Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Simona a ținut-o în frâu pe iapa sălbatică Madison

„Încearcă să mai și ții mingea în teren!” i-a spus Thomas Högstedt lui Madison Keys. Este exact ce n-a făcut tânăra, exploziva și emotiva amerciancă, prezentă pentru prima dată în Turneul Campioanelor. Când a dat tare (multe lovituri de forehand se duc spre 150 km/h) și a greșit, în schimbul următor, Madison a dat și mai tare, și iarăși a greșit.

A făcut în felul ăsta nu mai puțin de 41 de erori neforțate, pentru că Simona a jucat exact ce trebuia în fața unei asemenea agresivități necontrolate: a trimis mingi multe, adânci și cu înălțime variabilă în zona din centrul terenului, asupra cărora Keys s-a năpustit continuu. După fiecare bombă care îi intra, Madison avea un infim moment de relaxare, de parcă     Simo n-ar mai fi putut riposta, suficient ca atunci când primea mingea înapoi să greșească grav – ce înseamnă să fii prea încântat de propriile lovituri tari...

Și alt factor decisiv a fost diferența de flexibilitate, de adaptare la minge: Keys rigidă, „stâlp”, încercând să ajusteze loviturile din brațe, Simona trăgând mult mai bine de picioare și de corp ca să se poziționeze înainte de a lovi.

Totuși, meciul s-ar fi putut răsturna în orice moment: dacă lui Keys îi intra o serie de „bastârci” și prindea încredere, putea deveni extrem de periculoasă.

Meritul Simonei, foarte bine sfătuită, ca de obicei, de Darren Cahill, a fost, în acest meci de rodeo, că n-a scăpat-o nicio clipă din dârlogi pe iapa sălbatică Madison. A reușit și două mingi de colecție: contrascurtă perfectă cros cu reverul, cu o mână, și un passing de rever cu două mâini, din alergare, intuind direcția unui drive volé năprasnic al lui Keys.

Apropo de rever, pot să vă spun că la antrenament Simona execută un rever tăiat cu o mână excelent. Mult îmi doresc să-l folosească și în meci când e nevoie.

O victorie prețioasă pentru Simona Halep în Grupa Roșie, dar să rămânem lucizi și atenți: 50% Madison Keys s-a bătut singură.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult