Foto: Guliver/Getty Images
Oameni grăsuți, redundanți și inutili duc o existență hedonistă într-un spațiu creat anume pentru satisfacerea tuturor nevoilor, conform unei piramide a lui Maslow modificate. Nevoile, bazate pe existența unui oarecare deficit (de hrană, apartenență socială, recunoaștere etc) își pierd din consistență, pentru că o armată de roboți prietenoși muncesc din greu pentru satisfacerea dorințelor și nevoilor de bază ale omului.
Acesta își va slăbi treptat motivația de a face vreun efort, gândirea, lipsită de antrenament, își va pierde din calități, iar deprinderea de a realiza relații sociale nu-și va mai avea rostul. Confortul va ajunge la cote maxime, înăbușind în fașă mici convulsiuni ale inteligenței umane: ea nu va mai fi necesară și se va topi până la dispariție. Roboțeii vor gândi pentru omenire.
Nu este o anticipație personală a viitorului, ci o amintire plăcută a unui film de animație plin de candoare: Wall-E. Simpaticul roboțel, depășit de tehnologie, are resursele necesare pentru a avea speranțe, a iubi și a găsi soluții. Eva, de ultimă generație, este o neobosită căutătoare de vegetație, acordând Pământului șansa de a se reinventa. Este prințesa care vede, dincolo de hainele cerșetorului, esența care-l face valoros. În acest timp, departe de planeta sufocată de deșeuri, oamenii mănâncă, beau, petrec, reducându-și nevoile la o sumă de trebuințe bazale.
De ce mă gândesc la Wall-E? Pentru că pe eticheta unui produs pentru bebeluși (un fel de marsupiu în care mama își poartă la piept copilul) erau notate condițiile de spălare, curățare, depozitare.
Atenționarea finală de pe etichetă, cu litere mari, se referea la scoaterea copilului din marsupiu, înainte de spălarea produsului. Dacă atenționarea de pe etichetă este mai mult decât o glumă, înseamnă că este necesară, după cum înseamnă că oamenii din filmul de animație Wall-E chiar există, iar inteligența umană este în impas. Până la apariția unui roboțel cu suflet mare, ar fi necesar să ne resuscităm propriile sinapse. Cu uimire am afla că e bine să speli marsupiul fără bebeluș, să traversezi pe culoarea verde a semaforului, să nu stai în calea picăturilor răspândite prin strănutul unui om bolnav sau că e de bun simț să nu-ți porți febrilitatea prin locuri aglomerate. Poate că tot sinapsele personale îți vor permite să-ți porți uneori singur de grijă și să-ți asumi responsabilități. Responsabilități. Responsabilități. Repetiția nu e întâmplătoare: e necesară pentru familiarizarea cu un cuvânt al cărui sens s-a rătăcit. Dacă nu e posibil, un roboțel, statul sau Dumnezeu te vor susține, așa cum au făcut și altădată. Dar ar fi păcat de sinapsele alea...
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.