Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

România „plătită de Soros” vs România „plătită de Putin”

Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos

Un politician a dat statul în judecată pentru că a fost achitat la final în urma procesului, după ce a stat închis câteva luni. Daunele cerute se ridică la câteva milioane de euro. Nevinovatul nedreptățit, altfel uns cu toate alifiile în politică, ocupând funcții din '90 și până azi și jonglând cu bani publici printr-o rețea de firme înființate în acest scop, are o avere deja de zeci de milioane. Bani, a decis probabil instanța, câștigați pe bune, prin transpirația frunții de om politic și lucrător la stat.

Cu alte cuvinte, încă o țeapă mică, artistică, probabil în urma unei acuzări prost făcute, acum averea de milioane crescând cu banii primiți de la CEDO. Adică de la dumneavoastră din buzunar dragi români, că nu vă imaginați că CEDO are ea bani să dea cartoforilor nedreptățiți de justiția română. 

Cam asta e România. De fapt sunt mai multe Românii, cel puțin două. Reflectând la pățania tovarășului politician, mă gândesc că asta va deveni încă un argument pentru masa de manipulatori care vor arata cu degetul justiția și cum abuzează ea oameni nevinovați. Apoi pe Soros, care dă ordine în acest sens, desigur, din camera secretă de unde urmărește fără încetare tot ce se întâmplă în România.

Și apoi e România care iese în stradă, în zăpadă și speră că regulile jocului se vor schimba cumva, astfel încât oamenii care vor să fie onești să o poată face fără să mai piardă startul. Că despre asta e vorba. Despre cum poți să-ți faci o viață în această țară, despre calitățile care îți trebuie și despre încrederea pe care o ai că dacă tu joci după reguli, și alții vor face la fel. E o dilemă a prizonierului aici din care nu putem ieși. Pentru mulți români însă alegerea e simplă: faci ce face popa, adică tovarășul politician, dacă vrei să ai. Dacă vrei să fii fraier, fii fraier și stai la coadă.

Aceste două Românii nu prea au multe în comun. Ele fac abstracție una de alta. Dacă s-ar întâlni la metrou, ar sta departe una de alta la câteva scaune distanță, așa cum fac doi străini. Cam așa stau și ele. E foarte greu de început un dialog real între cele două Românii.

Și cred că intuiesc de ce. E vorba de orgoliu prostesc. Când tu ești convins că Soros e de vină, că străinii îți iau pâinea de la gură și că politicienii sunt abuzați de justiție pe nedrept, e foarte greu să-ți schimbi părerea. Chiar dacă e o eroare cognitivă, e foarte greu de schimbat, deși erorile cognitive sunt mai ușor de schimbat decât cele emoționale. Pentru că e foarte aproape de ce crezi tu ca personalitate. E cum vezi tu lumea că funcționează. E foarte greu, chiar când ai în față evidențe clare, să admiți că te înșeli. Chiar când simți că te înșeli, cu atât mai aprig urăști pe cei care ți-au arătat că te înșeli.

Cam asta cred că e explicația faptului că politicienii corupți au o priză și mai mare la public, în ciuda faptului că s-au descoperit și s-au prezentat opiniei publice dovezi clare ale furtului public. Dar tocmai pentru că susținătorilor le e rușine să admită că ar putea greși, mai rău se înverșunează și sunt dispuși să creadă explicații alternative cu Soros, străinii, câinii, multinaționalele și conspirațiile tehnocraților, acei vârcolaci urcați pe mături de vrăjitoare care sug sângele poporului și încearcă să vândă țara. 

Îți recomandăm

E valabil și pentru cealaltă Românie, sau măcar o parte din ea, care de multe ori alege să se retragă în extrema cealaltă, mânată de apostolii adevărurilor absolute.. Și ălora dacă le arăți verde în față că justiția, așa cum e ea acum, nu funcționează cum ar trebui să funcționeze într-un stat de drept, că și acolo e corupție, și asta independent de acuzele de la Antena3, riști să fii arătat cu degetul drept spion rus. Dacă le arăți că totuși 4% plagiat tot plagiat e și că tristul cult al personalității în justiție nu arată de fapt decât cât de șubred e sistemul care depinde de acea personalitate, nu o scoți la capăt: ești cu siguranță plătit de Putin.

Deci o Românie e plătită de Putin care conviețuiește în aceeași țară cu alta plătită de Soros. Și cu o minoritate maghiară care urăște micii. Cam asta e schematizarea simplistă pe care mulți români o folosesc pentru a putea naviga nebunia asta de societate.

În stradă însă sunt foarte mulți oameni care nu mai acceptă nici una nici alta. Care vor o schimbare reală. O justiție corectă, nu doar corectă pentru un grup de oameni. O justiție corectă așa în general, cum a fost de fapt concepută să fie. Așa cum am zis, vor alte reguli ale jocului, vor certitudinea să poată juca corect în societate, fără să fie obligați să dea șpagă la medic ca să nu le moară copilul. Vor ca regulile să fie scrise și respectate, nu nescrise și folosite ca arme.

Cam acesta cred că trebuie să fie mesajul, dacă vrem să o scoatem la capăt: alte reguli ale jocului. Doar așa ne putem apropia în metrou unii de alții să putem discuta. 

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Trist este cand cele doua Romanii se intalnesc in aceeasi casa,in aceeasi familie.Ce te faci ,ca nu sunt straini,sunt ai tai si sunt inversunati contra ta si a ceea ce sustii?
    • Like 1
    • @
      Ce familii ,,minunate" dacă unii membrii sunt ,,sorosişti" şi ceilalți ,,putinişti" ,dileală in toată regula.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult