Nu mi-am imaginat astă-vară ce aveau de gând să facă Mihai Voinea și Cristian Delcea, cu care mai realizasem niște interviuri, cât se poate de profesioniste, când mi-au cerut încă unul, de data asta despre toți cei 30 de ani scurși de la Revoluție. Cuplul de la recorder.ro sunt niște jurnaliști pe cât de buni, pe atât de scumpi la vorbă despre munca lor și despre ei înșiși.
Filmul, de 3 ore, „30 de ani de democrație” este unul dintre cele mai valoroase documentare românești din câte am văzut.
Calitățile lui pur cinematografice sunt uimitoare: un montaj organic, foarte bine ritmat, prin care declarațiile personajelor sunt date cap în cap, fie cu declarațiile altora, fie cu imagini alese pe măsură, cadre-portret, prim-planuri cu oameni decupați din mulțime de o pregnanță cum am mai văzut doar la Michael Moore, concretizarea tușantă, grafică și cu imagini flash, a unor idei relativ abstracte. Video și audio se îmbină perfect.
Cu valoare documentară remarcabilă sunt multele imagini rare, recuperate de Voinea și Delcea, din „spatele” unor evenimente pe care le-am văzut, pe ecranul televizorului, la vremea respectivă, doar „din față”.
Am căutat mult un cuvânt potrivit pentru tonul și atmosfera filmului. Acesta nu este nici „obiectiv”, nici „subiectiv”, nici „detașat”, nici „implicat”, nici „incandescent”, nici „rece”.
E o expresie: Privirea de Sus.
Jurnaliștii nu se ancorează politic, reușesc să se situeze deasupra actorilor istorici și a situațiilor – am trăit mereu impresia că am în fața ochilor harta schimbătoare în timp a României dintr-un elicopter care zboară la joasă înălțime...
Nu spun mai mult. Vă rog să vedeți acest film: „30 de ani de democrație”, recorder.ro.
Un singur lucru simt nevoia să vă mai împărtășesc: sentimentul, la final, că blocul celor 3 decenii sub care am trăit, uneori ca în transă, se prăbușește peste mine și mă îngroapă.
Dar nu de tot – capul îmi rămâne afară.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Radu Vasile, ridicolul și nepăsarea personificate, a fost alesul PNTCD. Constantinescu l-ar fi preferat pe Isărescu, dar a cedat din respect pentru țărăniști și pentru că era obligat legal. Autorii documentarului sunt destul de neutri, cu excepția - cum altfel? - a momentelor cu Emil Constantinescu. S-a considerat emblematic și necesar din punct de vedere artistic să se dea incidentul stropirii lui cu cerneală de către un dus cu pluta. Apoi, se recunoaște că la originea nemeritatei și nesperatei intrări a României în UE stă inițiativa lui personală, nepopulară, de a permite survolul țării de către avioanele americanilor în războiul din Iugoslavia. Ciudat, asta nu-l împiedică pe domnul Popescu să nege în secunda doi contribuția vreunui „mare politician” autohton, iar autorii documentarului îi țin isonul în direcția aneantizării meritelor, arătându-ni-l pe fostul președinte într-o postură caraghioasă, cu ochelarii de eclipsă. Ștampilă. Ca întotdeauna, ziariștii se trezesc viteji și își bat joc cu predilecție de cel care e cel mai departe de specia animal politic, cel care își asumă vulnerabilitatea.
Stolojan ar fi făcut bine să explice cam ce rațiuni morale și politice l-au determinat să candideze în 2000 împotriva lui Isărescu. El și alții - Meleșcanu, Roman, Frunda - din care se alcătuiește o interesantă listă a unei coaliții antinaționale, până la urmă, care l-a readus pe Iliescu în fruntea țării și ne-a întârziat dezvoltarea ani de zile în plus.
Dar cel mai interesant lucru e faptul ca am descoperit in film evolutia in bine a d-lui CTP. CTP care la vremea respectiva tuna si fulgera impotriva Presedintelui Constantinescu pentru ca a permis survolul avioanelor americane spre Jugoslavia, vorbeste acum cu respect despre decizia binevenita a lui Constantinescu, urmare careia Romania a intrat in NATO si apoi in UE.
Inca o dovada ca orice om, mai ales daca e atins de aripa geniului, asa cum e CTP, poate sa recunoasca si greselile din viata lui. Semn bun.
Rodica Stănoiu, judecătorul Mustață (ăla ce negocia șpaga în wc), procurorii Portocală și Onea, Lia Savonea, Dana Gârbovan, V. Dorneanul, Tudorel Toader, Oana Schmidt Hăineală, Adina Florea, etc.
NB. Cu știința d-stră puteți atașa floricele la buchet.
Documentarul este postat pe YouTube, deci intrați pe link și puteți viziona, dacă aveți conexiune la internet. Linkul direct de YouTube este acesta: https://youtu.be/uUbN6DXJwFg
"Decat succesuri" va doresc!