Sustenabilitatea la români: doar anumite sectoare sunt preocupate. Telecomunicațiile, construcțiile și sectorul financiar - bancar poartă lanterna roșie

foto : Profimedia

În ce sectoare economice consideră românii că există cele mai multe inițiative sustenabile? Sectorul energetic (37%), industria de alimente și băuturi (37%) sau retailul (25%) sunt cele mai implicate sectoare economice în sustenabilitate, în percepția respondenților. La polul opus, cele mai puțin implicate sectoare sunt construcțiile rezidențiale (8%), serviciile de telecomunicații (7%) și sectorul financiar-bancar (6%).

Conform unui studiu realizat de Reveal Marketing Research în luna aprilie, doar 10% dintre români au declarat ca au auzit în ultima perioadă de inițiative sau măsuri legate de sustenabilitate. Cu toate acestea, 73% afirmă că, în ultimul an, au consumat sau utilizat produse sustenabile, în special alimente (51%) și îmbrăcăminte sau încălțăminte (26%).

Studiul Reveal Marketing Research ne indică faptul că sustenabilitatea este percepută în primul rând ca o responsabilitate individuală, deoarece 72% dintre români cred că propriile acțiuni au cel mai mare impact în construirea unui viitor sustenabil. Totodată, aceștia recunosc rolul esențial al companiilor (68%) și guvernelor (66%) în atingerea obiectivelor de sustenabilitate. 

Cât adevăr există și ce este fals în percepția românilor asupra sustenabilității?

Mai întâi aș menționa faptul că sustenabilitatea este definită în România în proporție de peste 55% ca fiind legată de mediu și protecția mediului, deși dezvoltarea durabilă are nu mai puțin de 17 piloni, iar fiecare companie sau guvern are propriile probleme de soluționat în raport cu stakeholderii implicați și afectați de activitatea lor.

Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care sectoare economice precum telecomunicațiile sau sectorul financiar – bancar sunt percepute drept mai puțin interesate sau implicate de sustenabilitatea businessului. Dar conform standardelor CSRD și a a indicatorilor EFRS stabiliți în raportarea sustenabilității la nivel european, punctele pe care astfel de organizații trebuie să le abordeze în raport cu stakeholderii sunt legate de educație, de implicare socială, de integrare socială a persoanelor cu nevoi speciale, sau chiar de finanțare.

Despre sector bancar se spune cu ușurință că este imun la eforturile de sustenabilitate ale companiilor, dar realitatea este că scoringul obținut de proiectele pentru care se solicit finanțare este mult îmbunătățit dacă proiectele respective au o component solidă de sustenabilitate. Ceea ce înseamnă că proiectele sustenabile obțin mai ușor finanțare bancară dacă sunt viabile economic, mai ușor decât proiecte similare dar care nu abordează deloc sustenabilitatea. Există o serie de bănci comerciale – nu le voi nominaliza, pentru a nu face reclama mascată – care și-au asumat absența din curricula școlară a unei educații financiare bazată pe exemple practice și au dezvoltat programe de educație financiară pentru elevi și studenți. Au preluat astfel din efortul pe care ar fi trebuit să-l facă Ministerul Educației și au explicat tinerilor ce înseamnă un credit, ce beneficia dar ș ice obligații implică, de ce plătesc dobândă sau cum pot economisi pentru un viitor mai sigur.

Pe de altă parte, implicarea companiilor din telecomunicații în zonele defavorizate este dificil de perceput din marile orașe ale țării. Teoretic, pentru semnalul de telefonie sau conexiunile la internet nu se justifică investițiile făcute de companiile de telecomunicații pentru aproximativ 22% din suprafața României. Dar investițiile realizate în aceste zone au venit ca implicare a companiilor din telecomunicații în reducerea dezechilibrelor sociale și economice, dezechilibre care, fără implicarea lor, ar fi condus la o izolaare totală a comunităților din acele regiuni de lumea civilizată.

Principalele bariere în adoptarea unor practici și comportamente responsabile față de mediu rămân costurile ridicate ale produselor sustenabile (47%) și neîncrederea consumatorilor cu privire la caracterul sustenabil al produselor și serviciilor (46%).

De ultimul aspect – neîncrederea – este legată și poziționarea sectorului de construcții rezidențiale la coada clasamentului pentru sectoarele economice implicate în sustenabilitate. De cele mai multe ori, proiectele rezidențiale sunt înregistrate la administrațiile locale conform reglementărilor de mediu în vigoare. În multe cazuri însă a fost demonstrat că diferențele între proiect și realitatea din teren au fost destul de mari în defavoarea mediului. Nu există în prezent o cercetare care să stabilească ce pondere au acele proiecte executate deficitar în totalul proiectelor rezidențiale, dar cum informația negative are o amprentă mai mare asupra cetățenilor, neîncrederea în informațiile transmise de acest sector economic este în continuare foarte mare.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp