Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Când toată lumea vinde, tu cumpără”. Mi-a luat 40 de ani și o pandemie de coronavirus să înțeleg ce spunea J.R.

JR Ewing

Eram mica, mă uitam la „Dallas" și nu puteam să îl sufăr pe J.R. Mi-a rămas în minte totuși o chestie pe care a spus-o: când toată lumea vinde, tu cumpără. Atunci n-am înțeles nimic din ce-a vrut să zică. Trăiam oricum în perioada în care tot ce venea din Vest – inclusiv filme americane precum Dallas – trebuia să confirme cât de hrăpăreață este societatea capitalista.

Salt în timp, 30 de ani mai târziu. Eu – după 20 de ani de jurnalism și alți 5 ani de content marketing pentru piața americana de survival & emergency preparedness, virez abrupt spre afacere pe cont propriu. Asta într-o nișă de care m-am îndrăgostit la americani, dar care lipsește total din Romania: do-it-yourself. Vopsesc și recondiționez chestii, cos, meșteresc, desenez, pictez, fac de toate cu orice îmi pică în mana și scriu despre proiectele astea, în ideea că îi inspir și pe alții. O țin la nivel micro cu sustenabilitatea, planeta curată, creativitatea care ne ajuta să ne echilibram după stres, că poate se prinde ceva și la nivel macro, sper eu.

Pornesc cu articole pe blog, apoi povestesc despre ele la TV, întâi ocazional și, după doi ani pe nișa asta, reușesc să transform #lectiadebricolaj într-o rubrică oarecum constantă la TV. Când mă întreabă cineva ce meserie am, îi spun că sunt blogger de DIY & decor. Unii nu înțeleg despre ce este vorba, alții nu cred că se poate trăi din asta. Se poate, dar e bine să ții cont de ce spun prepperii: „never keep all your eggs în the same basket”. Dar e frumos, așa de frumos că n-aș da pe nimic ultimii doi-trei ani din viață. Simt exact ce înseamnă expresia „ai grijă ce-ți dorești” și mi-am depășit o mulțime de frici. Ce teamă de schimbare în carieră după 40 de ani? Ce frica de bormașină ori de solvent?? Hold my beer și dă-mi niște cuie!

Și deodată vine pandemia.

Am auzit, în doar câteva zile, de bugete de publicitate tăiate, freelanceri rămași fară job, contracte suspendate, agenții care trag să moară, după ce toate evenimentele s-au anulat. Toate campaniile pe care le aveam în plan s-au amânat sine die ori au fost anulate.

Cred că efectul în economie al pandemiei este abia la început. Iar J.R., ai avut dreptate: noi ăștia, micii antreprenori, trebuie să fim pregătiți să cumpăram.

Nu sunt ditamai firma: am un singur angajat – pe mine – și îl voi păcăli cât pot trecandu-l în concediu fără plată. Altora le va fi mai greu dacă nu se adaptează.

Louis Vuitton a ales să producă și dezinfectant, Braiconf face acum și măști medicinale. Și alții și-au adaptat rapid capacitățile de producție ca să furnizeze ce se cere acum. Nu știe nimeni pentru cât timp, dar oamenii muncesc, iar salariile pot fi plătite.  

Nimic nu mai este cum a fost și nici nu va mai fi, după ce criza va fi trecut peste noi. Acum nu este despre cât și cum încasezi, ci despre responsabilitate, valori, oameni. Este despre cum ieși din zona de confort ca să îți duci afacerea mai departe, dacă vrei să trăiască și luna viitoare, și de Crăciun.

Am luat cu inima ușoară o decizie pe care, în alte condiții, aș fi respins-o din start. Merg pe ideea că aceia care se susțin la greu vor rămâne împreună și la bine, mai târziu. Până la urma, câștigul nu se măsoară doar prin ce ai în cont. Unele afaceri au nevoie și de materiale, tehnologie, expunere, care în vremuri normale înseamnă tot bani. Dar nu uitați că acum nu trăim vremuri normale.

Am spus DA unui proiect care este o nebunie și în lipsa unei crize. Am făcut asta nu cu disperare și frică, ci cu bucurie, nerăbdare și speranță, ca un copil care se urcă pentru prima oara într-un montaigne-rousse. S-a dus naibii confortul, învăț și planific ce urmează și mă simt ca un acrobat care va sări fără plasă de siguranță. Încrederea mi-e în ce știu să fac și în ceilalți profesioniști care fac proiectul posibil.

Peste micile afaceri se anunță un tsunami. Vine un val peste noi și, dacă reușim să-l încălecam, nimic din ce urmează crizei nu ne mai pune la pământ.

Eu urc la bord. Să ne vedem cu bine pe cealaltă parte a crizei, oameni buni! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De acord cu ce a scris G.Ralea. Asa cum L.Vuitton ,Braincof si altii s-au apucat sa faca si ALTCEVA ,sugerez tuturor cetatenilor care si-au pierdut locul de munca si au ceva pamant arabil la sat sa faca si ei ALTCEVA. Multe hectare sunt lasate PARLOG si asteapta doar FORTA DE MUNCA.Daca nu se pricep ( e ceva normal) ,mai avem batrani care ne pot INVATA cum sa ne producem hrana.(sigur mai sanatoasa decat cea de la Market sau Mall)
    • Like 0


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult