Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Sabotată de incompetenţa propriului guvern, Marea Britanie se îndreaptă spre haos

Miting antiBrexit

Foto: Guliver Getty Images

Marea Britanie se află, în aceste zile, într-o stare de haos politic cum rar i-a fost dat să cunoască în istoria ei. Apropierea datei fatidice a Brexit-ului îi face pe calmii britanici să-şi cam iasă din ţâţâni, mai ales că starea de incertitudine şi iminenţa unui dezastru socio-economic încep să atârne greu asupra moralului şi al cetăţenilor de rând, şi al politicienilor. Umilită şi pusă la colţ ca de o dirigintă severă, dar pe bună dreptate exasperată, de către Uniunea Europeană, Theresa May s-a întors de la Bruxelles cu o opţiune greu de digerat: deadline-ul pentru Brexit se extinde fie până la data de 22 mai dacă în cursul săptămânii viitoare parlamentarii britanici vor ratifica acordul cu UE, fie, în caz contrar, numai până la 12 aprilie, dată la care Marea Britanie va trebui să anunţe dacă iese din UE fără nici un acord (situaţie cu totul de nedorit pentru ambele părţi, dar mai cu seamă pentru Marea Britanie) sau doreşte să organizeze alegeri europarlamentare şi astfel să amâne sine die ieşirea din UE. Disperată, Theresa May i-a acuzat pe parlamentari de laşitate şi politicianism ieftin, ceea ce a amplificat ura publică viscerală împotriva parlamentarilor, care au început să primească ameninţări cu moartea din partea celor care-şi doresc separarea cu orice preţ de UE şi care cred că Parlamentul se opune visului lor. Sâmbătă pe străzile Londrei au mărşăluit aproape un milion de oameni care au cerut cu vehemenţă anularea Brexit-ului; mai mult, site-ul de petiţii cetăţeneşti al Parlamentului Britanic a înregistrat peste 4 milioane de semnături, un număr record, în favoarea unei petiţii privind, de asemenea, anularea Brexit-ului. 

Preşedintele Camerei Comunelor, John Bercow, a anunţat-o pe doamna May că nu va accepta, în timpul sesiunii parlamentare curente, trecerea pe ordinea de zi a unui al treilea vot al aceluiaşi acord dat fiind că acesta a fost deja respins de două ori cu o largă majoritate, ceea ce face misiunea lui May aproape imposibilă. Desigur, aceasta ar avea la îndemână aşa-numita „soluţie nucleară” dacă ar fi absolut sigură că îi va putea convinge pe parlamentari să voteze acordul negociat de guvernul său: ea ar putea, in extremis, să-i ceară Reginei să suspende sesiunea actuală a Parlamentului şi să redeschidă şedinţele la scurtă vreme, dar aceasta ar însemna, practic, implicarea directă a Reginei în conflictul politic, iar semnalele din partea Palatului Buckingham nu sunt favorabile acestei soluţii.

Conservatorii, principalii răspunzători pentru haos

Dincolo de complicaţiile politice şi legale ale Brexit-ului, delirul descris mai sus se datoreşte lipsei unei majorităţi parlamentare a unui partid politic şi mai cu seamă incapacităţii doamnei May de a-şi asuma o poziţie politică coerentă, fie şi cu riscul de a-i supăra pe unii sau pe alţii. Desigur, faptul că niciun partid nu a obţinut majoritatea la precedentele alegeri şi că actualul guvern conservator nu poate funcţiona decât cu sprijinul DUP, partid naţionalist extremist din Irlanda de Nord, este o cauză importantă pentru care parlamentarii nu se pot decide ce anume îşi doresc: un Brexit hardcore fără niciun acord de ieşire din UE (un amendament legislativ pentru prevenirea acestei situaţii a fost votat totuşi, dar el nu schimbă cu nimic datele problemei), un Brexit soft (adică rămânerea în piaţa comună şi / sau uniunea vamală) sau revocarea Brexit-ului. Pe lângă complicaţiile determinate de aritmetica parlamentară, indecizia premierului a înrăutăţit lucrurile. 

De fapt, principala preocupare a Theresei May până acum a fost nu cum să scoată ţara din criză, ci cum să evite sciziunea Partidului Conservator, care a generat, în ultimă instanţă, dezastrul actual. Confruntată cu imposibila dilemă dacă să facă ceea ce este bine pentru ţară, adică să ceară UE rămânerea în spaţiul pieţei comune EEA şi a uniunii vamale, cu riscul de a înfuria jumătate din membrii şi votanţii conservatori, sau să cedeze presiunilor celeilalte jumătăţi, scoţând Marea Britanie din UE fără niciun acord, aceasta a crezut că va putea negocia la nesfârşit cu UE şi, în cele din urmă, împăca şi capra, şi varza. Cum însă poziţiile celor două tabere conservatoare, radică şi moderată, sunt ireconciliabile, aşa cum au fost, de fapt, de la Margaret Thatcher încoace, ambiţia doamnei May de a menţine unitatea partidului este utopică, iar lipsa ei de viziune şi charismă politică a amplificat tensiunile deja existente. 

Laburiştii, paralizaţi de frica votanţilor Brexit

Pe de altă parte, nici laburiştii, aflaţi în opoziţie, nu au vreun plan, deşi liderul lor, Jeremy Corbyn, se laudă că ar avea. Singurul lui plan, complet nerealist, constă în organizarea de alegeri anticipate în speranţa că partidul său va reuşi să-i învingă pe conservatori, iar el, odată ajuns prim-ministru, va putea negocia un alt acord cu UE. Nu numai că, în condiţiile date, este imposibil de organizat alegeri anticipate, dar nu există nicio garanţie că laburiştii ar câştiga sau că UE ar avea vreun apetit să redeschidă negocierile cu el. Mai mult, sciziunile din interiorul partidului sunt la fel de adânci ca în cazul conservatorilor, iar parte dintre ele sunt întreţinute de însuşi Jeremy Corbyn, care, ca socialist de orientare comunistă declarată, nu a fost niciodată un fan al mult prea capitalistei UE, ci, dimpotrivă, în ciuda unei palide retorici pro-Remain înainte de referendumul din 2016, şi-a sabotat voalat propria campanie. Astfel, deşi majoritatea membrilor şi votanţilor laburişti îşi doresc cel puţin rămânerea in EEA, dacă nu chiar anularea Brexit-ului, o minoritate vocală şi un lider animat de idealuri socialiste utopice împiedică Partidul Laburist să-şi formuleze o poziţie coerentă. 

Nu e mai puţin adevărat, totuşi, că nu toţi votanţii laburişti sunt plimbaţi prin Europa şi educaţi la Oxbridge: o parte dintre aceştia, mai ales cei din regiunile defavorizate din nordul Angliei sau din oraşele slab dezvoltate din sud-est, trăiesc la limita sărăciei, nu au nicio siguranţă a locului de muncă şi, încurajaţi de politicieni populişti, văd în imigranţii europeni nişte duşmani personali. Ca urmare, instinctul lor îi îndeamnă să dispreţuiască elita politică de la Londra şi să susţină ieşirea dintr-o uniune, ale cărei beneficii ei, oricum, nu le văd. Numericeşte, aceştia nu sunt nicidecum de temut, dar unii parlamentari laburişti simt că au o datorie faţă de ei şi că ar fi o greşeală să le igore votul din 2016. Oficial, laburiştii nu-şi doresc ieşirea ţării din UE fără acord, dar, dacă ar fi să aleagă între „No deal” şi „soft Brexit”, unii dintre ei ar prefera prima opţiune, speriaţi fiind că o eventuală sfidare a electoratului Brexit ar avea consecinţe negative asupra viitorului lor politic. 

Ce şanse are un al doilea referendum?

Deşi vehiculată ca posibilă opţiune, organizarea unui al doilea referendum este puţin probabilă şi chiar periculoasă. Mai înainte de toate, nu există o majoritate parlamentară care să voteze o asemenea soluţie. În sine, soluţia nu ar fi una rea, ci, din contră, probabil singura modalitate de evitare a unui dezastru iminent, dar ea ar fi percepută ca o trădare de către cei care au votat Brexit în 2016. Conform noilor sondaje de opinie, un eventual nou referendum ar duce la inversarea rezultatului, iar cei care au votat şi promovat Brexit-ul în 2016 ştiu că o nouă victorie, dată fiind criza pe care votul de acum trei ani a generat-o, va fi extrem de dificil, dacă nu imposibil, de obţinut. De aici şi opoziţia lor înverşunată faţă de ideea unui al doilea referendum. De altfel, Theresa May a şi spus că nu va sprijini niciodată această opţiune, fiind conştientă că acesta ar fi sfârşitul ei ca om politic. Totuşi, schimbările de poziţie, uneori radicale, ale premierului sunt atât de frecvente, încât au ajuns subiect de bancuri pe reţelele sociale. Dar, presupunând că Parlamentul ar decide, în cele din urmă, că un al doilea referendum, oricât de dureros pentru primii câştigăori, este necesar pentru scoaterea ţării din haos, sciziunile sociale, aflate deja la cote alarmante, vor duce la tensiuni extrem de periculoase. În acest moment, o cale de compromis e greu de întrezărit, iar cei care îşi doresc anularea Brexit-ului sunt la fel de înverşunaţi precum cei care, dintr-un bizar spirit de sfidare a Europei, preferă opţiunea suicidară a ieşirii din UE fără acord. Puţini sunt cei care pledează pentru soluţia mult mai raţională a ieşirii din UE, dar a rămânerii, în spaţiul pieţei comune sau a uniunii vamale. Aceasta pentru că orice cale de mijloc e văzută şi de unii, şi de ceilalţi, drept o violare inacceptabilă a idealurilor lor. Acestea sunt, pe scurt, spasmele unei naţiuni odată mari, care şi-a văzut destrămat propriul Imperiu după cel de-al doilea război mondial, dar a refuzat să accepte realitatea dureroasă care-i plasa mai aproape de Europa decât ar fi vrut ei, preferând să păstreze nostalgia aşa-zisei măreţii de altădată şi să se uite cu dispreţ la vecinii ei europeni. Confruntaţi pentru prima oară după căderea Imperiului cu o criză politică majoră, britanicii sunt acum buimaci, isterici şi iraţionali. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lasa-i sa plece da-i incolo. Intodeauna englezii au fost gica contra. Ei au ales ei sa se descurce. Ce au crezut ? Ca ies din EU dar profita la maxim din negocieri si EU o sa le tremure chilotii. Sa nu uitam istoria ce a facut Anglia cu China , India , etc . Cine o citit un pic stie despre ce vb. Daca ar putea Anglia , maine ar declara razboi sa acceptam conditile lor , ca se pricem sa negocieze cand au puterea militara. Ei bine de data asta au cam facut-o de oaie. Vreau sa vad cum decurg lucrurile in urmatorii 10 ani. Oricum Germania a iesit cel mai bine din situatia asta. Au reusit ce nu a reusit Hitler , sa-i puna pe englezi cu botul pe labe. Acum Germania ii nr1 in EU si mai ofera din cand in cand iluzia ca si Franta conteaza.
    • Like 0
  • luciesc aici de ceva timp si sunt de acord cu punctele autorului.
    • Like 0
  • Nu știu cum să spun, ca să nu-i supăr doar pe unii. Aș vrea să-i supăr pe toți. M-am cam săturat de analize superficiale, inclusiv de aceea care a stat la baza filmului „Brexit: The Uncivil War“. Toată lumea a devenit expertă în brexitologie și analizează consecințele ieșirii Regatului Marii Britanii și Irlandei de Nord din UE. Concluzia este întotdeauna apocaliptică și net dezavantajoasă pentru UK. Ca români, este de înțeles să gândim așa; trebuie să avem ce pune pe masă azi. Punct. Mâine este viitorul îndepărtat. Poimâine este atât de departe, încât de el se va ocupa o altă generație.
    Eu aș vrea să știu cum și de ce s-a ajuns la Brexit. Să facă cineva o analiză începând cu finele anilor '90. Ceva trebuie să-i fi scos pe britanici din calmul caracteristic. Ce anume? Și dacă problema este mai puțin la ei și mai mult în curtea UE?! Dacă ei sunt vizionari și europenii (aici mă refer la populație, nu la conducători, care sunt un pic escroci și știu foarte bine care este situația) sunt legați la ochi de entuziasmul generat de apartenența la Uniune?! Poate că ei văd la orizont o Uniune Europeană dependentă (și deci condusă) de Rusia. Nu dețin britanicii monopolul în ceea ce privește politicienii inepți. Cred că ar trebui să ne preocupe mai mult Uniunea Europeană și să ne bucurăm că facem parte din ea; iar dacă va fi invadată de ruși, avem la îndemână trădarea. Pardon, insurecția voiam să spun.
    • Like 0
  • Wher's thy leadership mate ?!

    E mai bine pentru toata lumea cu UK in EU.
    • Like 0
  • Imi amintesc o tragedie petrecuta acu' ceva timp (24.03.2015) cu un avion prabusit cu buna stiina in Alpi,
    O vad pe Theresa May la mansa unui avion, dupa ce s-a blocat in cockpit, cu aerul tare al Alpilor grizonandu-i parul, concentrata pe mansa, surda la alarmele declansate in cabina sau la tipetele din spate ale pasagerilor...
    Vad pe cei de la Comisia Europeana sau cine Dumnezeu au negociat cu britanicii, izbind cu un stingator sau cu o ranga in usa, incercand sa ajunga la comenzi si sa evite tragedia.
    Se aud tipete din spate, sunt un milion in strada si patru milioane in total la aceasta ora care au semnat o petitie pentru un nou referendum, pasageri care observa stancile ascutite spre care se indreapta...
    Cand au decolat de la Barcelona, cu siguranta li s-a promis un zbor linistit; probabil in acelasi mod, la referendum, britanicilor li s-a creat senzatia de liniste si confort, odata cu Brexit-ul...
    Imaginile tragediei aratau resturi imprastiate pe intreg versantul muntelui. In acest moment, Marea Britanie nu are nici macar centura de siguranta cuplata la scaun si Theresa May se indreapta spre versant...
    Imi cer scuze pentru rudele victimilor din acel accident dar situatia din acest moment este identica.

    Cu respect,
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Franţa are buba, Anglia are buba... se pare că repetăm scenariul din anii 20. Şi să nu ne iluzionăm că alte ţări stau mai bine. Efectul este unul de domino.
    • Like 1
  • Inainte ma gandeam ca Brexit ne va afecta politic/strategic pt ca UK avea traditional o politica mai ferma fata de Rusia, spre deosebire de Germania. Cu politicienii britanici din ultimii 10 ani insa oricum nu mai conteaza...
    • Like 0
  • Analiză lucidă, nuanţe fine de umor, o veritabilă panoramă a zbuciumului din politica britanică.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Repetarea referendumului ar insemna disparitia sistemului democratic liberal asa cum il stim. Nu putem sa repetam un referendum pana "da bine" doar de dragul unor interese meschine si pentru a acoperi o posibila criza. Ar insemna inca o lovitura la temelia democratiei si ignorarea totala a majorității.
    • Like 2
    • @ mike
      fc check icon
      în lumea forței, voința populară e doar notă de subsol, o opțiune secundară. în lumea forței, alegerile poporului sunt batjocorite prin decizia politică. și decizia politică dă starea națiunii: sclavie iară nu stăpân. se ajunge la demența administratorilor care devin stăpânii stăpânului de drept. aici e lumea toată. un fractal demonic.
      • Like 0
    • @ mike
      Eu cred ca diferenta este mult prea mica, nu este echitabil. Nu cred ca vorbim despre jocuri de noroc, cred ca ar trebui regandit sistemul de votare pentru ca majoritatea voteaza dar asta nu inseamna ca la o diferenta asa de mica este o victorie rasunatoare! daca diferenta ar fi fost de 1 un vot se crea o majoritate? Cred ca definitia majoritatii ar trebui regandita! Se mai lauda unii prin Romania ca au castigat cu victorie zdrobitoare, dar matematica nu le este prietena!
      • Like 1
    • @ Cosmin Moraru
      fc check icon
      matematica e cam fixă dar nu obligă pe nimeni. gestionarea ofticii e un exercițiu de autocontrol. asta e! ) (da, 1 vot în plus dă majoritatea. încercați să acceptați)
      • Like 1
    • @ Cosmin Moraru
      mike mike check icon
      Nu este adevarat! Daca un partid/politician castiga un scrutin la un singur vot diferenta , inseamna ca a castigat si gata. Asta este esenta votului democratic. Daca acel vot care face diferenta este acordat in mod legal si nu este furat, inseamna ca democratia inca mai functioneaza.
      • Like 2
    • @ fc
      Unu la mana nu ma oftic, doi la mana o sa ramai in acelasi rahat cu o astfel de democratie atat timp cat 50+1 cred ca votul este egal cu o sticla de ulei sau 50 de lei in plus la pensie! In contextul de mai sus nu iesirea din EU o sa le rezolve problemele britanicilor, din contra daca ar iesi cu adevarat le-ar fi mul mai greu fara beneficiile pe care le au acum. Eu vorbeam de matematica, cu ceva logica daca ai 100 si 51 vor sa manance rahat de ce sunt obligati si cei 49 sa manance impreuna cu ei? ok intelegeam cand 90 mancau rahat era o majoritate si cei 10 aveau o problema nu se putea adapta majoritatii. Dar cand diferenta este atat de mica este absurd, nu poti face atat de mult oameni sa sufere doar pentru ca trebuie sa folosim metode invechite si prost adaptate!
      • Like 1
    • @ Cosmin Moraru
      fc check icon
      problema adaptării la ”situație” e valabilă și pentru cei 49%. dacă democrația e valabilă doar în cazul majorităților covârșitoare, riscăm să așteptăm... cam mult. )) numărul, cantitatea, procentul ridicat, nu pot fi argumente cât timp există limita, regula, legea. așa, e perfect valabilă mentalitatea psd: dacă toți sunt hoți, să abrogăm legea, e păcat să sufere atâta lume!
      • Like 0
    • @ Cosmin Moraru
      Corect! Matematica nu prinde la mulți...pentru că cei mai mulți nu au votat! Dar să declari emfatic- victorie zdrobitoare- când tu ai avut sub 20% dintre votanți asta chiar este o prostie ca să nu mai spun lipsă de politețe politică...dar există oare la noi așa ceva?
      • Like 0
  • fc check icon
    drept. problema e de drept. poporul are dreptul să aleagă. politicul are rol doar de administrator. tot ce poate face politicul este să furnizeze (prin specialiști) opțiuni, info, să asigure logistică, dialog, timp. administratorul nu poate deveni stăpân, nici pe stăpânul existent, nici peste ale lui posesii. dacă poporul vrea în prăpastie, in corpore, politicul nu poate impune nimic contra. poate consilia, poate asista sau poate pleca et cam atâta. grija maternă nu poate excede independența progeniturii. se cheamă sclavie, îi zice nazism.
    • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult