Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Șansa de a face destui bani ca să trăiești rezonabil e de unu la cinci. Mic tratat pentru frica de eșec

frica - getty

(Foto Guliver/Getty Images)

În secret – sau nu – jinduim cu toții să facem ceva important, ceva care ne place, ceva care să schimbe lumea, ceva ce am visat mereu și n-am avut curaj sau timp sau altceva…

Mare parte dintre noi trăim luni și ani la rând cu acest gând vag despre ”ce mi-ar plăcea să…” fără să încercăm măcar să îi dăm o șansă. Când gândul devine sâcâitor de prezent, există întotdeauna o explicație precum nu știu, n-am timp, mai târziu, nu-mi permit, e prostesc, mă fac de râs, ar trebui să fiu recunoscător pentru ce am și să încetez să alerg după cai verzi pe pereți, e târziu, e devreme. O mie de făpturi neprietenoase urlă în capul nostru în același timp. 

Există mereu un fel de standard inconștient acceptat care stabilește ce e rezonabil și ce nu este. Psihologul Diana Vasile descrie frumos această realitate când spune că, în realitatea de zi cu zi,

”nu există să fii fericit, există să fii reușit. Să ai sau să faci conform unui standard. Dacă nu reușești să ai viața în conformitate cu standardele, atunci asta e, trebuie să pleci capul și să zici că atât a fost pentru ține viața asta”. 

Trăim aproape fără întrebări în conformitate cu ”ce se cade”, ”ce se face”, ”așa e viața” și asta, spune Diana,

”e baza a ceea ce noi numim traumatizare a identității și masivă deconectare de tine. Cu asta crești și trăiești toată viața și îți alegi toate standardele în funcție de ceea ce-ți spun ceilalți. Și ceilalți acum nu sunt numai cei dragi, ci și mentorii, psihologii minunați, șefii care îți spun ce să faci ca să fie ”da” pentru ei.”

În cealaltă parte, pentru cei care se avântă în afara regulillor comun acceptate și a teritoriilor cunoscute, apare umbra lungă a unui posibil eșec.

Frica de eșec, nu greșelile, omoară cele mai multe idei și posibilități. Aproape jumătate dintre oamenii care spun că văd oportunități de a începe un business se opresc în loc din cauza fricii de eșec. În România – și în multe țări din Europa – frica de eșec e o trăsătură culturală, nu o slăbiciune individuală. Oamenii nu sunt prea înțelegători cu cei care încearcă și nu reușeșc: există cercetări care arată că o surprinzătoare majoritate afirmă că ar avea probleme în a colabora cu cineva care a eșuat.

De cele mai multe ori, filozofia americană care celebrează succesul e complicat de aplicat într-o cultură care asimilează eșecul cu individul, nu cu încercarea.

Deși nimeni nu pleacă la drum cu ideea de a eșua, frica de eșec e o noțiune incredibil de vagă. Și la fel este și ideea de succes. Atâta timp cât nu este clar de ce anume ne este frică, șansa de a încerca ceva e teribil de mică în comparație cu riscul de a fi arătați cu degetul. Frica de eșec e o amestecătură de voci în capul nostru care vorbesc în același timp și consumă toată energia pe care o avem la îndemână. 

CE E, PÂNĂ LA URMĂ, UN EȘEC?

Am întrebat în ultimii ani sute de oameni ce înțeleg prin frică de eșec. Asemenea succesului, e o chestiune foarte personală. Dar trebuie definită ca să poți face ceva cu ea.

Antreprenorii cu experiență vor tinde să spună ”eșec este să irosesc o oportuntate importantă”. Cei mai puțin experimentați în business vor spune ”mi-e frică de eșec financiar”, cei foarte experimentați în meseria lor vor spune ”eșec este să mă fac de râs”, antreprenorii la început vor spune ”eșec este să urmăresc prea mulți iepuri”.

Financiar vorbind, cum definim succesul va da măsura unui posibil eșec: dacă succes înseamnă o companie care ajunge la listare la bursă, rata de eșec e, probabil, 99,9%. Dacă succes înseamnă să exiști mai mult de cinci ani, șansa de a eșua e de 50%. Dacă succes înseamnă să poți trăi rezonabil dintr-o activitate pe cont propriu, probabilitatea de a reuși este de 20%, potrivit datelor EY.

Povestea nu e chiar roz. Dacă șansa de a face destui bani ca să trăiești rezonabil e unu la cinci, e de înțeles frica. Ființele umane au ceea ce psihologia numește ”aversiune la pierdere”: preferăm să nu pierdem decât să câștigăm ceva. Știind asta, întrebarea fundamentală nu e cum mă feresc de eșec, ci ce fac bine cei care câștigă.

Un alt lucru esențial este că eșecul nu e niciodată o întâmplare bruscă și izolată, ci un set de decizii care, în timp, creează un rezultat care nu mai poate fi evitat.

Motivul numărul unu pentru care un startup moare este că face produse pe care nu le vrea nimeni. Motivul numărul doi este că rămâne fără bani (evident, cele două sunt legate). Eșecul financiar e un set de greșeli care se acumulează. La un nivel foarte simplist, e suficient să iei decizii din care poți învăța rapid și cu pierderi financiare suportabile și probabilitatea de a reuși crește exponențial. 

Dintre toate posibilele feluri de a eșua, însă, cel prin neprezentare e rareori luat în calcul. În timp ce felul în care percepem restul eșecurilor este destul de personal – chiar și pentru cel financiar – eșecul de a încerca e un regret și o povară care, așa cum spune Diana, ne deconectează de noi înșine.

Așadar, după ce am definit exact ce înseamnă pentru noi un eșec, întrebarea următoare este dacă alternativa – să nu încercăm, adică – e ceva cu care să putem trăi. Și, în sfârșit, dacă răspunsul e ”nu”, avem nevoie de câteva strategii pentru a scădea fricile.

CE SĂ FACEM, TOTUȘI, CU FRICA DE EȘEC?

Dacă admitem că plătim cel mai mare preț atunci când nu încercăm, răspunsul logic este destul de simplu: trebuie să găsim o cale de a încerca în condiții care să nu ne ruineze.

Aici sunt câteva idei, din experiența unor oameni care au trecut prin experiențe bune și rele:

1. Fă pierderea acceptabilă. Aceeași psihologie comportamentală spune că avem tendința de a exagera propriile șanse de succes, indiferent ce spune statistica. Trebuie să facem asta, altfel n-avem șansa de a ne apuca. Dar dacă probabilitatea de a ne face de râs e 30% și cea de a avea succes e 70%, trebuie să gestionăm probabilitatea de a ne face de râs. Doar așa dispare frica și evităm un complet eșec. Întrebați-vă tot timpul dacă puteți accepta situația în care se întâmplă cel mai prost scenariu. Investiția – de timp, bani, reputație etc – trebuie adaptată la jos, nu la sus. Dacă nu poți suporta să pierzi economiile de o viață, nu le investi. Investește doar cât îți permiți să pierzi și fă ce poți cu ce ai.

2. Include eșecul în planuri. În minunata carte Antifragil, Nassim Taleb vorbește despre caracteristicile sistemelor antifragile: ele sunt supuse unor stresori mici, dar repetați, ceea ce le face mai robuste și mai rezistente. Un șofer de taxi, spune Taleb, e mult mai adaptabil decât un angajat de firmă mare. Șoferul de taxi face zi de zi față încertitudinii, eșecului, greșelii, volatilității. Dacă ne expunem la mici încercări și eșecuri constant, șansa de a eșua lamentabil e mai mică, iar cea de a reuși mai mare. 

3. Scopul e învățarea. ”Nu o lua personal” e un sfat prost. Toți o luăm personal, pentru că ni s-a întipărit în creier ideea că nu avem voie să greșim. A greși = eu sunt greșit. Ce funcționează mai bine e o schimbare de focus: scopul nu este să nu greșim, ci să învățăm. O mentalitate orientată către creștere, așa cum o definește Carol Dweck, consideră un eșec ca fiind o oportunitate de învățare și, eventual schimbare de direcție.

Cu excepția situației în care suntem în pericol de moarte fizică – caz foarte puțin probabil – frica nu e reală. Este o reacție instinctivă la necunoscut. Când trăiam în savane, avea sens: necunoscutul putea fi locuit de lei, tigri sau alte pericole reale. Azi, ne comportăm la ideea de a ne pierde reputația ca și cum tocmai ce am văzut un leu. Creierul nostru ancestral nu face diferența între real și imaginar, dar partea mai avansată a minții noastre poate găsi căi de a calma rica și de a face ceea ce i se pare important.

Andreea Roșca este jurnalist, scriitor și antreprenor. Este fondator al ”The Vast&The Curious”, un proiect de interviuri care explorează strategia, principiile, deciziile și cultura internă din companiile construite de antreprenori români. Este co-autor al cărții „Cei care schimbă jocul”, prima și singura carte despre gândirea și deciziile antreprenorilor români care au construit companii remarcabile. Este, de asemenea, co-fondator al Fundației Romanian Business Leaders. 

O găsiți pe www.andreearosca.ro.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult