Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Și dacă ar veni sfârșitul lumii, ei tot la bani și mită s-ar închina

Coruptie

Foto: Getty Images

La Suceava, vicepreședintele Consiliului Județean, Cristinel Crețu, mâna dreaptă a lui Gheorghe Flutur, - o fi aceeași mână cu care ducea un copil peste granița româno-ucraineană de la Siret, ca să facă impresie că îi pasă?! -  a fost reținut pentru o lună, după un flagrant de luare de mită. A luat-o în sediul Consiliului Județean. De ce să se deranjeze omul să iasă din clădire sau să se ascundă, că doar asta era la el ca o atribuție de serviciu... Era mâna cu care se aduna mita la Consiliul Județean așa cum adun eu fânul cu grebla în grădină. Nu a primit „multă”! Un mizilic. Vreo 40.000 euro, o dată, căci au mai fost și alte dăți.

Straniu pentru necunoscători este de ce a instrumentat flagrantul DNA Cluj. Pentru cunoscători, pentru cei ce știu că la Suceava nicio pasăre nu zboară fără aprobare de la un înaripat, dar nu pasăre, ci unul cu metamorfoză cu cele patru stadii - ou, larvă, nimfă și insectă - le este un pic mai clar de ce nu a putut face nimic în acest caz DNA Suceava.

Mita era legată de construcția și reparația de drumuri în județul cu cele mai multe accidente rutiere cumplite. Drumuri în care se îngroapă bani cu nemiluita, dar care au soarta Mănăstirii Meșterului Manole, ce se zidește ziua, noaptea se dărâmă.

Citesc că s-au dat mai multe tranșe exact în anii pandemiei și alta acum, când e război și când pleacă oameni de acasă cu o bocceluță de haine și cu copiii de mână. Ce pandemie?! Ce moarte?! Ce refugiați?! Ce război?! Doar bani, bani, bani! Și în pandemie și în moarte și în război, căci unora le bat în piept arginții, în loc de inimă.

Se dădeau unii de ceasul morții că alianța PSD-PNL e o alianță împotriva naturii. Da de unde? E căsnicia ideală între parteneri perfecți. Nu îi leagă iubirea, ci năravuri mai fierbinți decât iubirea, căci în sufletele lor mici nu are cum să încapă un sentiment atât de nobil și măreț. Cred doar în bani și interese și de ele nu se leapădă, nici dacă ar veni sfârșitul lumii. Au trecut cu ele prin pandemie. Trec și prin război. Dacă ar fi să vină moartea, îi va găsi cu teancul de bani în față, închinându-se la ei ca la icoane.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult