Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să piardă Simona!

Îmi plăcea să joc în copilărie un soi de tenis. Băteam la perete mingea cu o rachetă grea, Reghin, în curtea școlii. Încercam să nimeresc spațiul dintre parter și etajul întâi, care avea o demarcație de vreo 30 de centimentri, de-a lungul fiecărei laturi interioare a pereților. Uneori reușeam. De cele mai multe ori, nu. De fiecare dată, îmi luam revanșa în fața ego-ului meu la fotbal, unde mă priceam mult mai bine. 

Așa a început relația mea cu tenisul. Eram fascinat de mingea aia obraznică, din care, la un moment dat, nu mai rămânea decât coaja de cauciuc, precum un pui de găină fără puf. 

Auzisem de Năstase, dar nu-l văzusem, evident, niciodată. Poveștile părinților țineau loc de reluări inexistente, la teviziunea publică. Mi-am dorit de atunci să fiu părtaș la o mare victorie a unui român. N-a fost să fie prea curând. 

În 1995, învățam frenetic pentru BAC, recuperam amânările repetate de studiu la psihologie. Porcul trebuia îngrășat repede și bine, pentru că, a doua zi, urma să fie sacrificat dacă nu asimila materia. Eram mult în urmă și fiecare minut conta. Pe la prânz, juca însă și Adrian Voinea, care ajunsese în sferturile de finală la Roland Garros. Un jucător tehnic, care apăruse de nicăieri pentru mine. Îmi plăcea că prefera scurtele. Adversarul lui, Michael Chang. Oricât încercam să mă țin de planul autodidactic, cu ceasul la mână, gândul la meci venea mereu înapoi ca o minge mică și tâmpită, lovită într-un perete. Am crezut, într-un final, că le pot face pe amândouă. Și meci, și învățătură. Vreo două ore am sperat, am strigat. Nimic. Voinea nu a putut mai mult și aceea avea să rămână cea mai mare performanță a lui.

În fața mea se ițea o după-amiază groaznică de recuperare a timpului pierdut. A trebuit să rămân și peste noapte cu foile și cartea în față, astfel încât la examen am ajuns fără să dorm deloc. Am luat 10 cu profeția falsă a profesorului că voi face carieră în domeniu. Tot ce îmi doream, însă, era un somn lung. M-am trezit prin 2013, la un meci al unei românce cu Serena Williams. Pe româncă o chema Simona Halep. Nimeni nu știa de ea, mai puțin cei interesați de sportul ăsta. Printre prietenii mei, niciunul. Ajunsese prin sferturi, la un turneu care mie mi se părea uriaș, la vremea respectivă. Degeaba îmi spunea prietena mea că nu are nicio șansă, eu mă încăpățânam să sper, din nou. Primul set l-a pierdut fulgerător. 

Foto: Inquam Photos/ Mihaela Ionela Bobar

Era trecut deja de 3 dimineața. Al doilea set s-a jucat ca-n Revenant, care pe care. Nu mai văzusem la un român încrâncenarea Simonei. Refuza să piardă, iar asta mă făcea să vorbesc singur, să o încurajez singur, pentru că efectiv eram singur în fața laptopului. A pierdut, dar am simțit atunci că acea fată îndârjită trebuie urmărită mai departe. 

Cu ea am descoperit jocul de tenis, turneele și jucătoarele din WTA. Fie că eram în țară sau în vacanță prin străinătate, indiferent de fusul orar al meciurilor, eram conectat online la tot ce juca. Mai și postam pe Facebook, ca prostul, pentru 2-3 like-uri stânjenitor de hipsterești, despre meciul mișto pe care îl făcuse Halep în miez de noapte. Între timp, steaua ei creștea. Așa am însoțit-o până la Paris, la marele meci cu Sharapova, de la Roland Garros. 

Eram deja „specialist” în Halep. După semifinala cu Petkovic, ne-am decis că e musai să o vedem live, din arenă. Vremea pixelilor trecuse. Am găsit tot, bilete de avion și ultimele tichete pe un site oficial. Ne-am trezit în sâmbăta meciului gata de luptă, cu steagurile frumos împăturite și cu visurile de glorie. Din păcate, site-ul acela oficial ne-a anunțat, pe la 9 dimineața, în ziua marelui meci, că fusese o greșeală, iar biletele nu existau. Cinci ore am căutat altele. Am găsit, în cele din urmă, cu un preț de câteva ori mai mare. De la un român, firește, pentru că suntem peste tot acasă și pretutindeni cu o soluție imorală la îndemână.

Mulți sunt dezamăgiți acum că nu se ridică la nivelul lor, că nu câștigă Grand Slamuri, unul după altul, că nu îi face să uite, până la capăt, de problemele și neputințele proprii. Mai sunt mulți care cred în ea, dar eu vreau să nu mai câștige o perioadă, pentru că Simona își va reveni atunci când va pierde de atâtea ori încât nu va mai purta povara așteptărilor noastre.

După cum se știe, Simona a pierdut, dar faptul că am fost acolo, alături de cea mai apropiată versiune a lui Ilie Năstase, în varianta feminină, a fost o împlinire pe care o așteptam de vreo 30 de ani. În cartea lui Agassi, tenismenul descrie că, în acest sport, jucătorii sunt tot timpul dureros de singuri. Indiferent câți fani au, ei sunt pe teren singuri, cu demonii lor. Halep a urcat alături de un entuziasm mut ca al meu și al altora, pe urmă în uralele tuturor românilor care simțeau că s-a mai născut o campioană. A avut tot timpul lângă ea entuziasmul spectatorilor din România. Nu a fost singură. A urcat până la un punct în care s-a simțit datoare față de public să îi întoarcă totul, să nu mai joace pentru ea, ci pentru cei din țară. Fiecare înfrângere, mai mult sau mai puțin importantă, a durut-o în acel organ extern, care s-a dezvoltat ca o cangrenă voioasă pe spatele ei: suporterii. E un proces probabil firesc într-o ascensiune... abruptă. 

Mulți sunt dezamăgiți acum că nu se ridică la nivelul lor, că nu câștigă Grand Slamuri, unul după altul, că nu îi face să uite, până la capăt, de problemele și neputințele proprii. Mai sunt mulți care cred în ea, dar eu vreau să nu mai câștige o perioadă, pentru că Simona își va reveni atunci când va pierde de atâtea ori, încât nu va mai purta povara așteptărilor noastre. Când va rămâne cu adevărat singură, așa cum este de altfel pe teren, în fața oricărei adversare, fie din top 10 fie din primele 200, atunci va începe a doua urcare a Simonei către vârf.

Nu trebuie să-l mai văd pe Năstase în reluare, chiar dacă acum Youtube oferă din belșug tot ce era inaccesibil odată. Avem un nou campion, să-l lăsăm singur. Măcar o vreme.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • anca b. check icon
    Ai dreptate! Sunt intru totul de acord cu ceea ce spui. Simona nu mai joaca pentru ea.... nevoia de a nu-i dezamagi pe altii este dominanta unei vieti de sportiv ce tinde sa devina plina de frustrari. La Simona se vad deja incordarea si frica de a nu dezamagi.... Esti dezamagit cand ai asteptari.... Aici si parintii au asteptarile lor iar rana s-ar putea sa fie mult mai veche.... Multe sacrificii si multe pierderi... Simona, relaxeaza-te! Joaca pentru tine dupa ce te vei odihni si desprinde de nevoile fanilor tai..... Nevoile lor emotionale sa nu fie grija ta! Succes Simona
    • Like 0
  • Penibil, articol slab.... as putea spune acelas lucru despre comentarile voastre... impotenti in viata de zi cu zi, impovarati de slabiciuni si frustrari ..vad ca va agatati de o tanara ce stie a casni racheta mai bine .. Indignati, suparati ? ..dece ? voi ati consumat o avera ca fata dumneavoastra sa faca performanta in acest sport, voi ati petrecut ore pe teren alaturi de ea? .. ce datorie are aceasta fata de voi .. NICI UNA .. Voi atleti la tastatura o judecati dar nu aveti habar cum este sa traiesti cu o asemenea presiune, cum este sa iesi pe teren simtind ca multi "fani" nu vor accepta nimic alceva decat victoria ... Nu va place; nu va uitati, nu comentati , nu huiduiti, schimbati canalul. Mi-as dori si eu sa avem un numar 1 mondial, dar nu sunt eu pe teren, si am dreptul sa am asemenea asteptari doar de la propria persoana, asa ca, hai o lasam pe Simona sa-si urmeze parcursul sportiv asa cum vrea, asa cum poate ..NU NE DATOREAZA NIMIC, in timp ce noi ii datoram scuze pentru faptul ca in mintea noastra suntem convinsi de contrar.. "Specialisti" in ale tenisului vedeti-va de lungul nasului... daca tot vreti un numar 1 urmariti meciurile lui Tecau ..este numarul 1 mondial daca nu stiti ...
    • Like 0
  • Raul check icon
    Articol slab, dar macar autorul recunoaste ca e suporter de conjunctura. Ca majoritatea romanilor, dealtfel. Putini oameni erau consumatori de tenis inainte de Simona Halep (eu mai urmaream in copilarie meciurile Irinei Sparlea, dar cam atat) pentru ca atunci cand n-ai cu cine tine parca si sportul respectiv este mai searbad. Astfel a luat nastere aceasta genratie de suporteri rudimentari, care nu cunosc nici regulile de baza ale tenisului, oameni care aplauda pe dublele greseli ale adversarei, sau care fluiera ca pe stadion. Cand se va stinge Simona (eu zic ca in maxim doia-trei ani va fi uitata) se va dezintegra si multimea de "fani" ai lui Halep. Deja multi au inceput sa uite de ea in urma ultimelor rezultate slabe...
    • Like 1
  • M-ai cucerit cu comentariu tau! Foarte adevarat am inceput sa vedem din nou tenis adevarat datorita ei . Steaua ei ramane luminoasa pana v-a straluci din nou .
    iar noi vom fi alaturi de ea si atunci ca si acum
    • Like 0
  • Draga Razvan, si eu sunt unul dintre nenumaratii dezamagiti de ultimele ei prestatii sportive.Prima mea mare dezamagire a venit neasteptat si nemeritat (pentru cine ? te poti intreba pe buna dreptate ...) cu ocazia despartirii prin sms de Wim Fissette. Alte constatari stiute de toti fanii tenisului nu le mai scriu.
    Acest comentariu l-am facut dintr-un simplu motiv : vreau sa te felicit pentru fabulosul tau articol, de fapt este chiar fantastic !!! Bravooooooooo !!!
    Corolar : Simona va reveni in top dupa ce va parcurge si aceste necesare etape ...
    • Like 0
  • foarte frumos scris!
    • Like 1
  • "Sa piarda Simona.."...Mi se pare o prostie fara margini.Mai ales in sport.Care e remarca urmatoare?..."sa piarda cat mai mult , ca sa revina cat mai sus.." Esti patetic , amice...
    • Like 0
  • check icon
    Articolul îmi pare cam părtinitor. Adică pro Simona. Înțeleg altminteri că nu se poate altfel, fără partizanat. Este drept că nu o dată partizanatul este dintre cel comode. Mai exact cum i-ar conveni Societății. Care nu agrează datul jos vehement cu ceva - întrucît mîine poimîine putem da jos altele,d e prin jur - iar asta nu sosește finalmente undeva bine. /// LA SIMONA HALEP, eu unul văd o problemă că fata ;i-a pornit mașinăria de interese, de pildă reclamele. Mai mult ori mai puțin rațional, îmi dă un sentiment de tras pe sfoară, acum. Și-a văzut sacii în căruță. Învinsă ori ba, și-a bifat acele avantaje, mari. Suporterii au rămas doar cu gustul amar. /// Putem discuta oricînd amănunte. Aici arătam doar cum vede lucrurile dumnealui, sufletul personal. Și inerent subiectiv.
    • Like 0
  • nu inteleg un punct de vedere: nu ar tb sa o criticam ptr jocul prost din ultima vreme fiindca e romanca sau cum? oamenii si-au pierdut rabdarea cu ea din cauza arogantei de care a dat dovada din perioada ei fasta. pe partea de joc lucrurile sunt clare: a ajuns conjunctural pe locul 2, ca sa ramana acolo are nevoie de progrese pe mai multe arii. nu are decat sa munceasca ptr aceasta, tine de ea.
    • Like 0
  • Noi, romanii, nu prea reusim sa iesim in evidenta prin lucruri pozitive. Acest lucru e frustrant, evident si atunci cane un ROMAN, o face, ne agatam de el, ne punem toate sperantele in el, doar, doar ne-o remarca si pe noi cineva. Simona, are un avantaj si un dezavantaj: e ROMANCA. Sa duci in spate frustarile unui popor intreg... Parte din esecurile ei, din punctul meu de vedere, ni se datoreaza noua, presiunea pe care i-o transmitem constant, ca castiga sau pierde, prin mass media, prin retelele de socializare, etc.. Ce ar trebui sa facem? EDUCATIE! Imi place SIMONA HALEP, de cand am remarcat-o, ma trezesc noaptea sa-i vad meciurile, sar in sus la loviturile castigatoare de ma stie tot blocul, imi organizez timpul in functie de cand e meciul, sufar cand pierde de nu mai sunt buna de nimic, am o superenergie in ziua cand a castigat si imi rezerv dreptul sa fiu FAN al Simonei, neconditionat.
    • Like 2


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult