Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Să plafonăm sau nu prețurile? Cazul măștilor medicale: cum a apărut penuria și de ce comercianții practică prețuri nesimțite

Măști coronavirus

Foto: Guliver Getty Images

Odată cu izbucnirea epidemiei coronavirus în China și mai apoi în toată lumea, cererea de măști a explodat drastic. Pe de altă parte, trebuie menționat că China, cel mai mare producător de măști din lume, a fost nevoită să închidă fabricile pentru a nu răspândi virusul. În termeni mai mult sau mai puțin economici, oferta mondială de astfel de măști a scăzut substanțial. 

Rezultatul a fost că ne-am trezit cu toții că prețul unei măști a crescut de la aproximativ 0,5 lei la 5, 10 lei sau chiar mai mult. Am auzit imediat în mass-media diverse voci ce reclamau apariția speculanților, s-a cerut intervenția guvernului, ba chiar au fost blestemate „prețurile nesimțite”…

Privind însă la rece lucrurile, trebuie să recunoaștem că o oferta mai mică și o cerere mai mare nu duc decât la o creștere puternică a prețului, așa cum s-a și întâmplat în realitate.

Ce soluții au găsit antreprenorii privați? Cum a evoluat prețul măștilor în continuare?

Înainte de toate, trebuie spus că penuria de măști s-a resimțit nu doar în Romania, ci în toate țările confruntate cu această pandemie. Iar prețurile au crescut „nesimțit” peste tot. Am observat cu toții că firmele ce produceau măști și-au extins cât au putut producția, că au decis să lucreze în trei schimburi în loc de unul sau două. Spre exemplu, a fost intens mediatizat cazul unei companii franceze care a mai angajat 30 lucrători pentru a produce măști și în schimbul de noapte. 

Pe de altă parte, firme care înainte produceau cămăși, costume etc. și-au reorientat producția către măști și combinezoane medicale nu neapărat numai din responsabilitate socială, ci cu siguranță și din interesul economic de a obține profit.

Așa se face că, într-un interval relativ scurt, oferta de măști începe să crească, tot mai mulți producători tind să ofere măști la prețuri din ce în ce mai accesibile, iar spitalele și populația vor avea acum posibilitatea să se protejeze mai bine în fața acestui virus.

Aici mai merită menționat un lucru. Odată cu scăderea pericolului epidemic în China, producția locală a fost reluată treptat. Așadar, în curând ne putem aștepta la o creștere a ofertei și pe piața din România (atât din intern, cât și din import), ceea ce va duce cu siguranță la o presiune de scădere în continuare a prețului acestui bun. 

Cum vor unii să „rezolve” guvernul problema penuriei de măști?

Dacă guvernul ar plafona prețul măștilor la 0,5 lei/buc cât era înainte de criza pandemică, cu siguranță măsura ar fi aplaudată de mare parte dintre concetățeni. Vom auzi aserțiuni de genul: Uite ce bine le-a făcut statul speculanților! Le-a tăiat profiturile nesimțite!

Însă, deși în aparență, măsura ar ajuta cumpărătorii, trebuie înțeles că pentru a putea cumpăra măștile, cumpărătorii au nevoie de niște firme să le producă. Or, firmele respective sunt în imposibilitatea de a produce și oferi pe piață masca respectivă la prețul de 0,5 lei bucata. Motivul este acela că producerea acelei măști (în prezent) generează un cost de producție mai mare de 0,5 lei deoarece tot lanțul de producție din amonte s-a scumpit. Iar dacă o parte din materiile prime folosite în producerea acestor măști provine din import, creșterea cursului euro face să crească și mai mult costul de producție.

Deci, indiferent că vorbim de spitale sau de cetățeni obișnuiți, toți cei ce vor măști mai ieftine și mai multe, la prețul plafonat de guvern (evident, mai mic), vor rămâne și cu buza umflată, și cu riscul mai ridicat de contaminare. Pledoaria mea în acest caz nu este aceea că piața este perfectă, nicidecum, însă nu putem deduce de aici că guvernul este o perfecțiune instituțională formată din îngeri care doresc și reușesc să ne aducă speranța mântuirii noastre pământești! Dacă nu putem înțelege fenomenul economic în complexitatea lui, putem foarte simplu să ne uităm la experimentul destul de recent din Venezuela și vom vedea efectele nefaste ale intervenționismului guvernamental.

În concluzie, trebuie să recunoaștem că avem de ales între două imperfecțiuni: imperfecțiunea pieței (adică a noastră, deopotrivă cumpărători și producători) respectiv imperfecțiunea guvernului (adică a lor). Având în vedere cele de mai sus, în mâna cui vrem să ne lăsăm sănătatea și, până la urmă, soarta?

Încă un cuvânt de final. Atunci când vorbesc de firme private, mă refer exclusiv la cei care au decis să-și aloce resursele proprii pentru satisfacerea unei nevoi urgente de consum, care urmăresc să scoată un produs cât mai bun și la un preț cât mai mic pe piață. Nu mă refer aici la întreprinzătorii politici, adică cei care prin mijloace mai mult sau mai puțin legitime, ajung să facă profituri imense din contracte supraevaluate cu statul, profitând împreună cu reprezentanții oficiali semnatari de „oportunitățile” aduse de astfel de vremuri. Pentru că aceștia sunt, de fapt, adevărații speculanți ai crizei pandemice actuale. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sper din toata inima ca din aceasta poveste sa ne alegem si cu un lucru bun: relocarea productiei industriale in Europa. Dependenta de China ( si chiar si de USofA) este, dupa cum se poate vedea acum, extrem de periculoasa. E suficient ca China sa stranute un pic pentru ca economia mondiala, ca si sanatatea, sa cada la pamant. Let's make Europe grate again! ;-)
    • Like 2
  • Delia MC Delia MC check icon
    Bineînțeles că vor costa mai mult decât cele din China. Dar țările trebuie să dezvolte producția proprie. O lecție dură, care arată cât de contraproductiv e să fie dependenți în așa hal de o singură țară. MAI ALES când această țară produce epidemii pe bandă rulantă. Odată ne vom trezi cu un virus care va decima efectiv populația mondială.
    Da, toate au un preț însă de data asta merită: producție, locuri de muncă, ridicarea economiilor naționale iar nu ieftinăciuni cu riscul de a rămâne la o adică descoperiți. Iar de pe urma călătoriilor de afaceri să umple iarăși lumea cu un virus și mai agresiv.
    Cu o condiție: să fie măști medicale care protejează iar nu măști de jucărie din material textil clasic, fie și cu ÖKO-TEST.
    • Like 1
  • Puteti fi sigur ca n-aveti sanse sa convingeti. Oamenii cred sincer ca statul poate fixa niveluri maxime ale preturilor produselor(atentie, fara a se consulta cu cei implicati - producatori, comercianti, distribuitori) si in acelasi sa asigure prezenta acestora in cantitate suficienta pe rafturi. Multi dintre ei au trait vremea mercurialelor dinainte de 1989 si cred sincer ca nu exista nicio legatura intre penuria de produse de atunci si existenta acelor mercuriale. Nu pot fi convinsi de nimic.
    Pentru o singura marfa nu ar accepta o limitare: propria lor forta de munca (da, stiu, nu e marfa, cum pot spune asa ceva?, dar exista o piata a muncii cu reguli asemanatoare cu ale altor piete si cateva interventii ale statului care s-o regleze - deci cam e).
    • Like 1
  • Parerist check icon
    Mie întreaga discuție despre prețul măștilor ma face să-mi dau seama ca mulți n-au înțeles nimic din criza asta.
    Noi vrem în continuare măști de 10 cenți (sau adidasi nike :D) , și în același timp vrem sa nu depindem de un furnizor unic la celalalt capăt al pământului, vrem sa ne păstrăm joburile local, vrem sa protejam mediul, etc. Eu nu cred ca toate astea sunt posibile simultan.
    II înjuram pe chinezi ca folosesc sclavi minori care ne iau joburile însă vrem măști gratis când se schimba direcția vântului. Poate ar trebui sa gândim mai holistic puțin când trece nebunia asta.
    • Like 4
    • @ Parerist
      Nume check icon
      De acord. Toata lumea vrea foarte multe si foarte ieftine. Nu sunt suficiente 4-5 perechi de pantofi de o calitate superioara si un pret corec, ci 10-20 facute in Asia al pret de nimic. S-a inventat "fast fashion" si trebuie sa imi schimb toate hainele in fiecare an, bineinteles la preturi cat mai mici.
      Trebuie sa ne hotaram ce vrem pentru ca nu le putem avea pe toate.
      • Like 2
  • Problema este, după părerea mea, aceea că în acestă țară legea este facultativă, iar organele statului o aplică în mod discreționar; tocmai de aceea există o mare parte a populației care se consideră apărată, pe bază de telefon/relație. Dacă statul ar fi capabil, iar nu populat din plin cu neaveniți, respectul pentru lege, dar și pentru celălalt, nu ar fi doar un deziderat.
    Noi, și în ultimii 30 de ani, ne-am bucurat dacă am putut ”rezolva” ceva personal, am fost complici sau indiferenți la fraudă, furt și șmecherie, astfel că statul a devenit o umbră, organele statului o glumă, iar drepturile un moft.
    Pe de altă parte, punctual, organele statului ar putea să verifice dacă prețurile reprezintă speculă sau nu; chiar și ulterior pandemiei, dacă vânzările au fost fiscalizate; putându-se aplica niște sancțiuni echivalente cu cifra de afaceri a farmaciei, de exemplu....
    Oricum, este imposibil ca o mască simplă să aibă o creștere de preț de la 0,3 lei la 6 lei, cu orice justificare ar căuta autorul articolului. Emblemele bannerelor care arătau mândria unor politruci, chiar nu aveau nicio umbră de adevăr?! Adică, demnitatea omului este atât de șubredă?!
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult