Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Sanchiu Tudorel, silenzio stamba și chelnerul lui Trumpf

● Îndată ce s-a mai relaxat covidul, distinsul om al legii Mătreață cu Față a ieșit la drumul mare cu dezvăluiri cutremurătoare. Cică i-a pus Dragnea genunchiul pe gât să dea Ordonanță de Urgență cu amnistia și grațierea – dar el, nu și nu. De ce a refuzat, nu precizează nici acum. Îi spunem noi, stimați Republicani.

Mătreață cu Față s-a pus pe picioarele dindărăt pentru că soarta lui don Dragnetti era pe muchie de cuțit – dacă îi fac pe plac și pică, mă trage și pe mine cu el, a calculat corect ministrul Tudorel.

Atunci, T. Toader nici gând să-și dea demisia și să spună public că nu poate accepta presiunile PSD asupra Justiției pentru scăparea mafioților. A tăcut mâlc și a fost demis.

Acum însă, când Dragnea e de un an la căsuța cu capace, hop și eroul să ne povestească cum a rezistat el... Nu mai lipsea decât să-și spună lui însuși, ca Trumpf: „Sanchiu, magistre Tudorel!”.

Cât despre confesiunile femeii Dăncilă pe același subiect, faptul că nu mai are nicio funcție de partid și de stat mă scutește să mai stric vreo vorbă pe dânsa.

● După ce s-a autocarantinat vreo 3 luni în silenzio stampa, ca să nu-i intre covidul în gură, dl Nicușor Dan, candidatul PNL-USR la Primăria Capitalei a glăsuit, în sfârșit, la televizor. Prestația sa a fost lamentabilă: neconvingător, găsindu-și cu greu cuvintele, părând că nici el nu prea crede în ce spune și încercând tot felul de eschive primitive la întrebările directe ale moderatorului. Cel mai rău, nu a oferit o viziune memorabilă a reformării Bucureștiului care să determine un nehotărât să nu stea acasă și să-l voteze pe el, și nu pe primarul în funcție Firea.

Un PNL aflat departe de acel 40 și ceva la sută din ianuarie și un USR în stagnare la 11% nu pot pretinde că vor face primar al Capitalei chiar și un câine comunitar, dacă e candidatul lor. PMP nu se știe ce va face. Ca să nu mai vorbim de Plus. În schimb, PSD strânge rândurile cu ALDE și Ponta, în susținerea lui Firea. Care Firea, n-a intrat deloc în silenzio stamba, cu trucurile ei populiste gen să nu se mai țină examenele de Capacitate și Bacalaureat și dăm teste la tot cartierul, își întreține bine electoratul. 

 În plus, dl Dan vrea să treacă drept independent, nu își atașează imaginea nici de liberali, nici de USR. E greu să obțină astfel voturi politice.

Spuneam, când dl Orban a anunțat, pe 27 februarie, că N. Dan va fi candidatul comun PNL-USR, că dna Firea nu va mai dormi liniștită. Rectific: în clipa de față, dna Firea poate trage un pui de somn, cu vise plăcute.

● Legii privind educația sexuală pentru elevi i s-a pus prezervativ în Parlament cu largul concurs al tuturor partidelor – sexuală a devenit sanitară. Și nici asta nu poate fi transmisă școlarilor fără acordul părinților.

E de râs, dar un râs care îngheață pe buze. Educația sexuală a puștilor nu se face nici cu acordul școlii, nici al Parlamentului, nici al părinților. Îi „educă” netul și anturajul.

Subsemnatul am văzut prima femeie goală pe la vreo 12 ani, pe un pix care o dezbrăca atunci când îl întorceai. În zilele noastre, la 12 ani, elevii au adunat în cap o colecție impresionantă de pornografie de toate soiurile, vizionată pe sculele smart cu care îi cadorisesc părinții. Trăiesc într-un univers sexual paralel cu realul. Se masturbează fără să aibă cunoștințe medicale despre acest act și efectele lui.

Consecințele pot fi cel puțin două, una mai urâtă decât alta: fie, imaturi psihic, se aruncă foarte devreme în viața sexuală reală, fie, dimpotrivă, blocați de sexul virtual, au dificultăți în a trece la contactul normal când vine vremea. Deformările comportamentale provocate de această „autoeducație” sexuală sălbatică pot fi pe viață.

Prin urmare, niște ore la școală, cu cadre medicale specializate, ar fi menite nu să educe, ci să trateze acei copii inevitabil contaminați de ce e în jur, pe care părinții, din prostie sau nepăsare, nu sunt în stare să-i ajute.

● Când văd ce poate să facă Trumpf în America, îmi fuge gândul la ce-ar fi făcut chelnerul lui, Dragnea, dacă ajungea dictatorul României, pe baza „antrenamentului” din 10 august 2018...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult