Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Sustenabilitatea la români: doar anumite sectoare sunt preocupate. Telecomunicațiile, construcțiile și sectorul financiar - bancar poartă lanterna roșie

telecom tower

foto : Profimedia

În ce sectoare economice consideră românii că există cele mai multe inițiative sustenabile? Sectorul energetic (37%), industria de alimente și băuturi (37%) sau retailul (25%) sunt cele mai implicate sectoare economice în sustenabilitate, în percepția respondenților. La polul opus, cele mai puțin implicate sectoare sunt construcțiile rezidențiale (8%), serviciile de telecomunicații (7%) și sectorul financiar-bancar (6%).

Conform unui studiu realizat de Reveal Marketing Research în luna aprilie, doar 10% dintre români au declarat ca au auzit în ultima perioadă de inițiative sau măsuri legate de sustenabilitate. Cu toate acestea, 73% afirmă că, în ultimul an, au consumat sau utilizat produse sustenabile, în special alimente (51%) și îmbrăcăminte sau încălțăminte (26%).

Studiul Reveal Marketing Research ne indică faptul că sustenabilitatea este percepută în primul rând ca o responsabilitate individuală, deoarece 72% dintre români cred că propriile acțiuni au cel mai mare impact în construirea unui viitor sustenabil. Totodată, aceștia recunosc rolul esențial al companiilor (68%) și guvernelor (66%) în atingerea obiectivelor de sustenabilitate. 

Cât adevăr există și ce este fals în percepția românilor asupra sustenabilității?

Mai întâi aș menționa faptul că sustenabilitatea este definită în România în proporție de peste 55% ca fiind legată de mediu și protecția mediului, deși dezvoltarea durabilă are nu mai puțin de 17 piloni, iar fiecare companie sau guvern are propriile probleme de soluționat în raport cu stakeholderii implicați și afectați de activitatea lor.

Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care sectoare economice precum telecomunicațiile sau sectorul financiar – bancar sunt percepute drept mai puțin interesate sau implicate de sustenabilitatea businessului. Dar conform standardelor CSRD și a a indicatorilor EFRS stabiliți în raportarea sustenabilității la nivel european, punctele pe care astfel de organizații trebuie să le abordeze în raport cu stakeholderii sunt legate de educație, de implicare socială, de integrare socială a persoanelor cu nevoi speciale, sau chiar de finanțare.

Despre sector bancar se spune cu ușurință că este imun la eforturile de sustenabilitate ale companiilor, dar realitatea este că scoringul obținut de proiectele pentru care se solicit finanțare este mult îmbunătățit dacă proiectele respective au o component solidă de sustenabilitate. Ceea ce înseamnă că proiectele sustenabile obțin mai ușor finanțare bancară dacă sunt viabile economic, mai ușor decât proiecte similare dar care nu abordează deloc sustenabilitatea. Există o serie de bănci comerciale – nu le voi nominaliza, pentru a nu face reclama mascată – care și-au asumat absența din curricula școlară a unei educații financiare bazată pe exemple practice și au dezvoltat programe de educație financiară pentru elevi și studenți. Au preluat astfel din efortul pe care ar fi trebuit să-l facă Ministerul Educației și au explicat tinerilor ce înseamnă un credit, ce beneficia dar ș ice obligații implică, de ce plătesc dobândă sau cum pot economisi pentru un viitor mai sigur.

Pe de altă parte, implicarea companiilor din telecomunicații în zonele defavorizate este dificil de perceput din marile orașe ale țării. Teoretic, pentru semnalul de telefonie sau conexiunile la internet nu se justifică investițiile făcute de companiile de telecomunicații pentru aproximativ 22% din suprafața României. Dar investițiile realizate în aceste zone au venit ca implicare a companiilor din telecomunicații în reducerea dezechilibrelor sociale și economice, dezechilibre care, fără implicarea lor, ar fi condus la o izolaare totală a comunităților din acele regiuni de lumea civilizată.

Principalele bariere în adoptarea unor practici și comportamente responsabile față de mediu rămân costurile ridicate ale produselor sustenabile (47%) și neîncrederea consumatorilor cu privire la caracterul sustenabil al produselor și serviciilor (46%).

De ultimul aspect – neîncrederea – este legată și poziționarea sectorului de construcții rezidențiale la coada clasamentului pentru sectoarele economice implicate în sustenabilitate. De cele mai multe ori, proiectele rezidențiale sunt înregistrate la administrațiile locale conform reglementărilor de mediu în vigoare. În multe cazuri însă a fost demonstrat că diferențele între proiect și realitatea din teren au fost destul de mari în defavoarea mediului. Nu există în prezent o cercetare care să stabilească ce pondere au acele proiecte executate deficitar în totalul proiectelor rezidențiale, dar cum informația negative are o amprentă mai mare asupra cetățenilor, neîncrederea în informațiile transmise de acest sector economic este în continuare foarte mare.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • RazvanP check icon
    Tot n-ați terminat cu prostiile astea?
    De atâta "sustenabilitate" Europa a ajuns o rușine industrială și cumpără tot din China!
    • Like 1
    • @ RazvanP
      Normal că n-au renunțat și nici n-o să renunțe dacă nu li se impune, de jos în sus, o reformă politico-ideologică. Iar ”pro-europenii” noștri merg vrând-nevrând pe același drum, fără să zică nici ”pâs”, fiindcă sunt niște slugi și lași dintotdeauna.
      • Like 0


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult