Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simona a biruit o adversară mai rea decât Sharapova

După primul set, pierdut pe nenumăratele retururi ucigătoare ale „killeriței” Sharapova, Simona i-a replicat lui Darren Cahill, care îi spunea, ca întotdeauna, exact ce și cum trebuie: „Mi-e și frică să mai servesc”.

Ce poate fi mai rău decât să ai în față o „ucigașă în serie”?

Mai rău este să-ți fie frică de ea. Frica te îngenunchează, te împiedică să lupți.

Era de înțeles, la câte lovituri imparabile expediase Sharapova pe serviciul 2 temător al Simonei...

Apoi, servind la începutul setului 2 la minge de ghem, Simona a reușit o servă 2 lungă și cu efect, în corp – Sharapova a trimis în burta fileului. Simo și-a dus degetul la tâmplă. Din clipa aceea am știut că i-a dispărut frica de propriul serviciu, mai rea decât frica de returul adversarei.

A riscat mai mult, a făcut și duble greșeli, dar procentajul ei de reușită la servă a crescut destul ca să neutralizeze din agresivitatea Sharapovei.

De aici încolo, cheia meciului a fost condiția fizică. Ținta rusoaicei era să câștige în 2 seturi. În al 3-lea, șansele ei scădeau considerabil. Ținând seama de asta, ea a jucat, tactic, impecabil: lovituri decisive de câte ori a avut ocazia, ba chiar și când nu a avut-o, și vreo 7-8 scurte, aproape toate puse perfect, când simțea că schimbul se lungește prea mult și îi poate consuma energie.

Sharapova a folosit și tertipurile ei obișnuite: întârzieri mari între puncte (arbitra a ezitat s-o avertizeze) și pauza de vestiar după setul 2. Simona a făcut față foarte bine, antrenându-și serviciul în așteptarea Sharapovei.

A fost importantă fiecare minge pe care Simona a reușit s-o trimită în terenul adversarei, uneori cu eforturi excepționale. Și fiecare winner cu reverul în lung de linie, care i-a tăiat din avânt „killeriței”.

După mai bine de două ore de luptă crâncenă, rezistența uluitoare a Sharapovei, care avea în spate peste 9 ore de meciuri în 3 seturi în turneul de la Roma, s-a frânt – Mariei i-a „căzut mâna”, practic nu a mai contat în ultimele două ghemuri.

Simona a câștigat cu capul și picioarele.

O victorie uriașă, aș așeza-o în Top 5 al victoriilor memorabile din cariera Simonei Halep. Cu impulsul de încredere căpătat astfel, Simona, tare pe picioare, are prima șansă în revanșa de mâine cu Svitolina. Și ne putem gândi la Roland Garros – noi, că ea trebuie să-și vadă de joc!...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Două sentimente se ciocnesc în mine când am în fața ochilor jucătoarele iraniene de fotbal tăcând intens în timp ce imnul țării lor curge din difuzoare: mă bucură nespus să văd cât de curajoase și demne sunt, căci știu bine că pot fi executate îndată ce vor reveni în Iran; mă întristează nespus chipurile lor întunecate și asprite de suferință, arătate lumii pe stadionul Gold Coast din democratica Australie, care nu cunoaște nici dictatura, nici războiul pe teritoriul lui.

Citește mai mult