Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Securatul și ÎnaltPrimSecretarul

„Un pas în urma serafimilor”

„Un pas în urma serafimilor”, în regia lui Daniel Sandu, a câștigat Premiul pentru cel mai bun film și alte 8 statuete la Gala 2018 a Premiilor Gopo.

După Gabriel Achim, cu Ultima zi, încă un regizor aflat la începuturi în lungmetraj își alege religia ca temă. Dacă Achim era preocupat de relația directă a oamenilor cu Dumnezeu, Daniel Sandu își îndreaptă atenția asupra intermediarilor. Un pas în urma serafimilor spune povestea unor tineri seminariști care urmează să devină preoți. Ortodocși, firește, religie majoritară la noi în țară.

Modul de a povesti cinematografic este, așazicând, un aspect pozitiv al filmului. Se recuperează stilul clasic, cu cap, mijloc și coadă în această ordine, cu personaje conturate clar, a căror imagine morală evoluează. Ceea ce, după ani de contorsiuni narative, mai mult sau mai puțin justificate, în cinemaul românesc, mi se pare de salutat.

Scenariul, însă, nu păcătuiește prin originalitate: omul lui Dumnezeu se dovedește o deghizare a Diavolului, băieții răi sunt, de fapt, buni, „îngeri cu fețe murdare”, dar și viceversa, curajoșii sunt lași, iar turnător e cine te aștepți mai puțin.

Dacă există turnători, avem și un securist. Părintele Ivan, jucat de Vlad Ivanov în maniera sa consacrată, aparențe blânde până la tandrețe, cald-umane, prevenitoare, mascând o structură demonică, e construit ca un înalt preacucernic al Sfintei Securități. El desfășoară asupra tinerilor vulnerabili tot arsenalul ofițerului recrutor: amăgirea, șantajul, diversiunea, amenințarea. „Pactul cu Diavolul”, foaia de hârtie cu denunțul scris de mână și semnat, e prezent chiar în exces. Părintele Ivan ștampilează toate ticăloșiile cu câte un mieros „Doamne-ajută”, o marcă verbală inspirată – imediat după Revoluție, foștii securiști rosteau regulat „Doamne-ajută”, chiar și după ce le dădeai să-și aprindă țigara de la țigară.

Niciun păcat lumesc, băutură, țigări, sex, cămătărie etc., nu lipsește din lăcașul de credință în care cresc viitorii trimiși ai lui Dumnezeu pe pământ. În schimb, cel care lipsește până aproape de final este Dumnezeu însuși. Aspiranții la serviciul divin nu au vreo discuție teologică, nici măcar rudimentară, despre misiunea lor, credință, căi către Dumnezeu și oameni. Cei mai mulți sunt niște obișnuiți băieți de cartier, pe care veșmântul religios stă ridicol.

Protagonistul Gabi (Ștefan Iancu, un adolescent care, probabil, i-ar fi fost pe plac lui Truffaut) nu are nimic dumnezeiesc în el, în ciuda unei secvențe demonstrativiste, în care se arată impresionat de accesoriile de cult. Suferă o serie de șocuri morale, în urma cărora se schimbă și ajunge la revoltă împotriva celui Rău și Viclean, întruchipat de Ivan.

Acțiunea este plasată în anii `90, dacă e să judecăm după telefoanele publice cu cartelă și absența celularelor. O școală de popi este un loc cât se poate de izolat; totuși, prezența societății exterioare se simte prea vag, regizorul mizând pe o anume spațialitate neprecizată și atemporalitate care să „internaționalizeze” filmul pentru festivaluri.

Deznodământul însă, vine, spre uimirea subsemnatului, de dinainte de `89. Suntem mai întâi aduși să credem că Securatul a învins și că cei doi rivali, Gabi și Tudor, înfrățiți în lupta împotriva lui, vor fi dați afară din seminar. Când, ce să vezi?

Înconjurat de un halou metafizic, un înaltstătător al Bisericii, drapat în negru, își face apariția. Ascultă neclintit depozițiile tuturor părților implicate în conflict și, înainte de verdict, îi pune o singură întrebare lui Gabi, numindu-l cu numele întreg, de arhanghel, ceea ce stârnește, în fine, o boare de Dumnezeu în cadru.

Apoi, ne mai rămâne să-l vedem pe părintele Ivan cum își azvârle catrafusele în portbagaj. Izgonit din funcție, înainte să-și ia tălpășița, Securatul le mai aruncă, dintr-un contre-jour sumbru, o ultimă privire malignă celor doi băieți...

Tovarășul prim-secretar a făcut dreptate.

Căci capul bisericesc este substitutul perfect al activistului PCR cu funcție mare. În filmele de propagandă grosiere, făcute în comunism, acesta rezolva, deus ex machina, toate strâmbătățile comise de tovarăși neprincipiali și descompuși. Salvând, astfel, imaginea Partidului, care, până la urmă, nu putea să greșească – aidoma BOR.

Dacă ar fi să găsesc cuvântul definitoriu pentru Un pas în urma serafimilor, acesta ar fi curat. Un film nu inovator, dar curat, curgător, ca story, imagine, coloană sonoră, partituri actoricești. Cu atât mai regretabil pentru un regizor încă tânăr, cum e Daniel Sandu, finalul demn de Sezonul pescărușilor sau Probleme personale...

(Film, revista Uniunii Cineaștilor din România)

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Chiriarhul (episcopul suveran al unei eparhii) si cele doua Consistorii (Consistoriul Disciplinar Protopopesc si Consistoriul Eparhial), sunt instantele disciplinare si de judecata ale BOR, asa cum reiese din Regulamentul de procedura al instantelor de judecata al Bisericii Ortodoxe Romane. Nu stiam lucrurile astea, am cautat si eu pe net si-am gasit documentul mai sus-amintit. Orice breasla mai mare, ca sunt medici, juristi, asociatii profesionale, culte religioase, etc., are o astfel de instanta, care judeca abaterile membrilor sai de la normele morale sau disciplinare asumate, altele decat cele care intra sub incidenta legii.
    Lucru acesta este perfect normal, zic eu, si cred ca suntem cu totii de acord cu asta, atat timp cat faptele nu sunt de natura penala si nu intra, repet, sub incidenta legii. Cu atat mai mult, in cazul BOR, aceste instante proprii exista de sute de ani si nu mi se par a fi nelalocul lor, nici ieri, nici astazi.
    Sa folosesti sintagme de genul: "Tovarășul prim-secretar a făcut dreptate", "capul bisericesc este substitutul perfect al activistului PCR cu funcție mare", "acesta rezolva, deus ex machina, toate strâmbătățile comise de tovarăși neprincipiali și descompuși", "imaginea Partidului, [..] – aidoma BOR", denota rea-intentie sau neinformare, dar si o lipsa totala de profesionalism sau de onoare jurnalistica.
    Din aceste motive, d-le CTP, chiar daca de cele mai multe ori va pozitionati de "partea buna" a baricadei, felul in care ati ales sau intelegeti sa practicati jurnalismul (cu expresii socante, la limita vulgarului, cu lipsa de impartialitate, de onestitate si uneori si de informare), indiferent de cultura sau inzestrarea dvs. intelectuala, pentru mine va face indistinctibil din peisajul sordid si urat mirositor, al mass mediei noastre.
    • Like 0
  • GabiC check icon
    Adica, un film inspirat din realitate.
    • Like 1
  • "Aspiranții la serviciul divin nu au vreo discuție teologică, nici măcar rudimentară, despre misiunea lor, credință, căi către Dumnezeu și oameni." Pai da, ca asa a vrut scenaristul, ceea ce e foarte fals. Ce poate fi acest film decat o noua tentativa de a murdari ortodoxia? Binenteles pe placul ateului CTP... reflecta insa realitatea? Ma indoiesc. Daca era film ortodox autentic care avea discutii profunde, teologice si arata si din comunicarea oamenilor cu Dumnezeu atunci nu mai lua nici un premiu Gopo sau de orice alt fel. Asta se stie! Vreti premii? Faceti filme cat mai imorale, antibiserica, prolgbt, pro avort si atunci o sa ajungeti si la Cannes sau la Berlin!
    • Like 0
    • @ Rando Mesa
      Nu a "murdărit" nimeni ortodoxia. S-a demonizat singură, prin exagerați și nemeritați de fericiți ce o compun. Biserica a fost întotdeauna o vorbă goală, aruncată prostimii pentru a o determina să întrețină o armată de paraziți. Biserica este o inutilitate. Aratati-mi ce s-a schimbat, în bine, că in rău, slavă domnului, in comportamentul elevilor de când s-a introdus, așa zisa studiere a religiei in școli!? Nimic. Ba mai mult, relația elev școală a degenerat tot mai mult. Disprețul pentru învățat da, asta este una din telurile religiei, de când a apărut. Menținerea maselor in întuneric și frică. De asta se înțelege foarte bine cu pesedeul, au aceleași scopuri. Să fure nepedepsiti, sa mintă cu nerușinare, să manipuleze pentru propriile profituri. Asta este religia. Biserica nu are nicio legătură cu divinitatea. Este doar o activitate profitabilă pentru niște trântori.
      • Like 3
    • @ Zugravu Mircea
      Biserica nu a fost niciodata o vorba goala decat pentru cei care nu au avut urechi sa asculte. Cand ati ascultat ultima data o predica, cand ati fost ultima data la o slujba? Biserica este singura institutie divino-umana care are menirea de a duce sufletele in Rai. Ca unii preoti se abat de la aceasta misiune si fac anumite compromisuri, e irelevant, pentru ca Adevarul lasat noua de Hristos, Cel ce s-a rastignit pe cruce pentru pacatele noastre, ramane acelasi. Acest Adevar a intocmit Biserica. Masele se mentin singure in intuneric prin complacerea in materie si ignoranta. Relatia elev - scoala tine foarte mult si de cei 7 ani de acasa dar si de atmosfera din familie. Cred ca tu nu ai nici o legatura cu divinitatea, reiese clar din comentariul tau. Si evident ca doar fanii lui CTP nu sunt oameni religiosi, precum nici el nu este.
      • Like 0
    • @ Rando Mesa
      De unde rezulta caracterul divin? De unde rezulta ca exista in primul rand divinitate?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Din studiul lumii inconjuratoare - nu exista creatie fara creator, din Sfanta Scriptura si profetiile ei indeplinite, din minunile care se intampla zi de zi in jurul nostru, din ajutorul pe care il primesc oamenii de la Dumnezeu s.a.m.d. Cine nu vrea sa auda de asa ceva si neaga in inima lui evidend ca nu va gasi niciodata divinitatea daca o respinge (sub)constient.
      • Like 0
    • @ Rando Mesa
      Nu e vorba de ce se intampla in inima, e vorba de ce se intampla in realitate. "Nu exista creatie fara creator" e un argument slab care a fost demontat cu succes de nici nu mai stiu cate ori. Nu exista dovezi clare, concrete, stiintifice ca lumea ar fi "creatie" si nu este nevoie de creator in niciunul din modelele cu care lucram azi. Profetiile scripturii au fost indeplinite conform... cui sau caror documente? Tot sfintei scripturi cumva? Fix studiul lumii inconjuratoare ne-a dus la concluzia ca biblia e plina de contradictii si neadevaruri.
      • Like 0
    • @ Rando Mesa
      GabiC check icon
      Maindewchide si tu un tv, un radoi, o pagina de net si vei vedea biserica (ce a mai ramas din ea) exact asa cum e. Hâdă, coruptă, avidă de bani si de onoruri nemeritate. Cum sa pui in balanță binele si răul, cand in partea de "bine" a balantei nu ai de pus nimic, cam de pe vremea lui Creangă, in afara de turnatorii, colaborationism, indobitocirea populatiei - cu largul concurs al celor care conduceau tara/sau o conduc, tradări si avariție?
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Dle Ionel Jonz,cand va veni clipa sa intelegi ce si cine este ''divinitatea'',n-o sa mai ai nevoie de dovezi clare, concrete, stiintifice...O sa ti sa para inutil..,cu toate ca momentan ti se pare primordial...
      • Like 0
    • @ Mario Primo
      Suna a amenintare. Ce frumos, cat de crestinesc.
      • Like 1
  • Ah, da! A fost mult, dar nu destul. De acord.
    • Like 0
  • "Aspiranții la serviciul divin nu au vreo discuție teologică, nici măcar rudimentară, despre misiunea lor, credință, căi către Dumnezeu și oameni." Nu știu, n-am fost niciodată într-un seminar, cume în realitate viața acolo, sunt curente discuțiile religioase ori cele lumești?
    • Like 0


Îți recomandăm

Tășuleasa Social

„Este o uriașă sală de clasă și o formă de protest. S-au înscris foarte mulți adolescenți și tineri. Generația noastră le lasă lor o datorie. Și uneori le lăsăm conștient datoria asta, iar ei vor trebui să repare toate problemele care decurg din ea”, spune Alin Ușeriu. (Foto: Facebook Tășuleasa Social)

Citește mai mult

Carmen Avram, BEC - Inquam Photos / Octav Ganea

„Erau fericiți că ajunseseră acolo, doreau să facă ceva. Și din față erau ăia, ca la Hollywood, cu ventilatoare, cu...să îi oprească din a avansa”. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Citește mai mult