Poate fi Istoria Holocaustului „o temă minoră” în învăţământul românesc?

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Vacanţa şcolară de iarnă s-a încheiat (ca niciodată) de îndată după Anul Nou 2022 şi, chiar în prima zi de şcoală, partidul AUR a găsit de cuviinţă să-l tragă la răspundere pe ministrul de resort. În comunicatul de presă emis de formaţiunea politică în data de 3 ianuarie, se reproşa o (bănuiesc) omisiune din calendarul olimpiadelor şcolare prevăzute pentru iarna aceasta, unde lipseau trei discipline: Limba română, Istoria şi Limba engleză.

În acelaşi document AUR deplângea faptul că „în ultimii ani se constată o acţiune sistematică de subminare a calităţii învăţământului din România prin ridicarea la rangul de “materii” a unor teme minore, sau care pot face obiectul unor simple lecţii în cadrul materiilor existente (ex. educaţie sexuală, istoria Holocaustului, etc.)”.

Afirmaţiile de mai sus sunt consecvente cu cele declarate de către co-preşedintele AUR, Claudiu Târziu, la dezbaterea în Senat a proiectului de lege care stipulează introducerea Istoriei evreilor şi Holocaustului ca disciplină de studiu obligatoriu în învăţământul liceal şi profesional.

Propunerea legislativă depusă de mai mulţi reprezentanţi ai tuturor grupurilor parlamentare (cu excepţia AUR), printre iniţiatori numărându-se liderii PSD şi UDMR, preşedinta de atunci a Senatului şi ministrul Educaţiei, a fost adoptată de ambele camere, cu o largă majoritate, fiind promulgată de către preşedintele ţării în 25 noiembrie 2021.

Legea 276/2021 completează Legea Educaţiei Naţionale (Legea 1/2011) şi stipulează, printre altele, că disciplina Istoria Evreilor. Holocaustul va face parte din trunchiul comun al programei şcolare, fiind introdusă începând cu anul şcolar 2023/2024. Programa şcolară va fi elaborată de Ministerul Educaţiei în colaborare cu Institutul Naţional de Studiere a Holocaustului din România „Elie Wiesel” şi membrii Consiliului de Onoare prevăzut de art. 6 (1) din Legea 174/2019 privind înfiinţarea Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului din România. Cadrele didactice care predau disciplina „Istoria Evreilor. Holocaustul” pot beneficia de pregătire de specialitate în ţară şi în străinătate. Aceeaşi lege prevede şi acordarea Premiului Muzeului Naţional de istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România.

Calificativul de „temă minoră” aplicat istoriei evreilor şi Holocaustului a primit replici prompte şi dure.

Institutul Naţional de Studiere a Istoriei Holocaustului din România „Elie Wiesel” arăta, printre altele, că: „Genocidul, distrugerea unei comunităţi pe criterii etnice să fie oare un subiect minor ce poate fi expediat în cadrul unei lecţii în sistemul educaţional?… A nega Holocaustul, în spatele imunităţii parlamentare, nu face decât să întreţină ura antisemită, ale cărei consecinţe politice au dus la Holocaust. A nega Holocaustul este o expresie clară de a nega democraţia”.

Deputatul PNL Alexandru Muraru (care din ianuarie 2021 este Consilier onorific al Primului-ministru – Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi a Xenofobiei) a afirmat că formaţiunea politică AUR ar trebui scoasă în afara legii. „Instituțiile statului trebuie să răspundă dacă această formațiune, AUR, este o amenințare la adresa ordinii constituționale a României și pe cale de consecință e nevoie de activarea din lege a mecanismului pentru scoaterea în afara sa. S-au adunat numeroase elemente care fac posibilă și impun declanșarea acestui mecanism, pentru că statul trebuie să aibă o strategie pentru a se confrunta cu acest demon al trecutului” a spus parlamentarul care a depus plângeri penale împotriva copreşedinţilor AUR.

Luni, 10 ianuarie 2022, procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au adus la cunoştinţa publicului că au deschis un dosar penal in rem întrucât AUR ar fi minimalizat importanța Holocaustului, spunând că este o ”temă minoră”.

Mă uimeşte faptul că liderul AUR, senatorul Claudiu Târziu, absolvent al SNSPA şi jurnalist de investigaţie, nu posedă cunoştinţele de istorie şi cultură generală care să-l facă să înţeleagă ce a însemnat Holocaustul (cu milioane de victime nevinovate) în istoria lumii, inclusiv a României, şi că nu este DELOC o “temă minoră”! Dacă într-adevăr nu a înţeles (şi nu doar se face că nu înţelege), atunci ar fi cazul să-şi completeze degrabă această lacună. Să înveţe despre Holocaust.

Potrivit unui sondaj privitor la percepţia relaţiilor interetnice şi a Holocaustului, realizat în noiembrie-decembrie 2021, circa 70% din respondenţi nu ştiu ce înseamnă Holocaustul, iar o mare parte din cei care ştiu câte ceva despre Holocaust îl asociază exclusiv cu Germania sau alte ţări din Europa, habar neavând despre ceea ce s-a întâmplat cu evreii din România. Populaţia cu vârsta cuprinsă între 19-30 de ani este suprareprezentată în acest grup, dar şi în cel care consideră minorităţile naţionale o ameninţare faţă de România, se distanţează de ele şi opinează că nu au ce căuta în ţara noastră.

Deci este cât se poate de clar că istoria Holocaustului trebuie să-şi găsească locul printre disciplinele predate în şcoală.

Consider că importanţa şi gravitatea acestui subiect pot fi receptate de publicul larg doar dacă sunt prezentate într-un mod adecvat.

De ani buni realizez interviuri, reportaje, filme documentare şi alte materiale de televiziune despre memoria Holocaustului şi nu încetez să mă întreb dacă am reuşit să captez atenţia telespectatorilor, să-i sensibilizez cât de cât, să-i determin să-şi pună întrebări şi – atunci când (Doamne fereşte) ar apărea situaţii de genul celor prezentate – să acţioneze în spiritul umanismului. Nu e deloc uşor. Ţin minte cât de indignată am fost atunci când o colegă de breaslă mi s-a plâns că „îi iese genocidul pe nas”. Apoi am realizat că ea era plictisită de comemorările făcute după acelaşi calapod…

Dacă cineva intră în acest muzeu şi spune „Acum ştiu cum a fost viaţa evreiască din Sighet înainte de tragedie” nu este bine. Dacă însă cineva intră în acest muzeu şi spune: „Aş dori să aflu cine erau oamenii care locuiau în această casă, ce făceau dimineaţa după ce se trezeau şi seara înainte de a se duce la culcare. Oare le era teamă să iasă pe stradă de Crăciun? Ce relaţii aveau cu vecinii creştini şi de ce au fost condamnaţi cu toţii la moarte?” Dacă oamenii îşi vor pune aceste întrebări şi apoi vor încerca să afle răspunsurile din cărţi şi din filme, atunci mai există speranţă.

În România există o experienţă de circa două decenii în predarea istoriei Holocaustului în şcoli, ca disciplină opţională. În calitate de jurnalist am avut prilejul să particip, de-a lungul anilor, atât la cursurile pentru cadrele didactice preuniversitare organizate de Institutul de Studii Iudaice din cadrul UBB Cluj, Institutul Naţional de Studiere a Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, diverse organizaţii şi fundaţii internaţionale, cât şi la acţiunile organizate în şcoli, de către cadrele didactice absolvente ale acestor cursuri (la Colegiile naţionale Emil Racoviţă şi George Coşbuc din Cluj, respectiv la Colegiul Naţional Petru Maior din Gherla), dar şi de alţi profesorii interesaţi de subiect (în municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita, comuna Cheţani, judeţul Mureş, şi Şimleu Silvaniei, Sălaj). De fiecare dată am întâlnit elevi dornici să afle despre istoria Holocaustului şi să se implice în acţiunile de evocare şi comemorare, mai ales dacă această temă dificilă era tratată în mod adecvat vârstei lor.

Nu mă îndoiesc că introducerea acestei discipline şcolare în toate liceele şi şcolile profesionale din România nu va fi un proces simplu. Va presupune găsirea unor modalităţi de predare care să stârnească interesul elevilor din Deceniul III, al Mileniului III, conectaţi prin dispozitivele smart la un noian de informaţii de tot felul. Cadrele didactice se pot confrunta cu întrebări complicate şi incomode care vor pretinde răspunsuri sincere şi competente, precum şi cu atitudini ostile ale unor copii îndoctrinaţi, care vor necesita răbdare şi abilităţi de comunicare. Pe de altă parte, predarea acestei discipline presupune şi stăpânirea metodelor didactice moderne, de impact.

Cred că ar fi bine ca la elaborarea programei pentru această disciplină să se acorde importanţă şi istoriei locale. Traducând Enciclopedia Geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, am constatat cu uimire şi durere că în aproape toate satele din această regiune au trăit evrei (chiar şi în cătunele aflate în vârful munţilor) şi au fost deportaţi cu toţii… Până la ultimul. În multe dintre aceste aşezări mai există cimitire evreieşti şi mai trăiesc oameni vârstnici care-şi amintesc de existenţa evreilor. Elevii care vor învăţa istoria evreilor şi a Holocaustului vor putea contribui la restituirea unei părţi a trecutului localităţii lor.

Elie Wiesel la Sighetu Marmaţiei, august 2002

Nu pot uita momentul inaugurării Casei Memoriale Elie Wiesel din Sighet. La evenimentul din august 2002 a fost prezent şi scriitorul laureat al Premiului Nobel pentru Pace care a arătat în cuvinte simple importanţa acestei case pentru sighetenii de astăzi:

Dacă cineva intră în acest muzeu şi spune „Acum ştiu cum a fost viaţa evreiască din Sighet înainte de tragedie” nu este bine. Dacă însă cineva intră în acest muzeu şi spune: „Aş dori să aflu cine erau oamenii care locuiau în această casă, ce făceau dimineaţa după ce se trezeau şi seara înainte de a se duce la culcare. Oare le era teamă să iasă pe stradă de Crăciun? Ce relaţii aveau cu vecinii creştini şi de ce au fost condamnaţi cu toţii la moarte?” Dacă oamenii îşi vor pune aceste întrebări şi apoi vor încerca să afle răspunsurile din cărţi şi din filme, atunci mai există speranţă.

Sper ca studiind istoria evreilor şi a Holocaustului, elevii să afle despre importanţa coexistenţei paşnice şi înţelegerii cu toate minorităţile, despre receptivitate şi acceptarea celor diferiţi. Sper să înţeleagă că atunci când declamăm lozinca Never again, ea nu se referă doar la evrei şi la Holocaust, ci şi la genocidul armean, la masacrele şi violenţele rasiale şi etnice din Europa, America şi Africa zilelor noastre, dar şi la acţiunile ostile faţă de colegii lor de clasă de altă naţionalitate şi religie.

Sper să se înţeleagă că Istoria evreilor şi Holocaustul fac parte din Istoria României – o materie a cărei importanţă o recunoaşte toată lumea (inclusiv AUR), nu-i aşa?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp