Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Școala online, dincolo de spaimele doamnelor învățătoare: când la matematică facem „ca toate animalele”

Școala online, profesoară

Foto: Guliver Getty Images

Acesta e un caz fericit în care învățătoarea nu e înspăimântată de tehnologie și platforme online, ci, dimpotrivă, s-a adaptat din mers la noile condiții. Mai mult, înțelege că învățământul online are și avantaje, cum ar fi câștigarea timpului pierdut cu transportul. De aceea, adunarea cu trecere peste ordin este pregătită minuțios, conform programei școlare și e gata să ajungă în mințile elevilor de șapte ani. Mici probleme apar la conectarea online, deoarece părinții insistă să pună la punct detaliile tehnice, spre plictiseala odraslelor care ar da de cap oricărei platforme în mod natural, dacă ar fi lăsați.

Lecția începe cu oarecare întârziere pentru că nu toți părinții reușesc să dibuie cum vine cu sunetul și cu camera și refuză să se lase învățați de prichindei, care sunt deja iritați că nu sunt ascultați. Învățătoarea își începe lecția cu emoție: unii părinți rămân să supravegheze modul în care are loc predarea. Copiii, în intimitatea căminelor lor, unde au mare libertate de mișcare, și cu aprobarea iubitoare a părinților, fac o hărmălaie mai mare decât de obicei și adunarea cu trecere peste ordin necesită o creștere a volumului vocii învățătoarei. 

Ca o completare comică a situației, Lucy, bichonul doamnei, nu înțelege de ce e pedepsit și nu i se deschide ușa spre stăpâna pe care o aude vorbind. Zgarmănă la ușă cu labele și plânge schelălăit. În toată hărmălaia, copiii aud cățelul și doamna cedează și deschide ușa. Bichonul e săltat în fața camerei, lăudat și aplaudat cu multă căldură. Unul câte unul, micii elevi dispar și reapar în fața camerei cu alți bichoni, papagali, hamsteri și broaște țestoase, prezentate pe rând, spre deliciul posesorilor și necazul celor care au doar animale de pluș. Învățătoarea își consumă ultimele energii pentru a stinge animozitățile create, iar părinții fără animale de companie sunt nemulțumiți de ora de matematică, promițând copiilor cel puțin un caras auriu. Ora se sfârșește brusc pentru că timpul alocat s-a scurs, iar adunarea cu trecerea peste ordin trebuie recuperată în limita posibilităților.

La copiii mai mari matematica e mai puțin pasională: părinții îi lasă să se descurce singuri cu platformele online și ei o fac cu ușurință. Tot cu ușurință mimează căderea rețelei de internet. Uneori profesorul de matematică (sau de altă disciplină) e singurul norocos care mai are internet din toată clasa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bună dimineața. Îmi pare rău să aud asta. Din fericire, pentru fiicele mele, școala online, pot spune că a fost un succes. Deși doamna noastră este foarte blândă, a reușit să-și țină în frâu elevii.
    Sunt copii de clasa a IV a.
    Aproape toate exercițiile din manual și din caietul special, au fost făcute de copii, împreună cu doamna și foarte puține au fost făcute doar de copii, ca temă.
    Mulțumesc doamnei noastre, pentru implicare și felul în care și-a făcut meseria.
    Apropo, era sa uit, nu a fost inițiată de nimeni. A studiat mai multe tutoriale pe YouTube și asa a reușit să fie alături de copii noștri.
    Numele doamnei este Manu Lucia, școala Nicolae Labiș.
    • Like 0


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult