Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Stroe Total, oama de partid și Elena Ceaușescu Rubinstein

Ceaușescu a stăpânit România 25 de ani. 27 s-au dus vâjâind prin noi de când a rămas stăpân pe câțiva metri cubi de pământ în cimitirul Ghencea.

Se spune că de un drog tare te dezintoxici după tot atâta timp cât l-ai luat. Ceea ce nu se confirmă: continuăm să prezentăm puseuri de ceaușism, cu tot NATO și UE ce ni le-am lipit pe frunte.

Câteva exemple la zi.

Noul ministru al Transporturilor, Felix Stroe, are ce nici măcar Ceaușescu n-a avut: o stradă care-i poartă numele. Tov Stroe reînvie cu entuziasm și justificată mândrie îndemnul Tovarășului: „Să facem totul!”. „Se va lucra 30 de zile pe lună, cât e nevoie, în fiecare zi, fără sărbători”. Miștocarul premier Tudose, care l-a rugat pe Stroe să „facă o dispensă” pentru luna februarie, dovedește că n-a priceput nimic. E vorba, tocmai, de a munci 30 de zile în 28, potrivit vechilor și sănătoaselor devize ceaușiste: „Norma e făcută să fie spartă”, „Planul nu se-ndeplinește, el se depășește”, „Cincinalul în patru ani și jumătate!”.

Îți recomandăm

Totalitarismul avântat al tov Stroe se manifestă și față de DNA: „DNA joacă un rol extraordinar. Cred că e nevoie în continuare, încă 25 de ani, de DNA. Da, susțin DNA. Total, total, total!”. Ceea ce îmi amintește de un banc de pe vremea geniului Carpaților. Un tovarăș vine acasă de la Congres. E foarte obosit. Ațipește în vreme ce nevasta îi fierbe niște „crenviști”. La întrebarea: „Vrei cu muștar, sau fără?”, omul se trezește și aplaudă ritmat: „Cu muștar! Cu muștar! Cu muștar!”.

Din brațele minunatei DNA a ministrului Stroe fu făcută scăpată fostul ministru Rovana Plumb. De către cine? Păi, ca în bunele timpuri de altădată, Partidul, folosindu-se de parlament, a trimis Justiția la plimbare. Nomenclaturista Plumb nu poate fi cercetată de niște procurori și judecată de niște judecători, asta e pentru prostime. Adică, cum zice doamna Rovana, care nu se consideră om, ci om de partid: „Oportunitatea unei hotărâri de guvern nu poate face obiectul unei anchete penale”.

Abia acum, oama de partid Plumb apare ca o vinovată care fuge de Justiție.

Breaking News! N-ai să crezi! Tăriceanu bot în bot cu dușmanul neamului românesc, Soroș! Pesediști de viță nobilă, Ponta, Mihnea Costoiu, Corina Crețu, s-au afișat cum se râdeau și-și dădeau coate cu însăși Satana americano-iudeo-maghiară!

Ce-i asta, oameni buni, stimați alde pesediști?!! V-ați dat votul luptătorilor neînfricați cu jefuitorul României, Soroș, care vine să vă ia locul de parcare și găina din bătătură, deși nu-l cunoașteți, nici nu știți cum arată, și uite că cruciații ăștia se băteau pe burtă (sau pe portofel) cu el!

Păi, ce să fie, e ca-n vremurile pe care atâta le regretați, chiar și cei care nu le-ați trăit. În ultimii săi ani, Ceaușescu arunca cât colo „Clauza națiunii celei mai favorizate”, primită de la Congresul Statelor Unite, tuna și fulgera împotriva capitalismului și imperialismului. Și, firește, împotriva lui Soroș, dușman declarat al comunismului. 

Estimp, însă, consoarta lui, Elena, să fi folosit oare parfum „Farmec”? Nu prea, subsemnatul am dat în budoarul Tovarășei, unde am ajuns în Decembrie `89, peste altă Elena, Helena Rubinstein. Prințișorul Nicu ce bea de nu-i astâmpăra setea un chil pe zi, căpșunică, zaibăr sau țuică de Pitești? Nu prea, căci turna în el whisky imperialist, mai cu seamă Chivas Regal. Ce-aveau prin pivnițe tovarășii grei, nechezol sau Kaffee Alvorada, carpați fără filtru de Sfântu Gheorghe sau baxuri peste baxuri de Kent, adică British American tabac?

Una vorbim și alta fumăm, zicea nemuritor Arghezi. Îndrăznesc să-l completez, pentru uzul votanților anti Soroș: una fumăm și alta vorbim, dar pe proști tot îi prostim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult