Suntem născuți în anii '80. Poate cei mai crunți ani ai regimului comunist, când cozile de toate felurile, tot mai lungi, deveniseră o realitate fatală a vieților noastre. Cozile la pâine, la lapte, la „adidași de porc”. Cozi pentru orice. Și cozi pentru nimic, ca într-un banc celebru. Coadă mare, pe vremea răposatului. Un bărbat îl întreabă pe ultimul: „Pentru ce stați aici?” Răspuns: „Nu știu, întrebați mai în faţă.” Și tot așa până la primul. Întrebare curioasă: „Ce se dă aici?” Răspuns: „Nimic, am amețit puțin și m-am rezemat de zid.” Întrebare: „Și de ce nu plecați?” Răspuns: „Cum să plec dacă sunt primul…?”
Râdem, glumim, dar stăteam și stăm la coadă. Pe atunci statul la coadă era un instrument al regimului de a-i umili pe români. Știm că sunt tot mai mulți nostalgici, care au uitat (prea) repede starea de înfometare, de frig și de întuneric sumbru. Statul la coadă a devenit, pe bună dreptate, o traumă națională. Este un simbol al modului în care un regim represiv și odios își trata cetățenii.
În 2014, același stat român, cu o conducere aleasă democratic, i-a făcut pe români să stea din nou câte șase, șapte, opt ore la coadă. De data aceasta, nu pentru alimente, ci pentru democrație. Pentru votul lor. Mai importantă decât împiedicarea exercitării unui drept fundamental a fost umilința la care Guvernul Ponta i-a supus pe români. Acei români plecați peste hotare sau, mai bine zis, alungați peste hotare de lipsa perspectivelor din propria lor țară. Românii au reacționat electoral atât de tranșant la alegerile din 2014 şi pentru că au retrăit o traumă națională. Statul discreționar, care le dădea în comunism hrană cu porția, le dădea acum democrație cu porția. La aproape doi ani după această rușine istorică, artizanul acesteia, Victor Ponta, îi umilește din nou pe români, mințind cu seninătate și dispreț, şi susține că acei cetățeni s-au așezat de „două, trei, patru ori la coadă” ca să dea bine la televizor. Acest personaj reușește să inventeze aproape zilnic noi limite ale nerușinării și penibilului.
Nu e singurul. În 2016, același stat, prin „competenta” conducătorilor săi, îi aduce pe români în situația de a sta la cozi de o mie de persoane pentru înnoirea permiselor auto. În era în care aproape de noi, în Estonia, totul – chiar totul – se poate rezolva cu un click. Iar la noi al doilea om în stat intră prin spate şi „fentează” coada, pentru că „are treburi mai importante de făcut”. Bașca remarca unui coleg de-al dânsului, prin care propune să se legifereze acest tratament special, de parcă n-au aleșii noștri suficiente privilegii faţă de muritorii de rând.
Ceea ce au făcut Călin Popescu-Tăriceanu şi prietenul său Victor Ponta, alături de alți politicieni din toate partidele ultimelor 26 de ani, demonstrează că pentru acești iluștri „reprezentanți” ai noștri demnitatea românilor nu contează în faţă interesului lor de moment, fie că vorbim de câștigarea alegerilor sau de înnoirea permisului auto. E aceeași tristă paradigmă a politicii pentru politicieni, nu pentru cetățeni.
Umilirea românilor prin a-i pune să stea la cozi imense este doar una dintre tacticile politicienilor de ieri și de azi. O alta este inventarea unui inamic colectiv, după principiul divide et impera: dezbină-i și vei conduce. La doi ani după ce a pierdut alegerile, Victor Ponta născocește vinovați şi îi găsește tocmai în rândul victimelor deciziilor sale profund anti-democratice. Precum comuniștii care îi învrăjbeau pe muncitori împotriva „exploatatorilor” sau pe țăranii săraci împotriva chiaburilor cu „origini nesănătoase”, Victor Ponta înfierează cu fiecare ocazie românii din diaspora. Mulți dintre aceștia sunt tineri cu rezultate excepționale la școală, care ne fac cinste la marile universități europene.
Alții sunt oameni care şi-au părăsit familiile din disperare și muncesc pe rupte în alte țări, pentru că nu aveau ce să le pună pe masă copiilor. După 25 de ani de guvernare a colegilor domnului Ponta. Care este așadar vina lor? Că au vrut să voteze. De-asta îi atacă obsesiv fostul șef al Guvernului, care ar fi trebuit să-i susțină şi să se preocupe să-i aducă acasă. De exemplu, prin strategia pusă în dezbatere publică de Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) încă din 2013 – SMART Diaspora. Culmea, a fost „preluată” în campania Ponta pentru prezidențiale drept proiect PSD – desigur, fără citarea sursei, dar asta nu mai surprinde pe nimeni. Nu, domnule Ponta, nu se poate guverna doar cu #PuieMonta, dar nici cu minciuni, copy-paste şi în total dispreț faţă de proprii cetățeni.
PSD, ca şi alte partide vechi, nu știe să abordeze perioadele electorale decât prin conflicte sterile. Atunci când nu au adversari, îi inventează. Mesaje precum cele ale lui Victor Ponta sunt principala cauză a actualei învrăjbiri generale din societatea noastră, un conflict întreținut abil de politicienii ultimilor 26 de ani. De ce? Pentru că victoria lor ar fi imposibilă dacă noi am fi uniți.
După alegerile din 2016, mai mult decât oricând, e de nevoie de unitate și de consens. România are în faţă câteva momente istorice: președinția Consiliului UE și centenarul Marii Uniri (România 100). Plus gestiunea unei situații externe mai dificile ca oricând în istoria recentă: Rusia tot mai agresivă, Brexit, izolaționism american în creștere etc. Pentru a răspunde acestor uriașe provocări este nevoie să construim împreună. Să găsim căi de dialog şi să ne concentrăm pe temele de substanță care ne unesc, nu pe mesajele politicianiste care caută să ne dezbine.
Diabolizarea diasporei, a „tinerilor frumoși și liberi”, a Facebook și în general a orice nu le convine lor... iată doar câteva exemple dintr-un lung șir de inamici fictivi pe care politicienii români i-au scornit. Astfel de subiecte se mai numesc și „red herring” – teme false care compensează lipsa unui mesaj de substanță și distrag atenția de la problemele reale cu care se confruntă societatea. Astfel de mesaje nu trebuie să ne (mai) facă agenda publică, iar autorii lor trebuie pur și simplu scoși din joc. Lăsați să fiarbă în ridicol și venin. Să facă ei coadă pentru voturile și încrederea noastră. Și să-i lăsăm să aștepte mult și bine, trimițându-i acasă cu mâna goală. Și-așa au pus deoparte destul în 26 de ani în care i-am lăsat să facă orice, devenind resemnați și prea toleranți cu hoția și incompetența lor.
Acum chiar e timpul să ne deșteptăm. Acum chiar e timpul să votăm pentru ceva și nu împotriva cuiva.
A contribuit Alin Iliescu
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Se stiu ei!