Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Românii de pe o plajă din Grecia privesc cu atenție și îngrijorare criza politică din țară

Plajă din Grecia. Foto: Getty Images

Foto: Getty Images

Criza politică a momentului m-a prins pe o plajă din Grecia, savurând cuminte un prosecco. Nisip fin, soare, apă limpede. O atmosferă de vis.

Cu toate acestea, liniștea mi-a fost întreruptă de mult așteptata ceartă dintre partidele salvatoare ale României. Nu că mi-aș fi dorit acest lucru. Din contră. Dar la fiecare accesare a Facebook-ului, de departe cel mai credibil canal de informare din România, mai citeam câte o analiză sau opinie.

Dar nu Facebook a fost cel mai mare factor perturbator. Din contră. 

Plaja era plină de români. Nimic surprinzător până aici. Doar că la un moment dat, s-a întâmplat ceva. Oamenii s-au grupat pe bisericuțe, eventual în jurul unui telefon, pentru a citi și discuta criza politică a momentului. Li se vedea îngrijorarea pe chip. Durerea din suflet.

Dezbăteau intens despre ministrul Justiției și modul în care a fost el demis. Unii dintre ei chiar nu înțelegeau de ce SIIJ-ul nu a fost desființat. La un moment dat, și-au mai comandat ceva de băut. Chiar și ceva de mâncare, semn că discuțiile aveau să se prelungească.

Copiii fuseseră abandonați în favoarea politicii. Noroc că plajele din Grecia sunt destul de sigure. Se jucau singuri pe acolo, uitându-se totuși cu îngrijorare la părinții lor. Deși aveau doar câțiva anișori, parcă înțelegeau, simțeau că ceva nu este în regulă.

La un moment dat s-a trecut la discuția despre PNDL. Toți, absolut toți de acolo ( și nu erau puțini) știau despre ce este vorba. Unii erau de acord cu acest program, alții mai puțin. Dar fără excepție, argumentările despre PNDL demonstrau un evident interes pentru ce se întâmplă în politica acestor zile. 

Un domn mai curajos chiar a propus să-și scurteze vacanțele și să ajungă mai repede în România pentru a-și susține favoriții politici. Au decis să plece a doua zi la 5 dimineață. Nimic nu este mai important decât mediul politic actual și a sa criză total surprinzătoare.

Atunci am înțeles cât de mult contează politica pentru români. Păi să îți scurtezi tu vacanța din Grecia, să renunți la genialele fructe de mare și la apa super limpede, doar pentru a ajunge mai aproape de „situație”? Este ceva.

Apoi m-a surprins încrederea în liderii coaliției. Toți, dar absolut toți erau convinși că aceștia vor găsi o formulă și vor merge mai departe pentru binele țării. Că vor livra ce au promis, că se vor zbate. Și, poate cel mai important, că vor renunța la certurile pe Facebook și își vor rezolva problemele, matur, în interiorul coaliției.

Am sesizat ce imagine bună au liderii politici. De nezdruncinat. Practic nu există criză de imagine care să le poată afecta credibilitatea. Este și normal. Când livrezi TOT ce promiți, când comunici autentic și când ești un adevărat lider…cum să nu își lase omul vacanța pentru tine?

Ce este drept, acel 69% absență la vot a fost un simplu accident. Cu siguranță procentul va scădea în 2024, mai ales că avem atât de multe alegeri. Românii se vor îngrămădi să voteze, având certitudinea că liderii politici vor face doar ce este bine pentru România.

Ne așteptăm la un procent de cel puțin 75%.

Felicitări tuturor liderilor politici pentru modul în care și-au construit imaginea. 

PS. După care m-am trezit. Adormisem la soare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    De la al patrulea paragraf m-am dus țintă spre comentarii să vă întreb ce-ați fumat... Noroc că în treacăt am prins și ultima frază.
    P.S.: Aia cu scurtatul vacanței că să ajungă mai repede în țară e mult prea exagerată și vă ruinează articolul! Niciun om normal n-ar face așa ceva, nici măcar în utopia unui vis.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult