Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Sociologul Barbu Mateescu: „La Oradea, faci o fenomenală călătorie în timp”. Cum rezolvă orașele din România complicatul puzzle al regenerării urbane

Barbu Mateescu

De la fereastra apartamentului său din Cluj, sociologul Barbu Mateescu vede trecând două grupuri de tineri pe bicicletă. Mai departe, de partea cealaltă a râului, alți tineri se adună la cafenele de lângă Sala Polivalentă. „Ca orice sală polivalentă eficientă, este o sală pentru evenimente sportive, dar, de asemenea, sunt și cafenele acolo. Totul este corelat spațial în așa fel încât se poate ajunge foarte ușor din centru, trecând prin parcul central, care este foarte îngrijit și foarte verde. Așadar, Sala Polivalentă nu este doar o clădire unde te duci cu mașina, asiști la un eveniment și pleci acasă. Poți să socializezi după, poți să te întorci pe jos în niște circumstanțe foarte plăcute, ai, pe de altă parte, la dispoziție și transport public. Poți să treci prin niște senzații, care împreună alcătuiesc niște experiențe mult mai plăcute decât doar mersul la un eveniment și gata. Este un exemplu de regenerare urbană destul de eficientă, pentru că înainte acest lucru nu exista”, spune sociologul.

„Orașele noastre, geografic vorbind, au fost în 1945 extrem de mici ca suprafață în raport cu ce sunt ele astăzi. Extinderea lor a fost realizată în epoca comunistă”

Menită să însuflețească spațiul și să-l transforme după nevoile locuitorilor săi de astăzi, regenerarea urbană este un „puzzle” destul de complicat în România. Trendurile care funcționează foarte bine în vestul Europei au nevoie aici de mai mult efort și creativitate pentru a fi eficiente. Explicația acestei realități stă în felul în care s-au dezvoltat orașele românești. „Orașele noastre, geografic vorbind, au fost în 1945 extrem de mici ca suprafață în raport cu ce sunt ele astăzi. Extinderea lor a fost realizată în epoca comunistă: strict ca arie, toate și-au mărit suprafața de cel puțin 3-4 ori, iar logica comunistă era bazată pe productivitate, nu pe calitatea vieții. Puzzle-ul pe care încearcă să-l rezolve autoritățile din România e altul decât din orașele din Europa de Vest sau chiar din Europa Centrală, care au avut alte priorități de dezvoltare”, crede Barbu Mateescu. Atmosfera unui oraș este cea care le poate modela oamenilor percepțiile și, într-o anumită măsură, felul de a gândi și de a se raporta la lume.

Un cetățean dintr-un oraș gri acoperit de graffiti-uri urâte are altă viziune asupra țării în care trăiește, decât unul care trăiește într-un oraș ceva mai colorat și prietenos, chiar dacă țara este aceeași. „Sunt arhitecți și psihologi care pot să spună cât de important este să mai elimini din tenta asta de gri, care domină foarte multe spații urbane din România”, subliniază sociologul.

Foarte multă vreme, nevoia principală a locuitorilor orașelor românești a fost să supraviețuiască și „să facă rost” de alimente și bunuri. Apoi, populația ieșită din comunism a încercat să reproducă fragmente din visul american, așa cum era perceput el din Dallas. „A fost o perioadă foarte complicată, după căderea comunismului, în care s-au petrecut foarte multe lucruri aproape simultan, migrație, emigrație, imigrație internă, dar ce e foarte important este că aspectele numerice au fost cumva suprascrise de niște aspecte care țin de statut și de bani. Mașina a devenit un element vital pentru statutul unei mari părți din populația urbană, din punctul meu de vedere în mod eronat. Pentru că lumea a fost educată cu Dallas, cu filme americane, dar nu a înțeles că în SUA orașele sunt construite pe alți parametri, densitatea este alta. De aici a apărut o problemă. Într-un oraș românesc poți să ai mai puțini locuitori decât în 1989, dar să ai un număr mult mai mare de mașini și să ai un set de probleme pe care doar mărimea populației să nu-l poată explica”, crede sociologul.

„S-a născut o primă generație care nu mai e atât de dornică să își achiziționeze o mașină”

Ceva s-a schimbat însă în ultimii ani în bine, a observat Barbu Mateescu. „Orașele mari sunt în creștere și, din fericire, migrația spre străinătate nu mai are aceeași intensitate ca imediat după intrarea în UE. Acum am avansat spre stadiul următor de dezvoltare a societății. 

Începe să devină din ce în ce mai ușor să faci bani pentru un trai decent într-un oraș mare, dar calitatea vieții în interiorul lui începe să sufere. Cred că încet, încet sunt segmente mari din societate care încep să iasă din paradigma naturală a anilor ‘90 și chiar 2000, la rândul ei clădită pe cea din anii ‘80 - și anume, trebuie să fac rost de bani, să fac rost de mâncare, să fac rost de o mașină. Lumea se uită la alte aspecte, începe să analizeze calitatea aerului, lucruri care țin de petrecerea timpului liber. De asemenea, s-a născut o primă generație care nu mai e atât de dornică să își achiziționeze o mașină”, punctează el.

„Când te duci într-un oraș care nu a trecut prin comunism, vezi parcuri vaste, parcuri mult mai mari decât avem noi în România”

O generație care ajunge astăzi la maturitate și care participă în mod firesc la activități colective. Vreme de decenii, crearea de comunități a fost descurajată cu obstinație „de la centru” iar singurele adunări permise erau cele oficiale. Această raportare este vizibilă și la felul în care sunt construite orașele, cu spații mici care să permită petrecerea timpului liber în cartiere. „Spațiile dintre blocuri sunt micuțe, chinuite, pentru că sistemul încerca să limiteze „contactul nemijlocit între oameni". În plus, când te duci într-un oraș care nu a trecut prin comunism, vezi parcuri vaste, parcuri mult mai mari decât avem noi în România. Herăstrăul și Parcul Romanescu sunt foarte frumoase, dar sunt aparte, sunt atipice. Nu ar trebui să fie”, explică Barbu Mateescu.

Mallurile vor juca un rol important în crearea de comunități

În opinia sa, perioada de după pandemie va accelera un trend care începuse să fie prezent de dinainte de 2020, nevoia oamenilor de spații comunitare. Iar un rol în satisfacerea ei va fi jucat de malluri, a căror funcție a început deja să nu mai fie doar de spațiu de cumpărături. „Mallurile își schimbă acum puțin textura și nu mă refer doar la pandemie. Nevoile s-au complicat și acum un mall din Europa nu mai e doar un loc în care doar faci cumpărături, ci oferă o experiență mai sofisticată din punct de vedere senzorial sau intelectual. Poate vezi un film, poate e un magazin acolo care are niște lucruri mai creative, mai interesante, artizanale, oferă și locuri de activități comune. Și e o poftă foarte mare pentru activități comune, este un lucru de care noi, ca oameni, avem nevoie, sunt mecanisme în corpul nostru formate de sute de ani care se activează în timpul activităților comune. După pandemie, va fi o nevoie foarte mare de a participa la evenimente alături de alții. Încep să vină din urmă generații pentru care nu există această asociere toxică între colectivitate și falsitate. Sunt oameni care leagă relații, formează grupuri foarte ușor. Un mall va fi ceva mai complex, pentru că va trebui să deservească niște nevoi noi. Nu mai există locuri să te aduni cu oamenii. Dacă vrei să te duci să te joci Catan, nu ai unde, dacă vrei să joci șah, nu ai unde, dacă vrei să lansezi un ONG și ai prima întâlnire a celor interesați nu ai unde să o organizezi”, spune sociologul.

În acest moment, trendurile de regenerare urbană din Europa descurajează folosirea mașinii personale, încurajează transportul în comun sustenabil și protejează și dezvoltă zonele verzi, în care natura este lăsată liberă. Orașele inteligente se folosesc de râurile care le străbat pentru a crea zone în care lumea să participe la evenimente.

„E posibil să ai un oraș care atrage o persoană pe perioada studenției și după aceea o pierde”

Însă soluțiile de regenerare urbane trebuie adaptate pentru nevoile fiecărui oraș în parte, pornind de la realitățile sale demografice. În Cluj, unde procentul de populație tânără este mai ridicat, soluțiile vor trebui să fie altele decât la București, unde există un procent mai mare de vârstnici. „Sunt orașe mai puțin prietenoase decât altele pentru vârstnici, Bucureștiul mi se pare un astfel de exemplu, din cauza poluării. Acesta este unul dintre motivele pentru care persoane vârstnice se multă în localitățile din Giurgiu, Ialomița, Călărași. Sau e posibil să ai un oraș care atrage o persoană pe perioada studenției și după aceea o pierde. Orașul tău poate să fie un centru universitar absolut strălucitor, un loc în care să începi o carieră sau să te distrezi. Dar când vine momentul, la 30 de ani, să te întrebi unde o să-ți întemeiezi o familie sau unde o să-ți dezvolți o carieră poți să nu-l mai privești la fel ca la 22 de ani”, spune Barbu Mateescu.

„Cu toții știm cum arată acum clădirile construite în 1900, dar doar dacă te duci la Oradea știi cum arătau ele când au fost construite”

În România există deja orașe care pot oferi modele în ceea ce privește regenerarea urbană. Unul dintre ele este Oradea, spune sociologul. „Oradea deja a făcut foarte multe lucruri în sensul ăsta. Printr-un proces cu destul de multe fricțiuni și costuri în ceea ce privește popularitatea, primarul Ilie Bolojan, actualmente președinte al Consiliului Județean Bihor, a revigorat centrul. Toate clădirile, construite într-o perioadă foarte bine definită 1890-1910, au fost renovate și tot centrul a fost transformat în spațiu de socializare, cu baruri sau restaurante, inclusiv cu coduri de materiale. Adică nu se poate folosi acolo plastic, ci doar lemn, iar impactul este extraordinar. Pentru că există o sinergie, totul este foarte frumos. Și mie mi s-a părut o fenomenală călătorie în timp. Cu toții știm cum arată acum clădirile construite în 1900, dar doar dacă te duci la Oradea știi cum arătau ele când au fost construite, proaspete, cu culori vii. Cred că un lucru important este ce poate să se întâmple la Timișoara, ei au un potențial turistic greu de imaginat pentru România, absolut titanic, în ceea ce privește centrul orașului”, crede Barbu Mateescu.

Orașele în care trăim contează. În proiectul #OrașeRenăscute vom dezbate modul în care orașele din România își pot valorifica viitorul cu ajutorul proiectelor de regenerare urbană.

#OrașeRenăscute este un proiect susținut de grupul IULIUS.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din pacate orasele noastre au fost si mai sunt mutilate in continuare de noul urbanism de dupa '89 care este in mod paradoxal mult mai agresiv decat a fost cel comunist. In primul rand au fost mansardate blocurile comuniste, marind astfel densitatea aprobata de PCR. Apoi pe locul fostelor centrale termice de cartier s-au construit blocuri intre blocuri. In zonele de periferie unde s-au dezvoltat cartiere complet noi s-a preferat mereu o densitate mult mai mare decat cea dinainte de '89 cu drumuri inguste cu sens unic si pline de masini intre blocurile prea apropiate. In zonele de case exact aceeasi inghesuiala. Ne imbatam cu apa rece daca stam doar sa privimm cate o mica exceptie in acest ocean de abuzuri urbanistice care modeleaza viitoarele generatii de oameni frustrati de viata de ghetou pe care societatea le-a ofera peste tot. Legislatia in domeniu este prost facuta, permite prea multe abuzuri, iar acolo unde nu le permite, pedepsele sunt atat de anemice incat nu sperie pe nimeni.
    • Like 0
  • Ce ne face oare mai destepti ?. sa acceptam realitatea sa o ignoram sau sa o construim chiar si in al 12-lea ceas ? Fiecare edil care-si pune astfel de intrebari are intr-un fel tangente cu grija si bunastarea propriului oras. Oradea a construit mult si destept intr-un plan URBANISTIC gandit de oameni dedicati frumosului cat si eficentei de care desigur beneficiaza locuitorii si turistii de orice fel si nu in ultimul rand ( plan ) reflectat in real.
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult