Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Românii și postul: Hristos nu s-a întrupat să ne propună o nouă carte de bucate ori o serie de rețete vegane

Duminica seară, în toate comunitățile vii ale ortodoxiei, s-a desfășurat vecernia iertării. Un obicei sănătos, legat de ritmul mănăstirilor, trecut în ultimii ani în gestica legată de post a creștinilor. Ce poate face un „iartă-mă” rostit din inimă știe oricine. Preface cenușa inimii în flacără nouă, reface în lumină cel mai lung drum din lume... de la inimă la ureche.

Miezul acesta al iertării diferențiază veganismul, ca modă de nutriție, de postul adevărat. Până și pentru oamenii crescuți în spiritualitatea tradițiilor vegane, postul nu era doar o afișare de meniu, o simplă listă de bucate. Că astăzi este altfel vine din nepermisa transformare a cunoașterii lui Dumnezeu în moda sincretismului cultural, rupt de ceea ce este inima postirii: iertarea rugătoare.

Spiritualitatea legată de alimentație propune nu doar mâncare și postire, ci și un efort personal de lucidizare a vieții, de lămurire a valorilor prin care legi viața ta de viața aproapelui, valorilor prin care îți trăiești viața fără să afectezi bucuria de viață a aproapelui.

Ne stă mărturie Scriptura că postul nu este un chin, că provocarea trupului în a primi sufletul de partener de efort nu este invenție modernă. Cum a posti nu este o practică retrogradă, care anulează propria voință, comentariile celor care nu postesc sunt libere. Poți vorbi despre ce nu înțelegi mai ușor decât despre ceea ce înțelegi. Poți striga nemulțumirile, le poți posta pe vreunul din canalele de comunicare ce-ți stau la dispoziție, îi poți batjocori pe cei care fac din efortul postirii o chestiune de viață și de moarte.

Pentru creștinul ortodox, și nu numai, a posti este modul de trăire a unui adevăr simplu: că face parte din Biserică, că aparține unei familii, că poate fi în această familie pe viață și pe moarte. Nu suntem condamnați să postim. Suntem chemați să ne aducem aminte fiii cui suntem, cărui Dumnezeu ne închinăm. Postirea este un efort inteligent de cumpănire între viața ca moarte și viața ca viață. Oricât de metaforic al părea.

Postul nu este numai o chestiune alimentară și transformarea lui în idol sau frustrare nu are de a face cu Hristos.

În România de altădată, pe care pare că o invidiem tot mai mult, la vremea aceasta se spălau vasele și tingirile și vesela casei, câtă era, punând parcă punct unei vremi pentru a trăi altă vreme. În temnițele comuniste, prigoniții umiliți prin înfometare, rupeau de la gura lor în vremea postului pentru că știau că postul e mai mult decât efort de alimentație, e mai mult decât modă, e mai mult decât dieta sărăciei în care se zbate un om sau o familie. E întâlnirea cu Dumnezeu, El Însuși propunându-se ca mâncare: Trup și Sânge. Pentru a se împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, creștinul caută să-și restaureze întreaga trăire. Nu-i ușor. Uneori nici nu apuci să simți că postești, pierzi, te pierzi. Îți dorești să postești și constați că nu poți: ritmul muncii, viața cotidiană, relațiile de familie ori prietenia cu alții, colegialitatea. Toate pot fi motive care să nu te ajute să postești. Galantarele magazinelor, meniurile de la serviciu, graba trecerii prin zi. De aceea, postul nu este numai o chestiune alimentară și transformarea lui în idol sau frustrare nu are de a face cu Hristos.

Ce știm sigur, creștini fiind, este că Hristos nu s-a întrupat să ne propună o nouă carte de bucate ori o serie de rețete vegane. Oricât de sănătoase ar fi, nu acesta este sensul întrupării Lui. A reduce postirea doar la obiceiul alimentar, a strecura mărarul prin sita absurdității rigoriste produce orice altceva decât viață. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu scria: „Pentru a fi eu însumi, am nevoie de tine. Dacă nu ne privim în ochi, nu suntem oameni cu adevărat”. Postul ne propune să fim oameni cu adevărat, privind pe Dumnezeu în ochi. Iar ochii Lui sunt ochii aproapelui meu, luminați de iertare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Oamenii care procedeaza asa nu sunt de condamnat, ei trebuie indrumati. Cand peste tot se spune ca Dumnezeu vede ba chiar si pedepseste, tot ce vor ei sa faca este sa nu atraga mania lui Dumnezeu. Daca nu s-ar mai gandi la Dumnezeu pentru o perioada, ci doar la iubirea si acceptarea lui si a aproapelui, ar descoperi pacea, ar intelege logic si rostul postului, regulile nu ar mai trebui respectate pentru ca vor face parte din fiinta lui si astfel ajunge la Dumnezeu... parerea mea este ca se porneste de la capatul gresit al relatiei... Iubirea nu e Dumnezeu, ci Dumnezeu este iubirea...
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Postul are si el o logica. Stiu un amic bolnav, care e obligat sa manance toata viata 20g de carne fiarta, o unghie de paine si o mana de spanac fiert sau cam asa ceva. Fara alcool, fara fumat. Preotul duhovnic i-a spus ca el tine deja post greu chiar daca foloseste carne. Ideea de post merge pe abtinere si pe aplecare catre cele dumnezeiesti. Daca nu exista aceasta aplecare, postul devine un fel de sport.
    • Like 0
  • ....si pentru vegani , ,, postitori '' si alti ,, credinciosi'' care se inghesuie sa cumpere si sa manance de ,, post " , batandu-se pe produse ieftine si proaste prin hipermarket - uri , pentru unii ca ei ce umbla dupa promotii cu carucioare pe rotile doldora de cele ale gurii ( nu naiuri sau muzicute ) , o veste proasta : Iisus a uitat sa faca o minune ; nu a mai apucat sa ieftineasca patrunjelul !
    • Like 0


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult