Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Să sune cineva la 112, că mă amenință niște jurnaliști cu întrebările!

Anamaria Gavrilă

Foto: Profimedia

Anamaria Gavrilă, lider al partidului celor care POT, a dat sens unor lucruri care altădată ar fi putut părea absurde. Dar timpurile pe care le trăim sunt unele ce deschid orizonturi nelimitate, în care totul poate avea un fel de semnificație simbolică. Inclusiv situația în care, parlamentar fiind, iei inițiativa de a suna la 112 pentru că niște jurnaliști acreditați la instituția în care tu lucrezi te deranjează cu niște întrebări, chiar în ziua în care urmează să anunți dacă vei candida sau nu la prezidențiale. 

Unii jurnaliști au titrat întâmplarea ca fiind ”fără precedent”. Alții au privit-o ca pe ceva ce n-ar trebui să se petreacă într-un stat civilizat. Mai ales că Anamaria Gavrilă nu e la prima manifestare agresivă în raport cu presa din Parlament. Dar, în realitate, avem de-a face cu un personaj. Unul despre care pot curge râuri de cerneală și tot n-ar acoperi în totalitate sensul lucrurilor pe care această persoană le face de când a fost legitimată de popor să ocupe un loc în forul decizional al României.

Anamaria Gavrilă nu face deloc întâmplător aceste gesturi. Ea nu lovește accidental camerele de luat vederi și microfoanele jurnaliștilor, la fel cum nu din necunoaștere a legii sună la 112 ca să ceară evacuarea jurnaliștilor acreditați din Parlament, pentru că se simte agasată de ei. Anamaria Gavrilă pune în practică o teorie: cât merge să întinzi elasticul până se rupe? Și când se rupe, pe cine lovește prima dată?

Suntem într-un punct în care limitele democrației sunt întinse aproape maxim. De asta se și simte tensiunea peste tot. Că termenii sunt definiți și redefiniți astfel încât să nu mai știe nimeni cu adevărat care sunt regulile și unde ar trebui să ne oprim, atunci când ne comportăm într-un fel sau altul în public. 

Anamaria Gavrilă e un model pentru publicul ei. Public care stă deoparte, comentează pe rețelele de socializare, se uită la televizor și vede că politiciana lui preferată face lucruri ieșite din comun. Împinge jurnaliști, lovește microfoane, sună la poliție ca să nu i se mai pună întrebări. Și publicul ei înțelege că, dacă parlamentarul Anamaria Gavrilă se poate comporta așa cu presa, atunci presa nu are nicio putere și niciun rost în statul român. 

Presa, de fapt, e o mulțime de oameni care stau pe la instituții și cărora li se răspunde preponderent din milă sau din interes. Și, sigur, atunci când jurnaliștii devin enervanți, ei pot fi loviți, împinși, înjurați. Și asta deja s-a văzut. Căci n-a fost protest suveranist până acum în care un jurnalist sau mai mulți să nu se fi plâns de agresiuni venite din partea publicului acestor personaje.

Anamaria Gavrilă, oricât de ridicolă ar putea să pară unora, nu face altceva în aceste zile decât să mențină radicalizarea. Duce, de fapt, mai departe misiunea părintelui ei politic, Călin Georgescu. Căci atâta vreme cât o societate e dezbinată și polarizată, poți să dai sens oricărui abuz. Inclusiv celui de a suna la 112 pentru că, în calitate de parlamentar și candidat la prezidențiale, ți se cere să răspunzi unor întrebări. 

Sigur, de data asta s-a lăsat cu un râs bun și cu un avertisment pentru apel nejustificat la serviciile de urgență, dar data viitoare s-ar putea să nu ne mai distrăm la fel de bine. Că, în ritmul acesta, publicul ei și al celorlalți politicieni extremiști, va înțelege că, până la urmă, ce rost are să treci civilizat pe lângă un jurnalist pe stradă când poți să-i dai un pumn în gură? Numai așa, ca să demonstrezi un punct de vedere.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei asta-i acum! A. M. Gavrilă e cumva prima care s-a arătat exasperată de stilul agresiv (chiar dacă în limitele legale) ale jurnaliștilor? Tipa e evident agasată de insistențele presei. Într-adevăr nu e ceva corect, mai ales că e într-o funcție politică nu lipsită de importanță. Se va obișnui cu agresivitatea presei, că n-are încotro. Dar de aici până a spune că e antidemocratică în structura ei, e cale lungă. Ea crede că dacă ieși la presă și spui că nu dai deocamdată declarații, presa gata, se cumințește, stă la locul ei și înțelege. Când vede că reporterii sunt ”turci” și degeaba le spune să o lase în pace pe moment, atunci se întâmplă să cedeze nervos, ca acum. Gestul de a suna, exasperată la 112 nu vine dintr-un caracter al ei de esență antidemocratică, ci dovedește doar o slăbiciune de caracter. Eu sper să fie ceva temporar și să reușească să se întărească psihic, fiindcă fișa postului o cere. Și uite că mai vin și alți răuvoitori și se dau de ceasul morții că aoleu! uite ce comportament antidemocratic! O să ajungem să ne bată lumea pe stradă pe noi, jurnaliștii. Nu mai putem să hărțuim liniștiți pe nimeni :-)
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Ești plin de speranțe deșarte. Probabil ești din același aluat nedospit de poți arata atâta intelegere doar dementior, circarilor, adunaturii de scârnă din societatea românească.
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult