Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Shari sau Sushi Meshi – cum să faci orez pentru sushi

Știi deja cum să fierbi orezul, fără aparat de gătit, într-un ceaun sau tuci neaderent cu pereții groși, cum ai văzut aici. (O mică sugestie: dacă fierbi orez special pentru sushi, reglează cantitatea de apă fin cu câțiva mililitri mai jos. O țârucă, nu mult.) Mai e un singur pas până la orezul de sushi, adică trei ingrediente. Oțet, zahăr și sare. 

Pentru ușurință, reiau un pic cantitățile. Înainte de toate, e bine să știi cam cât orez ai nevoie. Pentru sushi, calculezi în funcție de câte bucăți vrei să faci: un nigiri cântărind 15-20 grame, pentru 50 ai nevoie să faci orez de sushi (shari) din 450 grame de orez. Dacă faci maki sushi (rulouri), acestea sunt de două feluri: Futomaki (rulouri groase) și Hosomaki (rulouri subțiri). La un Futomaki intră aproximativ 230 de grame de shari. La Hosomaki, între 80-90 de grame.

Cum am mai spus, niciodată n-am căutat să obțin o anumită cantitate de orez, indiferent pentru ce l-am gătit, întotdeauna am făcut mai mult decât îmi trebuia. Ce a rămas, am congelat și l-am gătit ulterior (orezul decongelat, tocmai pentru că e sfărâmicios și ușor deshidratat, e ingredientul ideal pentru feluri ca cha-han sau omuraisu).

Cantitățile de mai jos sunt pentru cam 900 grame de orez fiert, adică orezul rezultat din fierberea a 450 grame de orez (sau pentru cei cu aparate 3 go) după metoda de aici: https://youtu.be/wzInm4p1NuM.

Pentru Sushi Zu (oțet pentru sushi)

  • Oțet de orez – 80 ml
  • Zahăr – 40 grame
  • Sare – 10 grame

Amestecă într-un vas la foc mic oțetul, zahărul și sarea, fără să dea în foc, până se dizolvă complet. Felicitări, tocmai ai obținut Sushi Zu.

Când s-a răcit, îl torni peste orezul fierbinte, într-un vas încăpător, amestecând cu o paletă tăind brazde în diagonală, apoi răsturnând bulgării încă nemărunțiti. Scopul amestecării e ca oțetul să se răspândească uniform în tot orezul, dar să-l și aereze, deci îți recomand să amesteci cu blândețe, nu vrei să obții o pastă. În timp ce amesteci, e bine să mai faci rost de o mână cu care să ventilezi orezul, să se răcească și să se evapore surplusul de lichid, ca bobul de orez să rămână frumos, lucios și lipicios.

După ce s-a răcit, îl poți fie mânca în Poke (rețeta aici: https://youtu.be/-QUb_ZBV1LA) sau Chirashi Zushi, poți face Nigiri Zushi (sushi-ul clasic), Maki Zushi (rulouri), Te Maki (rulouri tip cornet) sau Gunkan Maki (rulouri cu nori). Despre acestea și multe altele, în episoadele următoare.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult