Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

S-a scumpit și prostia

Cristian Tudor Popescu---

G. Simion și-a lansat programul electoral „Prostia se plătește”, în cadrul căruia oferă poporului case cu 35.000 euro, preț subvenționat de el când va fi președintele României. Trebuie să-mi fie rușine, ca român, că sute de oameni s-au bulucit la sediile de campanie AUR din București și Cluj ca să semneze, cu nume, „pronume” și CNP, „contractul cu Simion”? 

Nu, nu trebuie. Căci în septembrie 2009, aflat în campanie electorală pentru președinția României, președintele PSD de atunci, nimeni altul decât Mircea Geoană, „dădea la oameni”, mai exact promitea românilor din diaspora care s-ar fi întors în țară, câte 20.000 euro de căciulă „la instalare”. Geoană n-a retractat această șpagă electorală deșănțată nici în ziua de azi, când iar aleargă după Cotroceni din poziția de secretar general adjunct al NATO.

Totuși, trebuie spus că la ușa lui Geoană, nici aici, nici la NATO, n-a venit niciun român repatriat să-i ceară vreun sfanț din cei 20.000 €. De unde rezultă că, după 15 ani, prostia de la noi e mai multă și mai scumpă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Despre Nicusor Dan / sursa foto: Profimedia

Noi toţi — să recunoaştem — am crescut cu ideea, inculcată încă din şcoala generală, că cine e bun la matematică e om deştept, domnule, bazat, cu glagore-n cap. Şi, de regulă, chiar aşa şi este, iar eu am un respect deosebit faţă de cei care se pricep la matematică, tocmai pentru că eu m-am târât pe burtă tot liceul la această materie cumplită şi n-am biruit-o.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan ne spune să fim calmi-calmi, că păstrează el echilibrul, cum l-a tot păstrat. Asta îmi creează în minte o imagine: N. Dan, care ține în mâini cu dificultate o bară de echilibru pentru acrobați pe sârmă, mult mai mare și mai grea decât el, mergând cu pași lenți și târșiți pe o linie ca pișatul boului, trasă cu creta pe asfalt.

Citește mai mult