Sistemul și „sistemicii” în discursul public

Foto: Profimedia

Sistemul a devenit un adevărat dar, opresiv leitmotiv în discursul politic și electoral din ultimele luni. S-au încins într-un front de atac al sistemului tot felul de trepăduși: candidați prezidențiali, unii ziariști de plesneală, lexicologi de circumstanță și hermeneuți de pripas ai noțiunii și conceptului de sistem. 

Sistemul a devenit proiecția iluzorie a tuturor frustrărilor și neîmplinirilor noastre individuale și colective. Toți critică sistemul, toți sunt înveninați de revoltă împotriva sistemului. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că sistemul a avut în trecut un eufemism, și anume, statul paralel dirijat de SRI, ocazie cu care anonimul general Coldea a fost supra-situat ca mare manipulator din umbră, el fiind un personaj cu o zestre intelectuală precară și marginală, care nu a rezistat la studiile politehnice din Timișoara și a fost reorientat de către familia securistă spre „celebra” Academie de Informații în care fojgăiau toți profesorii impostori și securiști reformați din perioada comunistă. 

Sistemul este cel care manipulează puterea, este dușmanul nostru din umbră, nevăzut dar prezent, neidentificabil, dar este peste tot, este o umbră a răului, este ceva dușmănos și diabolic în raport cu toate frustrările „sistemicilor” din prezent precum: C. Georgescu, V. Ponta, G. Simion, E. Lasconi, L. Șandru și alți mulți frustrați care, totuși, în sinea lor poftesc la sistem, la masa îmbelșugată a sistemului, astfel încât sistemicii antisistem se vor astâmpăra când vor ajunge la beneficiile sistemului. Ei sunt aparent și mincinos din afara sistemului, dar toți, absolut toți, provin din sistem. Astfel, G. Simion provine din sistem, născut și făcut de sistem, C. Georgescu este un produs al tuturor sistemelor din România, el fiind încarnarea cea mai abjectă a sistemului comunist și a sistemului democratic. E. Lasconi este și ea o fiică privilegiată a sistemului, a jurnalismului de casă al puterii și a beneficiilor democratice, integrată perfect în procesul electoral democratic al țării devenind femeia care s-a ițit ca salvatoare a salvaților din USR. L. Șandru s-a bucurat de binefacerile sistemului băsist și pesedist, fiind soție de soț care a profitat de toate îmbogățirile și privilegiile ca om al lui Dragnea și al altora. Ultimul, dar nu cel din urmă, este monumentul de minciună și caracter perfect trazacționabil, V. Ponta, fost prim-ministru și fost președinte al partidului de neînlocuit care este PSD. Crescut și educat în școli înalte cu doctorat pe fals, lansat de „maestrul” A. Năstase, absolvent de studii de drept pe care totuși nu le-a asimilat în mintea sa șmecherească, el este campionul sistemicilor. Ipocrit și farseur, se pare că are goluri de căpătâi în formația sa intelectuală de jurist care nu înțelege ce este statul de drept și jocul democratic, el lansează o lozincă electorală năucitoare prin prostie și perversiune, și anume, „România contează, nu partidele”.

Curat prostie și nepricepere. Și în această lozincă se constată cel mai indigest plagiat după C. Georgescu, cel care afirma că partidul lui este poporul. 

Statul de drept, regimul democratic care l-a propulsat în fruntea țării l-a făcut om pe acest „copil bătrân” anturat de penali precum S. Ghiță și de figuri cu vădite tendințe autoritariste, precum Vučić și Erdogan. Este vorba de o ticăloșie fără margini a unui trădător de mai multe ori de țară în fața rușilor, chinezilor, turcilor și mai nou sârbilor. Stirpea și vâna comunistă și securistă din înzestrarea lui biologică, mentală și culturală îl fac un personaj total dezagreabil care ar trebui excomunicat din spațiul public românesc ca pe cel mai jalnic și josnic trădător, scos din cetate și alocat acelui „damnatio memoriae”.

Sistemul, în teoria generală a sistemelor elaborată de Ludwig von Bertalanffy, este definit ca parte care integrează orice domeniu din lume, social, fizic, biologic, natural. Sistemul are câteva elemente caracteristice precum integralitatea, organizarea mediului social și natural, izomorfismul etc. 

Este vorba de o formă de organizare a organismului uman și natural, iar sistemul există ca totalitate cu funcții esențiale integratoare și incluzive. Sistemul este așadar un ansamblu, o totalitate a vieții sociale și a naturii. Prin urmare, toți cei antisistem sunt, în cele din urmă, ai sistemului, ai sistemului de organizare, în cazul de față democratic: instituții, partide, stat de drept, justiție, administrație, servicii secrete, viață socială, toate componente funcționale ale organizării umane. Cei împotriva sistemului sunt din interiorul sistemului. Este vorba de o tautologie, adică de repetare a subiectului în predicat. 

Adevărații opozanți ai sistemului, de pildă cel comunist, au fost adversarii politici ai comunismului deținuți în închisori și luptătorii cu arma în mână din munții țării împotriva comuniștilor și securiștilor. Cei antisistem de astăzi sunt doar lătrători la lună, precari și fantasmagorici, toxici și promotori de mesaje mincinoase în spațiul public, cu consecințe manipulatorii ai celor mulți de către cei puțini. O singură remarcă ar fi valabilă privind antisistemul. Deși toți suntem ai sistemului, totuși doar unii sunt privilegiați ai sistemului, și anume, cei care provin din partidele politice, mai ales cele de orientare de stânga, cei care se trag din vechile structuri uteciste și uaseceriste, dintre foștii colaboratori interni și externi ai serviciilor de informații care sunt recompensați și onorați cu titluri academice, sau sunt puși în tistii bănoase.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp