Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Spuneți-le copiilor voștri că Holocaustul nu a fost un eveniment istoric spontan și inevitabil. Spuneți-le că ar fi putut fi oprit dacă oamenii de atunci ar fi reacționat la primele semne de ură și intoleranță

 Auschwitz Museum

Foto: Getty Images

Astăzi se împlinesc 77 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz.

Nu vă îngroziți copiii cu povești și descrieri terifiante. Nu începeți cu camerele de gazare. Nu macabrul trebuie să fie lecția zilei de astăzi.

Spuneți-le copiilor voștri că Holocaustul nu a fost un eveniment istoric spontan și inevitabil. Spuneți-le că ar fi putut fi oprit dacă oamenii de atunci ar fi reacționat la primele semne de ură și intoleranță. Că a stat în puterea lor să spună nu indiferent că erau oameni politici sau simpli cetățeni, bogați sau săraci, educați sau fără școală. Și nu au făcut-o.

Nu-i numiți pe artizanii procesului de exterminare monștri psihopați sau nebuni. Nu. Au fost perfect conștienți de propriile decizii. Au avut discernământ. Și-au asumat alegerile pe care le-au făcut. I-au convins și pe alții. Spuneți-le copiilor voștri că în viața lor obișnuită, acești oameni erau intelectuali, cizmari, șoferi, țărani, medici sau politicieni și că aveau o familie acasă, mergeau la biserică, erau părinți și soți iubitori, făceau sport sau erau vegetarieni. 

Mamă îmbrățișându-și fiica

Spuneți-le copiilor voștri că Holocaustul a început cu legi nedrepte față de care nu a manifestat nimeni vreo opoziție. Explicați-le că a fost un eveniment unic în istorie pentru că a reprezentat un proces inițiat și organizat de catre instituțiile statului. A început cu batjocură, cu dispreț, cu glume legate de etnie, religie sau culoarea pielii. A început cu sentimente de superioritate rasială și discursuri care au incitat la ura împotriva celor care erau altfel decât majoritatea.

Povestiți-le despre "drepți între popoare", oameni care au avut curajul să-și păstreze umanitatea indiferent de cât de mare a fost pericolul în care s-au pus. Celebrități sau oameni simpli care nu s-au lăsat influențați de ceea ce gândeau și credeau toți ceilalți din jurul lor și au acționat atunci când au fost martorii unor nedreptăți.

Povestiți-le copiilor voștri despre istoria, cultura și civilizația evreiască. Dați-le exemple de personalități care au avut o contribuție semnificativă în artă, știință, literatură, arhitectură sau economie și au fost evrei, romi, homosexuali sau persoane de culoare. Arătați-le imagini cu viața lor obișnuită, cum mergeau la școală, cum arătau casele lor, unde plecau în vacanțe, cum se strângeau și se bucurau împreună de sărbători sau aniversările de naștere.

Spuneți-le că acest exercițiu de memorie este o formă de respect față de toți oamenii care au avut de suferit în timpul Holocaustului. Ca atunci când trec pe lângă un vecin, cineva mai în vârstă sau un profesor și dau bună ziua. E un mod de a-i saluta pe cei care nu mai sunt printre noi și de a le duce povestea mai departe.

Explicați-le că Holocaustul nu trebuia să se întâmple și totuși s-a întâmplat. Ar trebui să nu mai trecem niciodată prin așa ceva dar e foarte posibil să se întâmple din nou dacă nu facem nimic. Nu trebuie să fie cine știe ce acte de eroism. Trebuie doar să spunem nu și să acționăm atunci când vedem o nedreptate.

Apoi luați-vă copiii în brațe și spuneți-le că-i iubiți.

E cea mai importantă lecție a zilei de astăzi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Despre crimele abominabile din lagarul de la Pitesti ( ca singur exemplu) , savarsite in anii comunismului impotriva unor romani si organizate , intretinute , monitorizate, si ele, de institutiile statului, nu ar trebui sa le povestim , oare?
    • Like 1
  • Acest articol m-a făcut să mă gândesc mult. Desigur, știu multe despre această perioadă a național-socialismului, deși nu am trăit în acea perioadă. Dar bunicul meu a murit în rezistență și de aceea am studiat intens această perioadă.

    Am scos doar un singur paragraf ca o comparație cu ziua de azi, și acela era cel care se referea la viața evreiască. În rest, las toate paragrafele așa cum sunt și le compar cu momentul actual al campaniilor de vaccinare.

    Nu este la fel și astăzi? De ce a fost scris Codex de la Nürnberg după 1945, la urma urmei, doar pentru a preveni repetarea! Și ce se întâmplă astăzi? Acest cod este călcat în picioare, iar aceeași organizație care a efectuat vaccinări obligatorii în timpul lui Hitler, și anume RKI din Germania, pledează astăzi din nou pentru vaccinarea obligatorie cu substanțe care sunt controversate.

    Cel mai rău lucru pentru mine, ca austriac convins, este că pericolul vine din nou de la un austriac, așa cum s-a întâmplat acum 100 de ani. Dar este o experiență dureroasă pe care George Santayana a prezis-o cu mulți ani în urmă:
    "Cei care nu-și amintesc trecutul sunt condamnați să-l repete."

    Să luptăm! Suntem un singur popor, chiar dacă aparținem unor națiuni diferite, și aparținem împreună. Să nu ne împărțim între cei vaccinați și cei nevaccinați, între cei buni și cei răi. Să dăm dovadă de toleranță și să nu permitem ura propagată de cei de la putere!

    Dacă am învățat acest lucru din istorie, sacrificiile poporului evreu din ultimul secol nu au fost în întregime în zadar.


    • Like 0
  • Dar cati ani se implinesc de la "eliberarea" din gulagurile sovietice, chinezesti, cambogiene, cubaneze, etc nu ne spune oare nimeni?!
    • Like 1
  • Catalin check icon
    Textul e un ghid practic care ar putea fi studiat la ora de istorie. Sau de psihologie. Sau de sociologie.
    • Like 0
  • În urmă cu câțiva ani am vizitat lagărul de la Auschwitz. Sunt perfect conștient că am văzut acolo doar o mică parte din ceea ce a însemnat holocaust. Am văzut locurile, am văzut fotografiile celor uciși acolo, am răsfoit cartea vieților, și mi-am imaginat cum era viața pe care o trăiau prizonierii. Din fericire, totul era doar imaginație.
    Când cineva moare, ne apropiem de rudele celui răposat și spunem: "îți înțeleg durerea". Nimic mai fals. Nu poți să înțelegi niciodată durerea altuia. Poți doar să-l compătimești, să empatizezi cu el. Dar nu să-i simți durerea. Niciodată noi nu vom putea să simțim durerea celor omorâți acolo, în lagărele morții, doar pentru "vina" de a se fi născut evrei, țigani, polonezi. Spunea Svenn Hassel în una dintre cărțile lui că dacă naziștii ar fi ucis 100 de copii lumea s-ar fi revoltat, pentru că cifra 100 este înțeleasă de orice om. Dar 6 milioane (câți au fost uciși în toate lagărele) este o cifră pe care lumea nu o înțelege și nu o crede. Pare ireală. Acești oameni care neagă holocaustul sunt exact acei cretini care nu pot să înțeleagă ce înseamnă 6 milioane de vieti frânte. Trist, revoltător, dar adevărat.
    După vizita mea la Auschwitz am zis (ori de câte ori am avut ocazia) că fiecare om de pe planeta asta trebuie să viziteze o dată în viață acest loc. Numai așa lumea va înțelege grozăvia holocaustului și poate că astfel de lucruri nu nu se vor repeta. Altfel rămânem la risc..
    Memorie veșnică celor care au sfârșit acolo.
    • Like 2
    • @ Dan Filip
      Stimate Domn ,poate ar fi bine , sa le scriem pe fruntea celor , din gasca de aur--olacii extremistii , inclutii,analfabeti , instigatori xenofobi ,,agresivi si nimic bun ptr societatea romaneasca , aceste cuvinte . Dar , este si mai periculos ,faptul ca, prinde le prostimea inculta ,p[olitica lor ,care culmea ,mai cresc in sondajele ,facute de psd-istii .
      • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult