Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Statul român și statul la coadă

Suntem născuți în anii '80. Poate cei mai crunți ani ai regimului comunist, când cozile de toate felurile, tot mai lungi, deveniseră o realitate fatală a vieților noastre. Cozile la pâine, la lapte, la „adidași de porc”. Cozi pentru orice. Și cozi pentru nimic, ca într-un banc celebru. Coadă mare, pe vremea răposatului. Un bărbat îl întreabă pe ultimul: „Pentru ce stați aici?” Răspuns: „Nu știu, întrebați mai în faţă.” Și tot așa până la primul. Întrebare curioasă: „Ce se dă aici?” Răspuns: „Nimic, am amețit puțin și m-am rezemat de zid.” Întrebare: „Și de ce nu plecați?” Răspuns: „Cum să plec dacă sunt primul…?”

Râdem, glumim, dar stăteam și stăm la coadă. Pe atunci statul la coadă era un instrument al regimului de a-i umili pe români. Știm că sunt tot mai mulți nostalgici, care au uitat (prea) repede starea de înfometare, de frig și de întuneric sumbru. Statul la coadă a devenit, pe bună dreptate, o traumă națională. Este un simbol al modului în care un regim represiv și odios își trata cetățenii.

În 2014, același stat român, cu o conducere aleasă democratic, i-a făcut pe români să stea din nou câte șase, șapte, opt ore la coadă. De data aceasta, nu pentru alimente, ci pentru democrație. Pentru votul lor. Mai importantă decât împiedicarea exercitării unui drept fundamental a fost umilința la care Guvernul Ponta i-a supus pe români. Acei români plecați peste hotare sau, mai bine zis, alungați peste hotare de lipsa perspectivelor din propria lor țară. Românii au reacționat electoral atât de tranșant la alegerile din 2014 şi pentru că au retrăit o traumă națională. Statul discreționar, care le dădea în comunism hrană cu porția, le dădea acum democrație cu porția. La aproape doi ani după această rușine istorică, artizanul acesteia, Victor Ponta, îi umilește din nou pe români, mințind cu seninătate și dispreț, şi susține că acei cetățeni s-au așezat de „două, trei, patru ori la coadă” ca să dea bine la televizor. Acest personaj reușește să inventeze aproape zilnic noi limite ale nerușinării și penibilului.

Nu e singurul. În 2016, același stat, prin „competenta” conducătorilor săi, îi aduce pe români în situația de a sta la cozi de o mie de persoane pentru înnoirea permiselor auto. În era în care aproape de noi, în Estonia, totul – chiar totul – se poate rezolva cu un click. Iar la noi al doilea om în stat intră prin spate şi „fentează” coada, pentru că „are treburi mai importante de făcut”. Bașca remarca unui coleg de-al dânsului, prin care propune să se legifereze acest tratament special, de parcă n-au aleșii noștri suficiente privilegii faţă de muritorii de rând.

Ceea ce au făcut Călin Popescu-Tăriceanu şi prietenul său Victor Ponta, alături de alți politicieni din toate partidele ultimelor 26 de ani, demonstrează că pentru acești iluștri „reprezentanți” ai noștri demnitatea românilor nu contează în faţă interesului lor de moment, fie că vorbim de câștigarea alegerilor sau de înnoirea permisului auto. E aceeași tristă paradigmă a politicii pentru politicieni, nu pentru cetățeni.

Umilirea românilor prin a-i pune să stea la cozi imense este doar una dintre tacticile politicienilor de ieri și de azi. O alta este inventarea unui inamic colectiv, după principiul divide et impera: dezbină-i și vei conduce. La doi ani după ce a pierdut alegerile, Victor Ponta născocește vinovați şi îi găsește tocmai în rândul victimelor deciziilor sale profund anti-democratice. Precum comuniștii care îi învrăjbeau pe muncitori împotriva „exploatatorilor” sau pe țăranii săraci împotriva chiaburilor cu „origini nesănătoase”, Victor Ponta înfierează cu fiecare ocazie românii din diaspora. Mulți dintre aceștia sunt tineri cu rezultate excepționale la școală, care ne fac cinste la marile universități europene.

Alții sunt oameni care şi-au părăsit familiile din disperare și muncesc pe rupte în alte țări, pentru că nu aveau ce să le pună pe masă copiilor. După 25 de ani de guvernare a colegilor domnului Ponta. Care este așadar vina lor? Că au vrut să voteze. De-asta îi atacă obsesiv fostul șef al Guvernului, care ar fi trebuit să-i susțină şi să se preocupe să-i aducă acasă. De exemplu, prin strategia pusă în dezbatere publică de Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) încă din 2013 – SMART Diaspora. Culmea, a fost „preluată” în campania Ponta pentru prezidențiale drept proiect PSD – desigur, fără citarea sursei, dar asta nu mai surprinde pe nimeni. Nu, domnule Ponta, nu se poate guverna doar cu #PuieMonta, dar nici cu minciuni, copy-paste şi în total dispreț faţă de proprii cetățeni. 

PSD, ca şi alte partide vechi, nu știe să abordeze perioadele electorale decât prin conflicte sterile. Atunci când nu au adversari, îi inventează. Mesaje precum cele ale lui Victor Ponta sunt principala cauză a actualei învrăjbiri generale din societatea noastră, un conflict întreținut abil de politicienii ultimilor 26 de ani. De ce? Pentru că victoria lor ar fi imposibilă dacă noi am fi uniți.

După alegerile din 2016, mai mult decât oricând, e de nevoie de unitate și de consens. România are în faţă câteva momente istorice: președinția Consiliului UE și centenarul Marii Uniri (România 100). Plus gestiunea unei situații externe mai dificile ca oricând în istoria recentă: Rusia tot mai agresivă, Brexit, izolaționism american în creștere etc. Pentru a răspunde acestor uriașe provocări este nevoie să construim împreună. Să găsim căi de dialog şi să ne concentrăm pe temele de substanță care ne unesc, nu pe mesajele politicianiste care caută să ne dezbine.

Diabolizarea diasporei, a „tinerilor frumoși și liberi”, a Facebook și în general a orice nu le convine lor... iată doar câteva exemple dintr-un lung șir de inamici fictivi pe care politicienii români i-au scornit. Astfel de subiecte se mai numesc și „red herring” – teme false care compensează lipsa unui mesaj de substanță și distrag atenția de la problemele reale cu care se confruntă societatea. Astfel de mesaje nu trebuie să ne (mai) facă agenda publică, iar autorii lor trebuie pur și simplu scoși din joc. Lăsați să fiarbă în ridicol și venin. Să facă ei coadă pentru voturile și încrederea noastră. Și să-i lăsăm să aștepte mult și bine, trimițându-i acasă cu mâna goală. Și-așa au pus deoparte destul în 26 de ani în care i-am lăsat să facă orice, devenind resemnați și prea toleranți cu hoția și incompetența lor.

Acum chiar e timpul să ne deșteptăm. Acum chiar e timpul să votăm pentru ceva și nu împotriva cuiva.

A contribuit Alin Iliescu

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Și eu am crezut, mult timp, că statul la coadă este o pasiune a celor sus-puși pentru a-i umili pe cei jos puși. Am toate motivele să mă înșel, coada face parte din inevitabilul românesc: neglijența, nepăsarea, prostia, lenea de a găsi soluții... Aproape orice schimbare de legislație se transformă într-o coadă. Oamenii, îngrijorați, stau la cozi să rezolve problema. La oficiul poștal de lângă mine, două treimi dintre cei care stau la coadă plătesc facturi care se pot plăti în multe alte locuri fără coadă, inclusiv pe net. De ce Poșta Română este în faliment când face servicii pentru alții și pt care ia comision nu știu, a fost și este o enigmă pentru mine. Nu am priceput nici de ce Poșta Română nu se organizează cumva pentru a rezolva problemele care se pot rezolva NUMAI la poștă: corespondență, pachete, alocații, pensii.
    • Like 0
  • n-am citit decat primul paragraf . daca sunteti nascut in anii `80 n-ati stat la coada . poate putin prin `88-`89 daca sunteti nascut chiar in `80 fix . desi nu cred ca va trimiteau parintii la 7-9 ani noaptea la cozi. in rest e adevarat au fost cei mai crunti ani ai comunismului sau ce naiba era ala !
    • Like 1
    • @ Sorin Dobre
      Mai informeaza-te. S-a stat la coada pe tot parcursul anilor 80. S-a stat mai mult la coada din 85 pana in 90, dar cozile au existat, si mai ales in alte orase decat Bucuresti. Sau alea nu conteaza? Iar copiii de 7-9 ani erau luati la cozi, ca sa primeasca parintele 2 oua in plus.
      • Like 0
  • Cine crede că anii 80 au fost "cei mai crunți ani ai regimului comunist, când cozile de toate felurile, tot mai lungi, deveniseră o realitate fatală a vieților noastre. Cozile la pâine, la lapte, la „adidași de porc”. Cozi pentru orice" Este străin de viaţa României de după 1945, crede cî istoria lumii a început cu el. Era rău că erau cozi, dar cînd nu erau cozi, în anii 50, era şi mai rău; nu era pentru ce să fie cozi, nu era nimic. Aşa apar plîngăcioşii, de care România de azi nu duce lipsă şi care doar asta fac, se plîng, fără a face ceva.
    • Like 0
    • @ Gheorghe Moldoveanu
      adevarul e ca atunci cand vorbim de anii `80 ca fiind cei mai crunti ai comunismului se uita de anii de dupa razboi cu colectivizarea si atrocitatile inerente ! poate pt. ca nu le-am trait !
      • Like 0
    • @ Sorin Dobre
      Ce treaba are asta cu subiectul?! Pai nu ala era scopul articolului, însă e bine scris și mesajul ar trebui auzit indiferent dacă ne-am născut după '80 sau '60.
      • Like 1
    • @ Gheorghe Moldoveanu
      check icon
      Asa, şi? Ce are cu stampila primariei? Mi-au ajuns anii in care l-am condamnat pe tata ca nu am emigrat. Mi-au ajuns anii un care am sperat la o schimbare. Ba cu Radu Campeanu, ba.cu Coposu... Comunistii au ramas pe pozitii pentru ca alienatii lor votanti nu au inteles nimic din ce li se intampla. Era , gata-gata,.sa inghita o suta de lei la salariu daca nu existau "agenturili" sa-i scoata pe oameni in strada. Era,.gata-gata, sa aiba Ilici girul Moscovei ca nou imparat peste o masa informa de sclavi. Ce a fost in 45-65 ati (presupunand ca faci parte din "plutonul " care a mancat hrisca si alivenci in perioada respectiva) meritat-o. Si noi- cei care am facut cozi in anii 80 am meritat-o. Prea usor insa se uita.revolta de la Brasov,.de exemplu -cand s-a trecut totul sub.tacere. si prea repede se uita anii in care - asa cum spunea cineva mai jos- statea toata familia la coada pt 2 oua in plus sau pentru ratia.de 500 g de zahar. (Si toate celelalte produse rationalizate). Multumesc lui dumnezeu ca parintii mei sunt mai lucizi si condamna vremurile alea ca pe adevaratele.cazne si suplicii. Cine a uitat sa-si reaminteasca. Cat despre neo-comunistii de azi, ar trebui aruncati in lada de gunoi a evolutiei umane
      Se stiu ei!
      • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult