Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Simona a ținut-o în frâu pe iapa sălbatică Madison

„Încearcă să mai și ții mingea în teren!” i-a spus Thomas Högstedt lui Madison Keys. Este exact ce n-a făcut tânăra, exploziva și emotiva amerciancă, prezentă pentru prima dată în Turneul Campioanelor. Când a dat tare (multe lovituri de forehand se duc spre 150 km/h) și a greșit, în schimbul următor, Madison a dat și mai tare, și iarăși a greșit.

A făcut în felul ăsta nu mai puțin de 41 de erori neforțate, pentru că Simona a jucat exact ce trebuia în fața unei asemenea agresivități necontrolate: a trimis mingi multe, adânci și cu înălțime variabilă în zona din centrul terenului, asupra cărora Keys s-a năpustit continuu. După fiecare bombă care îi intra, Madison avea un infim moment de relaxare, de parcă     Simo n-ar mai fi putut riposta, suficient ca atunci când primea mingea înapoi să greșească grav – ce înseamnă să fii prea încântat de propriile lovituri tari...

Și alt factor decisiv a fost diferența de flexibilitate, de adaptare la minge: Keys rigidă, „stâlp”, încercând să ajusteze loviturile din brațe, Simona trăgând mult mai bine de picioare și de corp ca să se poziționeze înainte de a lovi.

Totuși, meciul s-ar fi putut răsturna în orice moment: dacă lui Keys îi intra o serie de „bastârci” și prindea încredere, putea deveni extrem de periculoasă.

Meritul Simonei, foarte bine sfătuită, ca de obicei, de Darren Cahill, a fost, în acest meci de rodeo, că n-a scăpat-o nicio clipă din dârlogi pe iapa sălbatică Madison. A reușit și două mingi de colecție: contrascurtă perfectă cros cu reverul, cu o mână, și un passing de rever cu două mâini, din alergare, intuind direcția unui drive volé năprasnic al lui Keys.

Apropo de rever, pot să vă spun că la antrenament Simona execută un rever tăiat cu o mână excelent. Mult îmi doresc să-l folosească și în meci când e nevoie.

O victorie prețioasă pentru Simona Halep în Grupa Roșie, dar să rămânem lucizi și atenți: 50% Madison Keys s-a bătut singură.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult