Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Să nu le dăm ultimul cuvânt!

Viorica Dancila - dezbatere - Inquam Photos / George Calin

Foto Inquam Photos / George Călin

Lucrez de șaptesprezece ani la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București. Urmăresc cu mare interes din copilărie viața politică din România. Îmi sunt foarte prezente, mai ales în memoria afectivă, genericele, vocile, rubricile de la Radio Europa Liberă predecembristă. (N-o să uit niciodată anunțul sec, „mitraliat”, al asasinării părintelui Jerzy Popiełuszko, fundalul sonor lugubru al lecturii din volumul „Moartea citește ziarul” de Mircea Dinescu sau sunetul sacadat al pistoalelor-mitralieră din primele zile ale Timișoarei.)

Și mai prezente îmi sunt zbaterile politice postdecembriste, de fapt scenariul luptei himerice a unei minorități cu o formă reziduală și esențial opresivă de comunism, prizată până azi de largi majorități populare. De oprimarea acestei pegre n-a scăpat nici limba pe care o vorbim. Françoise Thom ar spune că în primul rând limba unei culturi e asasinată de acțiunea ideologică directă și abia apoi cultura însăși. În treizeci de ani de expunere la scena politică din România am auzit stâlceli inimaginabile, greșeli grosolane, imbecilități pure, chiar deliruri logico-gramaticale. Ani la rând am socotit că singurul ajutor real pentru combaterea acestui veritabil torent de gângăveli ale minții a fost nu Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM) sau Gramatica Academiei, ci celebra rubrică „Bula demnitarului” din vechea, adevărata revistă „Cațavencu”. 

În ultima vreme însă, cu Viorica și chivernisiții ei, am sentimentul că nici o instituție de pe suprafața planetei și nici o formă de bășcălie nu mai pot risipi atmosfera aceasta de sumbru eshaton, de apus al exprimării corecte. Doamna aceasta a îngropat pur și simplu limba română în mlaștina aparent inocentă a dezacordurilor, a pleonasmelor, a deformării sensurilor și a tuturor celorlalte gogomănii pe care le emite, neobosită, actuala candidată la alegerile prezidențiale. Spun „aparent inocentă” pentru că, la fel ca toate crimele comise din 1945 încoace de partidul de a cărui dâră nu mai putem scăpa, crima împotriva limbii române mutilează conștiințe și dereglează resorturile celei mai adânci ale gândirii comunității noastre. Hora fără sfârșit a greșelilor de exprimare este de fapt un dans macabru al tuturor umbrelor unui popor răpus. Impostura, hoția, nevrednicia, cruzimea, lăcomia, duplicitatea sunt toate conținute în bolboroseala, în vorba fără noimă, în barbaria, etimologic vorbind, a potentaților noștri. Oricât ar părea de ciudat sau de exagerat, există o legătură directă între coruperea limbii și corupția de toate felurile care îi toacă zi de zi pe cetățenii României. Ceea ce vorbește doamna Dăncilă e doar un simulacru de limbă, de orice limbă. Cu ea în capul țării, PCR și-ar atinge ținta din urmă: regresia specifică.

Revoltător este că, vreme de treizeci de ani, Academia Română, instituție ale cărei îndatoriri asumate sunt, printre altele, și normarea și cultivarea limbii române, nu a reacționat public și, cum se spune azi, punctual niciodată față de nici un derapaj lingvistic al bașbuzucilor care ne conduc destinele. Aceasta în numele unui pretins apolitism al instituției din Calea Victoriei, de fapt din pricina unei conivențe respingătoare cu reziduurile regimului comunist, regim de la care se legitimează în forma actuală din 1948, când vechea, autentica Academie a fost dizolvată. Să tragi de urechi niște loaze care au ajuns în fruntea bucatelor și care, prin simpla lor prezență acolo, nimicesc temeiurile comunității noastre de vorbitori nu e o formă de politică partizană, ci exercitarea propriei politici, cea care dă sens existenței tale instituționale. Altfel, la ce-ai mai fi? .

Dar poate că, potopiți de subcultura amintitelor medii – care nu-și pot vorbi propria limbă corect, dar care se rățoiesc patriotard la cei care vorbesc corect și limbi străine –, nu ne mai amintim cum se vorbește frumos românește. Există în arhiva TVR un interviu cu un fost deținut politic, avocat interbelic, care trăia la data înregistrării convorbirii în regim aproape ascetic în garsoniera lui din București. Oricine are discernământ și vede acest interviu cu Camil Demetrescu se va găsi în imposibilitatea absolută de a le mai da maidanezilor care ne-au colonizat vreo șansă să acceadă la demnități în statul român. Să nu le dăm ultimul cuvânt!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul ar fi fost bun, daca ar fi fost si obiectiv. Astfel, el este puternic partizan prin omisiunea de a puncta si carentele lingvistice ale d-lui Iohannis. De pilda, cele doua conferinte de presa ale d-lui Iohannis au demonstrat vadite probleme de logica gramaticala si stalcire a limbii romane. Cateva exemple: „Nici vorbă, proiectul nu este sertarizat...”; „A ramas cineva nemicrofonat?”; „Mi-ar place ...”; "Nu va fi primită, fiindcă NU este o dezbatere la care AM INVITAT PE CINEVA. Este o discuţie cu jurnalişti, formatori de opinie, pe care eu am organizat-o, la care EU I-AM INVITAT şi vom avea o discuţie aşezată, foarte interesantă, sper, despre mandatul care a trecut şi despre mandatul care sper să fie"; „Nu am nicio vulnerabilitate in civil. Am cinci case, pentru ca una mi-a fost ELIMINATA (nota subs: casa fiindu-i „eliminata” prin decizie jud definitiva, retinandu-se ca dl Iohannis a dobandit-o cu rea-credinta si prin uz de fals). In concluzie, situatia este RELATIV clara.” etc.
    • Like 0
  • mhm check icon
    Mie cel mai mult îmi place că pe după ce citesc articolul mi se recomandă chestia aia cu făuritorii de craft, o schingiuire a limbii.
    • Like 1
  • Nu prea înțeleg cum se împacă logic „Lucrez de șaptesprezece ani la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București.” cu „Revoltător este că, vreme de treizeci de ani, Academia Română, instituție ale cărei îndatoriri asumate sunt, printre altele, și normarea și cultivarea limbii române, nu a reacționat public”. Apoi să exemplifici acțiunile de siluire a limbii române cu „vorbitori” ai limbii numai dintr-o parte a spectrului politic în vreme ce exemplare din această tagmă există peste tot, nu prea seamănă cu obiectivitatea științifică demnă de un reprezentant al Academiei Române.
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      #Votez check icon
      Academia Romana a reactionat intr-un caz, dar nu se pune...
      Atunci cand "fata lui taticu" / EBA a siluit "intelectualist" limba romana si a pronuntat deja celebrul cuvant "succesuri", Academia Romana la interval de cateva luni a introdus in DEX aceasta forma de plural...
      N-am vazut atunci din partea "onegeurilor" sau a "contributorilor civici" care au inceput sa scrie cu #hastagul, nu cu pixul, indignare si "revolta populara"...
      "unde-i ordin, cu placere..."
      • Like 0
  • Excepțional articolul, inclusiv comentariul la adresa Academiei Române, care lasă limba română să se degradeze fără a avea vreo reacție.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult