Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Simonei i-a rămas să strige: „Hai, Monica!”

O pedeapsă pentru mine s-o văd pe Simona servind. Ar fi fost mai bine pentru ea să rămână Kerber tot timpul la serviciu. „She had the treatment she deserved” – „A primit ce-a meritat” spunea comentatorul (văd meciurile pe un canal străin, nu mai suport comentariile vorbeților noștri) de câte ori Simona fâlfâia câte un serviciu 2 ca să fie spulberată cu returul de nemțoaică.

Singura lovitură care i-a mers a fost reverul cros, cu care a reușit câteva winnere în unghi. În rest, Simona Halep e ca un bolnav cronic care a refuzat să-și trateze afecțiunile și ele recidivează necruțător. Serviciul 2: am obosit de când scriu că trebuie să-l învețe – nici gând s-o facă. Invers, la serviciul 2 al adversarei, Halep rămâne eternă și fascinată pe linia de fund, nu avansează, nu încearcă retur decisiv.

N-a făcut nimic să-și vindece fileofobia. În tenis nu trebuie să câștigi cele mai multe puncte ca să câștigi meciul, dar sunt puncte pe care, dacă le pierzi, se duce setul și meciul.

La 3-2 pentru Kerber, Simona are avantaj și reușește să o scoată mult afară din teren cu reverul. Mingea respinsă cu greu de Angelique e moale și înăltuță, vine tocmai bine, cam la 2-3 m de fileu. Simona se duce să facă formalitatea drive-voléului de dreapta, cu o tarla de teren liber în față. Am închis ochii, pentru că am simțit cum teama îi crispează tot corpul. Am văzut în reluare „chifla” jalnică pe care a trimis-o în plasă. În loc să fie 3-3, s-a făcut 2-4, 2-5, 2-6 într-un sfert de oră.

E urât și e degeaba datul cu racheta de pământ al Simonei. Se întâmplă, din nefericire, ce i-am spus cu toată îngrijorarea la începutul acestui an: dacă nu își diversifică jocul, dacă nu învață, fără nicio rușine, procedeele care îi lipsesc, pe scurt, și dur, dacă nu învață tenis, coborârea ei în ierarhia mondială va fi inexorabilă. Și fără speranță de revenire.

Pun stop comentariului, pentru că pe Arena din Cluj, experimentata și inimoasa Monica Niculescu joacă tenis încurcându-i picioarele emoționalei Andrea Petkovic. E bine că Monica a fost introdusă în ultimul moment în locul Irinei Begu, dar dacă va câștiga, o să mai aibă resurse și pentru partida decisivă de dublu...? Căci fără Monica la dublu e greu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CTP

Stilul smuls pe care îl practică Trumpul poate influența și țări mai modeste care nu au capabilitățile pentru blitz-krieg ale SUA. De pildă, România; CSM, ÎCCJ, CCR, magistrații se vor simți încurajați de exemplul celui mai puternic șef din lume să procedeze în continuare potrivit principiului enunțat de un rus, personaj al lui Ilf și Petrov: „Cum vrem, așa facem, a zis Nikita Priahin după ce a dat foc la imobil”. Ca și Justiția din România, care se bucură de dezaprobarea și disprețul majorității cetățenilor,

Citește mai mult