Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Simona se ridică din genunchi!

După săptămâni de pauză, dureri la genunchi, tratamente uneori la fel de dureroase, nesiguranță, o înfrângere clară în fața lui Mladenovic și victorii relativ simple la jucătoare mai slab cotate, Simona avea nevoie de un meci dur, câștigat greu. I l-a oferit puternica australiancă Sam Stosur, adversară bine cunoscută Simonei, dar greu de contracarat când îi iese jocul.

Hotărâtoare în acest meci nu au fost dreapta, reverul sau serviciul Simonei, a fost privirea. La 6-4, 5-2 pentru Stosur, ochii Simonei au rămas reci și atenți, erau ochii Mangustei, parcă spunândꓽ „De aproape o oră îți merge fenomenal jocul, Samantha, ți-a intrat și o bandă, ai prins și niște milimetri de tușă, ar cam fi timpul să te tai”.

Simona a dat drumul la lovituri și a tras de picioare până la geamăt, destabilizând-o pe Stosur cu mingile multe scoase la limită, pe lovitura tare a adversarei. 

Totuși, Stosur a ajuns să aibă minge de meci la 5-4, pe serviciul Simonei. Și aici a fost cheia meciuluiꓽ Simona a servit tare, „din stomac” și a retrimis în forță, la risc, cu dreapta cros, returul australiencei. Următorul punct l-a închis la felꓽ serviciu puternic și plasat, apoi, imediat, dreaptă în lung de linie, decisivă.

Punctele de foc au fost câștigate de Halep, nu pierdute de Stosur, ceea ce spune totul despre încrederea și reflexele de învingătoare pe care Simona le-a recâștigat în acest meci.

De acum, la Miami se poate întâmpla orice, chiar și să câștige turneul Simona Halep. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult