Foto: Guliver Getty Images
Stânga ideologică românească de pe Facebook se împarte în două categorii mari: marxiștii digitali, o nouă categorie de comuniști revanșarzi, care au avut geniala idee să creadă că acest concept poate să mai prindă într-o țară care de-abia a scăpat de un totalitarism comunist, și liberalii progresiști, care se concentrează pe drepturile fundamentale ale omului în antiteză cu status-quo-ul conservator.
Primii sunt marxiști pentru că așa este la modă, dintr-un tonus anticapitalist hipsterist, admiratori ai anarhiștilor care protestează împotriva G20 și ferm convinși că imperialismul capitalist este sursa tuturor relelor. Ideile lor economice sunt în general sumare și rizibile și se concentrează în principal pe axioma că cineva e obligat să plătească stilul lor de viață. Adică alți oameni, de obicei cei care muncesc și produc ceva, sunt obligați cumva să plătească pentru cei care nu vor să muncească, pentru că nu mai e la modă. De aici rezultă câteva cerințe ale marxiștilor și anume creșterea salariului minim (până la ce nivel nu știm, nu ne-au spus nici acum de ce 2000 de RON, și nu 7000 de RON), creștere plătită bineînțeles de cineva, sau cu bani căzuți din cer, iarăși nu e foarte clar. Au fost studii care au arătat fără echivoc că această creștere de salariu minim, dacă nu corespunde cu echilibrul pieței, duce la șomaj mai ales în rândul celor pe care această măsură urmărea să-i protejeze, adică cei cu venituri mici.
E extrem de logic oricum asta și fără să se facă studii, din moment ce dacă ridici nivelul salariului minim (încă o idee pentru marxiștii de Facebook, salariul este un cost pentru cineva), nu o să mai angajeze oameni necalificați pe salarii mai mari, așa că muncitorii necalificați se for găsi fără slujbe, deși mulți dintre ei vor dori să muncească pe salarii mai mici. În general, viziunea economică a marxiștilor digitali are legătură cu un hocus-pocus prin care oamenii primesc dintr-o dată salarii și pensii mai mari, fără să se modifice nimic în economie, doar prin gândirea pozitivă a guvernanților.
A doua categorie a stângii, care nu e atât de vehementă economic și înțelege cât de cât mecanismele economice de bază încât să nu revendice enormități, are însă în comun cu prima categorie iluzia că oamenii au drepturi care trebuie respectate și îndeplinite. Tot de cineva, evident. Dreptul la viață, la fericire, la respect, la securitate socială, la sănătate. În realitate, nimeni nu are astfel de drepturi, sau le au cel mult pe hârtie. În lumea civilizată occidentală, iluzia că aceste drepturi există este întreținută de sistemul de welfare states și contractul social prin care aceste drepturi au fost transformate în bunuri comune non-exclusive.
Dar și acolo lucrurile se pot schimba rapid de exemplu, când vine o criză financiară și brusc dispare dreptul oamenilor la securitate socială pentru că nu mai sunt bani. Sau când se schimbă administrația și dreptul la lucru ca emigrant dispare și el pentru că ești urcat în avion și trimis în țara de origine. Ideea e că aceste drepturi există doar în măsura în care sistemul economic existent este capabil să le producă pentru un număr cât mai mare de oameni. Și se întâmplă ca acest mult hulit sistem capitalist să ofere prin mâna invizibilă cea mai bună reprezentare în practică pentru acest ideal, într-un mix de capitalism etatist în care statul oferă serviciile de jandarm și garant al contractului social în schimbul unei părți din profitul celor care produc.
Dar pentru a produce, și pentru a exista acel surplus din care să păstrezi iluzia că oamenii au drepturi, trebuie mai întâi să permiți acelor oameni care vor să creeze acest surplus să o poate face, motivați că își vor păstra cea mai mare parte din profit pentru ei.
Marxiștii digitali își imaginează că dimpotrivă, cei care produc trebuie să dea totul statului, și să primească în schimb în mod egal, la fel ca orice alt cetățean. Liberalii progresiști, deși renunță la ideea de comunism pur, au în continuare revendicarea că drepturile fundamentale există înaintea construcției sistemului care le permite să fie respectate în realitate, și ar trebui aplicate în mod uniform pentru toți oamenii. Din păcate și această viziune, deși bine intenționată, suferă de mari lacune practice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Imi amintesc ca pe drapelul Braziliei este scris "Ordem e progresso", iar Brazilia nu cred ca este un model de urmat in acest sens. Legat de drepturi, cred ca aveti dreptate, deoarece aceste drepturi pot disparea oricand la schimbarea uni regim.
În privinţa îndreptăţirii unor ideologii faţă de alte ideologii, este şi va fi totdeauna de discutat. Ideologia marxistă întemeiată pe un determinism social şi istoric unidirecţional s-a impus şi politic în secolul XX devenind aproape de neoprit. Reprezentanţii politici ai acestor regimuri susţineau că anumite transformări, ,,cuceriri" sunt ireversibile, că roata istoriei se învârteşte doar într-un singur sens. (Aceasta poate constitui un exemplu de concluzie greşită bazată pe un raţionament prin analogie.)
Concomitent cu ascensiunea socialismului marxist, Karl Popper a negat existenţa unui determinism istoric unidirecţional lansând conceptul de societate deschisă.
Evoluţiile din anii 90 au confirmat la scară istorică inexistenţa unui determinism istoric unidirecţional, validând principiul societăţii deschise. Dacă ideologii marxişti au înţeles prea târziu cum devine cazul cu societatea deschisă, se pare că ideologii şi politicienii de dreapta nu înţeleg nici acum că, în baza acestui principiu, o alternativă la capitalismul actual este nu numai posibilă, ci, şi foarte probabilă.
Mişcările anarhiste contemporane sunt, poate, cel mai convenabil adversar pentru capitalism. Nu se cunoaşte încă adversarul cel mai eficient.
Liberalii progresiști se bazează totuși și pe unele documente / declarații existente care au fost adoptate după grozăviile celor două războaie mondiale. Pe ei i-aș numi visători necesari.
( Paranteză mai lungă ) :
Declarația universală a drepturilor omului ( adoptată de ONU la 10 Dec 1948, de către 48 state membre, cu 8 abțineri ) a fost promovată cu intenția clară de a defini înțelesul ”libertăților fundamentale” și ”drepturile omului”, libertăți și drepturi care formează idealuri spre care omenirea să tindă. De exemplu, obiectivele mileniului III care ar trebui să fie realizate global au fost definite astfel de ONU:
• Eradicarea sărăciei și foametei extreme
• Educație primară universală
• Promovarea egalității între sexe și promovarea femeii
• Reducerea mortalității infantile
• Imbunătățirea sănătății mamelor
• Combaterea unor maladii grave
• Sustenabilitatea mediului înconjurător
• Promovarea parteneriatului și dezvoltării globale
Un amănunt picant legat de adoptarea declarațiilor universale ( ale dr, omului ) din 1948 : Printre cele opt state care s-au abținut de la vot erau țările socialiste membre la vremea respectivă ale ONU ( Uniunea Sovietică, RSS Ucraina, RSS Bielorus, Iugoslavia,Polonia, Cehoslovacia ) și țări ca Africa de Sud și Arabia Saudită. In Africa de Sud era în plină desfășurare apartheidul. Arabia Saudită nu fost de acord cu dreptul de a-și alege sau schimba religia și cu asigurarea drepturilor egale în căsătorie. Iată cum se întalnesc idei totalitare diverse și formează coaliții ad-hoc.
Sa o luam babeste: o natie/ tara ce e? Niste oameni care-si duc viata intr-un spatiu geografic, impreuna, si care, dand deoparte toate caracterisiticile strict personale, se identifica intr-o anumita cultura. Acesti oameni isi pun impreuna resursele (pamant, minte, energie, forta, etc) pentru a asigura viata si prosperitatea lor si - cel mai important - a viitorului lor, copiii. In mod natural astfel apare o societate, a carei functionare armonioasa GARANTEAZA SUPRAVIETUIREA SI PROSPERITATEA populatiei.
De aici evolueaza multiplele specialitati, fiecare cu rostul de a imbunatati sansele de reusita ale comunitatii, fiecare interdependenta celeilalte. (Daca orice om ar trebui sa fie in acelasi timp politist, profesor, doctor, agricultor, inginer, judecator, diplomat, soldat si om de cultura... probabil am fi morti demult.)
Din necesitatea functionarii acestei interdependente a aparut un set de principiii fundamentale al fiecarei natii, un consens, care se cheama Constitutie - definitia acelor lucruri inalienabile care fac o societate functionala si-i cresc sansele de supravietuire si prosperitate. Si pe ce se bazeaza aceasta? Pe drepturile, libertatile (si obligatiile) omului. Pe care le GARANTEAZA, altfel societatea devine nonsens (unde nu sunt definitii si limite, singura lege e pumnul), o furaciune continua plus "Cooperativa Munca-n Zadar".
Deci drepturile si libertatile nu sunt o iluzie. Sunt o NECESITATE.
Realitatea e ca drepturile si libertatile sunt singurul lucru care ne permite supravietuirea si prosperitatea ca natie. Restrangerea lor se poate face doar limitat ca spatiu si timp, altfel societatea intra in stare de "boala lunga", cu slabirea si retrogradarea acesteia pana la imposibilitatea asigurarii unor generatii noi viabile.
Vedem cu ochii nostri ce se intampla in tarile din jur, inapoierea ca dupa ciuma care ramane dupa un regim dictatorial, saracia si criminalitatea rampanta din tarile mancate de coruptie, tari cu resurse serioase, dar care nu reusesc sa-si asigure forta si prosperitatea din cauza ca nu mai sunt capabile sa garanteze drepturile si libertatile omului de rand.
Mai mult, tinand in minte scopul existentei societatii, distributia/ investitia bunastarii este o alta functie necesara pentru functionarea acesteia. Daca o tara are resurse finite, acumularea lor la un varf ingust cu saracirea pana la subzistenta a bazei ne intoarce, in cerc vicios, in postura in care drepturile si libertatile nu mai sunt garantate, exact ca in dictatura. Resursa umana devine de slaba calitate, produce putin si prost, creste infractionalitatea, societatea esueaza.
O societate reuseste sa-si indeplineasca rostul doar in masura in care CALITATEA umana pe care o genereaza, creste si hraneste exista cel putin in MASA CRITICA - daca ai un singur iluminat si milioane de saraci cu duhul societatea aceea va esua.
Daca avem ceva de reprosat la modul in care oamenii se raporteaza la aceste concepte, atunci aceasta este ingustimea producatoare de idei radicale (totul sau nimic), reaua credinta producatoare de ingustime, egoismul inconstient producator de rea credinta. Pentru ca daca "nu este de unde" sau "nu se poate" dar avem resurse, inseamna ca modul in care le investim este impotriva dezvoltarii noastre ca societate.
As vrea (si pentru mine, sa inteleg si mai bine), daca se poate, o explicatie pe limbaj de bucatarie (cum facea Friedman in anii 80) despre productivitatea unor categorii de joburi, despre valoarea adaugata. Mai ales sa inteleaga stanga (daca cumva citeste acest site) ca daca cineva are un loc de munca in care produce la fel de multa bogatie cat producea...bunicul sau acum 80 de ani, daca firma face...300 de lei profit pe luna pe munca lui, daca prin munca sa ii concureaza pe cei din Cambodgia sau Vietnam, este imposibil fizic sa primeasca mai mult pentru munca prestata.