Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Simona se ridică din genunchi!

După săptămâni de pauză, dureri la genunchi, tratamente uneori la fel de dureroase, nesiguranță, o înfrângere clară în fața lui Mladenovic și victorii relativ simple la jucătoare mai slab cotate, Simona avea nevoie de un meci dur, câștigat greu. I l-a oferit puternica australiancă Sam Stosur, adversară bine cunoscută Simonei, dar greu de contracarat când îi iese jocul.

Hotărâtoare în acest meci nu au fost dreapta, reverul sau serviciul Simonei, a fost privirea. La 6-4, 5-2 pentru Stosur, ochii Simonei au rămas reci și atenți, erau ochii Mangustei, parcă spunândꓽ „De aproape o oră îți merge fenomenal jocul, Samantha, ți-a intrat și o bandă, ai prins și niște milimetri de tușă, ar cam fi timpul să te tai”.

Simona a dat drumul la lovituri și a tras de picioare până la geamăt, destabilizând-o pe Stosur cu mingile multe scoase la limită, pe lovitura tare a adversarei. 

Totuși, Stosur a ajuns să aibă minge de meci la 5-4, pe serviciul Simonei. Și aici a fost cheia meciuluiꓽ Simona a servit tare, „din stomac” și a retrimis în forță, la risc, cu dreapta cros, returul australiencei. Următorul punct l-a închis la felꓽ serviciu puternic și plasat, apoi, imediat, dreaptă în lung de linie, decisivă.

Punctele de foc au fost câștigate de Halep, nu pierdute de Stosur, ceea ce spune totul despre încrederea și reflexele de învingătoare pe care Simona le-a recâștigat în acest meci.

De acum, la Miami se poate întâmpla orice, chiar și să câștige turneul Simona Halep. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult