S-a dus „bătrânul Bush”: iată ce moștenire ne-a lăsat inclusiv nouă, românilor

Foto: Guliver Getty Images

Au fost președinți americani care s-au bucurat de perioade de liniște pe durata în care au fost chiriașii statului la Casa Albă.

În cei patru ani în care George Herbert Walker Bush (1924-2018) a condus țara, între anii 1989 și 1993, istoria s-a precipitat și a îngrămădit cu repeziciune evenimente majore, care au avut un mare impact asupra Statelor Unite și asupra restului lumii. Inclusiv asupra României.

Viziunea echipei GHW Bush și acțiunile inițiate în acele zile au fost punctul de plecare a ceea ce sunt azi Europa și Orientul Mijlociu.

Pentru unii George HW Bush este doar acel președinte care a declarat că refuză să mănânce broccoli, pentru alții este cel care „ne-a vândut” la Malta, iar pentru alții rămâne un președinte sobru, politicos, discret, căruia mulți i-au descoperit cu întârziere calitățile, care a avut realizări de politică internă remarcabile și care a judecat bine direcțiile în care trebuie să meargă lumea, sub cârmuirea bine intenționată a Statelor Unite.

Nu poți fi președintele Statelor Unite ale Americii dacă nu ai credință 

El este cel care a deschis calea Europei postcomuniste, realizare care datorează mult președintelui Ronald Reagan și vicepreședintelui George HW Bush.

Libertatea națiunilor europene care fuseseră ținute captive de URSS a fost redată prin influența și diplomația echipei Bush. La fel și libertatea națiunii ruse și a națiunilor care fuseseră incluse în imperiul sovietic.

Prin abilitatea și influența echipei George HW Bush, după căderea zidului Berlinului (9 noiembrie 1989), au fost evitate haosul și o posibilă catastrofă europeană.

Cu semnătura lui George HW Bush s-a încheiat Războiul Rece.

Alături de cei doi președinți americani, primul ministru britanic Margaret Thatcher, Papa Ioan Paul al II-lea și secretarul general sovietic Mihail Gorbaciov au contribuit la desființarea imperiului comunist din Europa.

Cel care avea să devină al 41-lea președinte american s-a născut în anul 1924 în orașul Milton din statul Massachussetts. Împreună cu John Adams, John Quincy Adams și John Fitzgerald Kennedy, formează grupul de președinți care s-au născut în Noua Anglie.

Tatăl său era bancher și politician și a fost ales senator de Massachussetts.

La vârsta de 18 ani, când era student la colegiu, George HW Bush s-a înrolat în forțele aeriene ale USA și a luptat în al doilea război mondial, în zona Oceanului Pacific, până în anul 1945.

Avionul lui a fost doborât de forțele japoneze, dar pilotul Bush s-a salvat și și-a continuat cariera militară.

După terminarea războiului, și-a reluat studiile și a absolvit universitatea Yale, din statul Connecticut.

A intrat în afacerile cu petrol, s-a stabilit în Texas și a deschis mai multe companii petroliere. Pe lângă bogăție, profesiunea de petrolist i-a deschis ușa către multe relații importante în Orientul Mijlociu.

În anul 1967 și-a făcut debutul în politică și a fost ales deputat al districtului 7 din Houston, Texas, apoi a ocupat multe funcții politice importante: ambasador USA la ONU, președinte al partidului republican, ambasador în China și director al agenției CIA.

Niciun alt președinte nu a venit la Casa Albă mai bine pregătit să devină un lider internațional decât a fost George HW Bush.

În calitate de comandant suprem al forțelor militare americane, George HW Bush a ordonat două intervenții, cea din Panama și cea din Irak (Operațiunea „Furtuna Deșertului”), amândouă având ca scop îndepărtarea regimurilor dictatoriale.

Pentru campania din Irak (1990-1991), Bush a realizat marea performanță de a convinge 35 de state să participe la acțiunea care a fost intervenția militară a unei coaliții, aprobate de ONU și de congresul american.

Cunoscător direct al realităților războiului, George HW Bush, căruia mulți i-au spus „președintele-soldat”, a fost extrem de prudent în folosirea amenințării cu forța. El a spus, încă din timpul campaniei electorale care a precedat alegerea lui:

Dacă vreodată voi fi în poziția de a hotărî, nu voi fi niciodată cel care se repede în grabă să trimită copiii altora la război.

Rareori menționate, realizările de politică internă ale echipei celui de al 41-lea președinte au fost notabile: în anul 1990 a promovat legea pentru protejarea aerului (Clean Air Act) și în același an a semnat legea de reglementare a muncii și subvențiilor în agricultură (Farmers Bill). În completarea legilor anterioare de eliminare a segregației, Bush a promulgat legea de protecție a celor cu dizabilități fizice în anul 1991 (American with Disability Act).

Pentru realizarea obiectivelor de politică internă și externă, George HW Bush a apelat cu succes la membrii democrați ai congresului și a stabilit punți de legătură nepartizane, folosind o atitudine destinsă și cordială, frecvent caracterizată ca fiind stilul unui politician gentleman.

Colaborând cu partidul democrat, Bush a ameliorat mult deficitul de plăți și a extins programele sociale de ajutor pentru populația săracă.

Convins de importanța schimburilor comerciale nestânjenite și a unei piețe libere, George HW Bush a inițiat discuțiile pregătitoare pentru acordul NAFTA (Tratatul de comerț liber din America de Nord) cu Mexicul și Canada, a cărui semnătură a fost dată de succesorul lui, Bill Clinton.

Nu acuza pe alții de insuccesele tale și - atunci când lucrurile merg bine - nu uita să remarci meritul altora.

„Bătrânul Bush” a fost un „globalist”, ferm convins de importanța unei economii integrate a lumii și adeptul unor reglementări economice care să permită participarea tuturor și să ducă la „o nouă ordine mondială”.

În această privință, folozofia lui diferă radical de cea a lui Donald Trump, care a criticat tratatele multistate și a făcut cunoscute dezvantajele care au rezultat pentru muncitorii din USA din aplicarea acordurilor de cooperare de tip NAFTA.

Acest punct este unul din motivele pentru care familia Bush a fost fățiș anti-Trump, încă din timpul campaniei care a precedat alegerile, campanie la care a participat - fără succes - și cel mai tânăr membru al familiei, Jeff Bush.

Unul din obiectivele noastre în aceste timpuri tulburi este să facem să apară o nouă ordine mondială. Întrevedem o organizație a Națiunilor Unite care să funcționeze așa cum a fost viziunea fondatorilor ei.

Este neîndoios că, după cei patru ani de mandat prezidențial, echipa de politică externă și apărare selectată de „old Bush” (Dick Cheney - ministru de apărare, Brent Scowcroft - consilier de securitate, James Baker și Lawrence Eagleburger - miniștri de externe, Colin Powell - șef de stat major, Robert Gates - director al CIA, William Webster - consilier pentru securitatea internă) a lăsat în urmă o lume mai sigură și - folosind o abilă diplomație internațională - a asigurat o lungă perioadă de pace.

Mai mult, strategia inițiată de Brent Scowcroft și asistenta lui Condoleeza Rice a pus bazele extinderii NATO către estul Europei, cu asigurarea protecției a aproape întregului continent.

Iar în întâlnirea de la Malta (2-3 decembrie 1989) și în multele întâlniri din prima parte a anului 1990, liderii occidentali au reușit să risipească temerile conducătorilor ruși (mai întâi Mihail Gorbaciov, apoi Boris Yeltsin) și să facă progrese care au dus la reunificarea Germaniei și ulterior la extinderea umbrelei NATO.

Este meritul lui Bush că ideea reunificării Germaniei a fost acceptată și realizată, dar el este cel care a insistat ca noua Germanie să fie „încorporată în NATO”.

Un mare pas înainte în direcția securității lumii a fost semnarea, în anul 1992, a celui de al doilea tratat de reducere a armelor strategice START II.

Așa cum remarca fostul prim ministru canadian Brian Mulroney, la ceremonia funerară din Washington D.C din 5 decembrie 2018, sub conducerea lui George HW Bush și împreună cu Mihail Gorbaciov, Margaret Thatcher și Francois Mitterand … „am schimbat lumea noastră cu una mai bună".

De ce a fost George HW Bush un lider cu atât de mare succes în afacerile internaționale? Pentru că a avut o experiență internațională unică și mari merite în stabilirea de relații de încredere cu alți lideri ai lumii.

După patru ani de mandat prezidențial, George HW Bush nu a fost reales și unul din principalele motive a fost faptul că și-a călcat promisiunea de a nu mări taxele pe venit.

Votanții americani nu au toleranță pentru greșeli și lipsă de consistență și l-au sancționat drastic pe cel care a spus „citiți pe buzele mele: nu vor fi noi taxe", ca apoi să facă exact ceea ce promisese că nu va face.

După ieșirea de la Casa Albă, Barbara și George Bush s-au stabilit la Houston în statul Texas, iar fostul președinte a participat cu entuziasm la acțiuni de ajutor și colectare de donații pentru mari catastrofe naturale, cum au fost uraganul Katrina și devastatorul cutremur din Oceanul Pacific, care a produs lovitura de tsunami pe coastele Indiei, Indoneziei și Asiei de sud-est, ambele în 2005.

În privința atitudinii politice, George HW Bush s-a conformat regulii nescrise care cere ca foștii președinți să se abțină de la sfaturi și comentarii despre deciziile celor care le urmează. O regulă pe care - din păcate - alți foști președinți mai tineri o ignoră și o calcă în mod repetat.

Ca toți cei care l-au precedat și i-au urmat, George HW Bush nu a fost un președinte perfect, dar cu siguranță a fost unul bun, decent și dedicat binelui națiunii, pe care a iubit-o ca un adevărat patriot.

N-a reușit în tot ce a făcut sau a intenționat, dar cine poate?

El și-ar fi dorit ca lumea politică americană și întreaga națiune să fie „mai caldă și mai bună” și ca numărul oamenilor de bine să devină „o mare cu o mie de puncte luminoase”.

Unii au ironizat aceste formulări de campanie electorală și le-au taxat drept naivități politice, dar - privind intoleranța și agresivitatea și mai mari din competiția politică de azi - suntem înclinați să dăm dreptate fostului președinte, care a sesizat direcția greșită și a dat un blând avertisment bine intenționat.

„Dă o mână celuilalt; când cineva suferă, arată-i că îți pasă. Nu-ți fie frică să verși o lacrimă, atunci când ți se frânge inima pentru un prieten suferind. Și spune-ți rugăciunile! Dumnezeul nostru este unul iertător”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp