Foto: Getty Images
Deși am văzut meciul în reluare și știam rezultatul, n-am putut să nu mă îngrozesc. Simona s-a aflat în una dintre cele mai împuțite situații din tenis, nu numai pentru că serviciul ei a fost, potrivit propriei expresii, „de rahat”.
Conducând cu 6-2, 4-2, a pierdut, în câteva secunde, contactul cu mingea. N-a mai simțit-o plin în rachetă. Și e destul să greșești neforțat de 3 ori la rând pentru ca jocul să-ți intre într-o oscilație periculoasă.
Așa ceva se poate întâmpla și celor mai mari jucători. Iar dacă se nimerește să ai în față o „agățătoare” de tenacitatea Viktorijei Golubic, ai încurcat-o. Simțind nesiguranța Simonei, elvețianca a dat drumul la picioare și a trimis înapoi un număr impresionant de mingi.
Teoretic, răspunsul la asta e atacul, asumarea frecventă de lovituri decisive. Dar ce faci când nu mai stăpânești îndeajuns mingea ca să-ți și intre? „Ce să fac? Nu știu ce să fac!”, a strigat Simona spre Adi Marcu, cât se poate de sinceră, în vreme ce pierdea punct după punct. Ceva totuși a făcut: a dat cu racheta de pământ, de a sărit doi metri.
Evoluția scorului a fost dureroasă. După ce a cedat setul cu 5-7, Simona l-a început cu break pe al doilea. Apoi iarăși n-a putut să-și câștige serviciul și Golubic s-a dus la 3-2. A urmat un ghem lung și crâncen, pe care nu știu cum a reușit până la urmă Simona să și-l adjudece (nici ea nu cred că știe).
Viktorija a contrat-o iarăși, nemiloasă, cu alergarea și reverul tăiat cros: 4-3. Servește Simona și se face 0-40. Sunt rarisime pozele de joc ca aceasta, pe care le-am văzut vreodată, și din care jucătoarea aflată în corzi să revină.
Dintr-odată, Simo parcă s-a limpezit la față și a făcut trei puncte imparabile. Golubic a mai avut încă o minge de 5-3. Simona s-a adunat și a anulat-o și pe asta.
La 4-4 s-a produs ceea ce ar putea fi mingea anului, de până acum, în tenisul feminin. Golubic își ia inima-n dinți și atacă perfect, scoțând-o pe Simona din teren în dreapta, în stânga, și iarăși în dreapta. Plasează apoi o minge pe reverul Simonei, la peste 5 (cinci) metri de ea, și ocupă fileul.
O să revăd ce-a făcut atunci Simona poate de 10 ori, ca să înțeleg cum a fost posibil să înghită în sprint această distanță uriașă, și să frâneze pe vârfuri, în fracțiunea de secundă de echilibru reușind să arunce numai din brațe, fără corp, o minge plouată pe tușa din dreapta elvețiencei înmărmurite.
Cu o minge, la 5-4, care a prins vinclul liniei de fund, norocoasă (dar o vorbă în tenis spune că tușa poți s-o muști doar dacă joci la tușă, cu curaj), Simo a învins în acest meci cum numai marii campioni știu s-o facă, atunci când nu le merge jocul.
Și încă ceva, poate mai important, după nefericitul an 2021: dorința și voința de victorie ale Simonei Halep au rămas intacte.
Articol publicat și pe gsp.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
