spate, conducerea facultatii si universitatii faceau presiuni enorme pentru un ngrad maxim de promovabilitate. Ma simteam ca bobul de grau intre doua pietre de moara.
    • Like 1
  • Da, frumos articol. Și corect. Ca o încurajare pentru domnul profesor aș spune că meseria de dascăl e una care seamănă destul de mult cu apostolatul: cere să-ți rupi un pic din suflet, pe lângă sacrificii mult mai mari ca alte meserii. Nu trebuie să aștepte ca sistemul educațional din jurul lui și societatea din jurul lui să evolueze pentru a avea satisfacții personale, ci să se sacrifice el însuși pentru binele și evoluția acestui sistem educațional. Știu, mi se poate răspunde că ”e ușor de spus când nu ești tu în situația asta”. N-am zis însă că apostolatul e simplu, dimpotrivă. E clar că nu e pentru oricine. Rămâne la alegerea fiecărui dascăl dacă se poate ridica la înălțimea misiunii sale, prin dăruire și sacrificii personale. Cu cât mai mulți dintre ei nu vor renunța și vor merge înainte, cu atât și întregul sistem educațional va evolua, spre binele întregii societăți.
    • Like 1
  • Respectul nu se impune, se câștigă. În cazul meu, deși întrebarea din manualul de matematică era de tip grilă, dascălul și-a permis să umilească copilul folosind un răspuns [ATENȚIE] care nu figura în grila propusă. Și asta chiar după ce COPILUL a arătat că rezultatul său <aflat în grilă> se verifică. Dascălul nu a cedat nici după discuția cu mine!

    Da, ați fi câștigat respectul, dacă măcar un alt dascăl — oricare altul — ar fi avut curajul să corecteze problema.
    • Like 1
    • @ Valentin C
      Impusca-l.
      • Like 1
    • @ Valentin C
      ''Respectul nu se impune, se câștigă'' expresie de cocălar. Ce respect să aibă majoritatea elevilor si studentilor ?? Cănd au capul plin de incultură, un vid teribil.. Au loc de o bibliotecă dar adăpostesc douâ pagini. Problema adevărată este la parinți. Care, in mare parte, sunt retardați sau analfabeți.
      • Like 2
    • @ George Bucsan
      ove check icon
      Ba da,ba da,de o mie de ori .Respectul se castiga,trebuie sa dai dovada ca il meriti.Prin profesionalism,prin bun simt,rabdare ,empatie si prin ce naiba mai vrei tu.Raspunsul tau ,da ,este de cocalar.
      • Like 2
    • @ ove
      Dacă mergi la scolă să vezi dacă merită respect sau nu profesorul, e clar.
      Păi și cel mai slab profesor este mult superior majorității zdrobitoare a elevilor. Astăzi, masa elevilor este un depozit de gunoi intelectual și moral. Au fost crescuți de niște părinți care au trăit doar cu speranța permanentă că vor putea fura mereu fără să fie pedepsiți. Adevărat că foarte mulți profesori sunt de o calitate jalnică.
      • Like 2
    • @ George Bucsan
      Se pare că nu m-am făcut înțeles. Dascălul în cauză a ales să NU RESPECTE manualul școlar și să inventeze un răspuns în afara celor din grilă. Bineînțeles, răspunsul său era greșit, iar cel notat cu 10 în grilă era cel corect.
      Iar asta se întâmplă la matematică, unde răspunsul este unic, verificabil. Să ne imaginăm ce se întâmplă „decât” la limba română…
      • Like 0


Îți recomandăm

Imagine Micul Geniu

„În acel moment, tânărul din familie, un băiat de 17 ani, ne-a spus cu voce joasă: „Știți… am 17 ani și până acum nu am văzut niciodată cum arată lumina în casa mea.”

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina Dedesign

Atunci când locuiești la casă sau ai acces la o curte ori o terasă, ai deja o resursă valoroasă pe care mulți o invidiază: un spațiu sub cerul liber, care poate deveni o adevărată extensie a casei tale. Dar cum îl transformi într-un loc în care să te simți cu adevărat bine, să-ți încarci bateriile și să te bucuri de vară așa cum ai face-o într-o stațiune cochetă? Răspunsul stă în câteva alegeri inspirate de design, un pic de planificare și mai ales, în dorința de a crea o atmosferă care să-ți semene.

Citește mai mult
sound-bars icon