Biserica lui Hristos merită infinit mai mult… fie și măcar până când se va fi identificat cu „turma cea mică”. Atunci vor fi rămas de mult în urmă aceste zbateri și dezbateri în preajma adevărului. Atunci Adevărul îi va fi cernut deja pe cei rămași fideli Lui. foto: Profimedia

Ceea ce face Biserica cu Moartea unică – și ceea ce, consider, a popularizat acest nume pentru ea, chiar și printre localnici, unii dintre ei chiar necunoscând faptul că numele oficial al bisericii este “Sf. Nicolae” – este multitudinea de evenimente stranii și tragice ce s-au desfășurat în jurul ei. foto Google Maps

Strămoșii noștri au fost destul de puternici în credință încât să privească Moartea în față, pe peretele bisericii, timp de 160 de ani, fără să se simtă „speriați”. Ar fi păcat ca noi, cei de azi, să fim atât de fragili încât să distrugem cu sapa ceea ce ei au lăsat moștenire.

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au fost întrebați despre așa-numiții „creștini” de pe internet, care se afișează cu simboluri și valori creștine, însă care folosesc un limbaj violent și chiar au „monopolizat” credința. foto Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, e din nou subiect de știre după o altă declarație controversată.

În Belgia, din motivul închipuit de a nu leza religiile coexistente, s-a propus la un moment dat să nu mai avem urări de “Crăciun fericit”, ci de “Sărbători de iarnă fericite”. De ce spun că acest motiv este închipuit? Pentru că, de fapt, interzicând orice manifestare religioasă, toate religiile sunt oprimate, iar singurul care încearcă să triumfe este ateismul. Tot așa, pretindem că respectăm toate culturile (multiculturalism), dar de fapt le anulăm pe toate ca să triumfe aculturația și globalismul.

Ești credincios, mergi la Sfânta Biserică, ții posturile de peste an? Iată câteva întrebări care definesc un credincios adevărat în zilele noastre, în România în care trăim și în ochii celorlalți. Și acest set de întrebări cu tot atâtea ramificații, creează o susceptibilitate a societății din care cu greu poți scăpa fără să fii categorisit și catalogat într-un fel sau altul. Foto - Inquam Photos/ George Călin

- Tata, e un craniu! Sunt oase! Ce sfinți!? Ce moaște!? au răspuns copii speriați. Era prima dată în viața lor când vedeau așa ceva. (Foto: Basilica.ro)

Îmi amintesc că într-o iarnă, să fi avut vreo doisprezece ani, m-a trimis mama în ziua de Crăciun să duc de mâncare unor femei necăjite, două surori, ce stăteau imediat după școala din Mălini. Am dus greu trăistuța în care mama pusese câte un pic din tot ceea ce aveam noi pe masă, căci nici noi nu eram bogați. Am ajuns la căsuță. Era un bordei cu un ochi de geam împărțit în patru de o cruce de cercevele. În singura cameră a casei se intra printr-o tindă laterală cu acoperișul înclinat.