Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Și dacă ar veni sfârșitul lumii, ei tot la bani și mită s-ar închina

Coruptie

Foto: Getty Images

La Suceava, vicepreședintele Consiliului Județean, Cristinel Crețu, mâna dreaptă a lui Gheorghe Flutur, - o fi aceeași mână cu care ducea un copil peste granița româno-ucraineană de la Siret, ca să facă impresie că îi pasă?! -  a fost reținut pentru o lună, după un flagrant de luare de mită. A luat-o în sediul Consiliului Județean. De ce să se deranjeze omul să iasă din clădire sau să se ascundă, că doar asta era la el ca o atribuție de serviciu... Era mâna cu care se aduna mita la Consiliul Județean așa cum adun eu fânul cu grebla în grădină. Nu a primit „multă”! Un mizilic. Vreo 40.000 euro, o dată, căci au mai fost și alte dăți.

Straniu pentru necunoscători este de ce a instrumentat flagrantul DNA Cluj. Pentru cunoscători, pentru cei ce știu că la Suceava nicio pasăre nu zboară fără aprobare de la un înaripat, dar nu pasăre, ci unul cu metamorfoză cu cele patru stadii - ou, larvă, nimfă și insectă - le este un pic mai clar de ce nu a putut face nimic în acest caz DNA Suceava.

Mita era legată de construcția și reparația de drumuri în județul cu cele mai multe accidente rutiere cumplite. Drumuri în care se îngroapă bani cu nemiluita, dar care au soarta Mănăstirii Meșterului Manole, ce se zidește ziua, noaptea se dărâmă.

Citesc că s-au dat mai multe tranșe exact în anii pandemiei și alta acum, când e război și când pleacă oameni de acasă cu o bocceluță de haine și cu copiii de mână. Ce pandemie?! Ce moarte?! Ce refugiați?! Ce război?! Doar bani, bani, bani! Și în pandemie și în moarte și în război, căci unora le bat în piept arginții, în loc de inimă.

Se dădeau unii de ceasul morții că alianța PSD-PNL e o alianță împotriva naturii. Da de unde? E căsnicia ideală între parteneri perfecți. Nu îi leagă iubirea, ci năravuri mai fierbinți decât iubirea, căci în sufletele lor mici nu are cum să încapă un sentiment atât de nobil și măreț. Cred doar în bani și interese și de ele nu se leapădă, nici dacă ar veni sfârșitul lumii. Au trecut cu ele prin pandemie. Trec și prin război. Dacă ar fi să vină moartea, îi va găsi cu teancul de bani în față, închinându-se la ei ca la icoane.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult